Prin cererea înregistrată la data de 8.05.2014 în dosarul nr. 1851/86/2014/a1, contestatoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava a contestat tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC „V.C.” SRL Vicovu de Jos întocmit de administratorul judiciar C.I.B.R.E.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat, în esenţă, că în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă sub nr. 8343/5.05.2014, figurează înscrisă cu suma de 18335 lei, creanţă garantată, cu ordinea de distribuire prevăzută de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 şi suma de 4.859.916 lei, creanţă bugetară, cu ordinea de distribuire prevăzută de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006, din care suma de 4.781.862 lei a fost înregistrată sub condiţie; că, întreaga creanţă declarată are caracter garantat cu ordinea de distribuire prevăzută de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, conferit de întocmirea proceselor verbale de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 164541 – 164546/11.12.2013, precum şi de înscrierea titlurilor executorii în Arhiva electronică de garanţii mobiliare; că, împrejurarea că societatea-debitoare a formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. F-SV504/16.12.2013, înregistrată sub nr. 81547/18.12.2013, cu privire la suma de 4.633.769 lei, fără să existe vreo dispoziţie de suspendare a executării titlului executoriu care face obiectul contestaţiei, nu afectează caracterul exigibil al creanţei fiscale.
Prin întâmpinare, administratorul judiciar a solicitat respingerea contestaţiei, întrucât Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava urmează a fi înregistrată în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 3.936.583 lei creanţă garantată şi cu suma de 941.333 lei, cu titlu de creanţă bugetară şi menţinerea înscrierii creanţei sub condiţia soluţionării dosarului nr. 11632/314/2013, arătând în motivare, că este de acord cu caracterul garantat al creanţei în valoare de 3.936.583 lei, însă pentru restul sumei de 941.333 lei nu există nicio garanţie de la data încheierii proceselor verbale de sechestru până la deschiderea procedurii generale de insolvenţă; că, este justificată înscrierea creanţei sub condiţie, având în vedere dosarul nr. 11632/314/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava, cu termen la 8.08.2014, ce are ca obiect contestaţia împotriva măsurilor asiguratorii luate ca urmare a emiterii deciziei nr. F-SV504/16.12.2013; că, suspendarea executării actului administrativ rezultă expres din dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 1851/86/2014/a2, SC „T.” SRL a formulat contestaţie împotriva aceluiaşi tabel preliminar al creanţelor debitoarei, solicitând înscrierea la masa credală a sumei de 3911,96 lei, reprezentând contravaloarea unor materiale de construcţie pentru care a fost emisă factura fiscală nr. 000103/04.03.2014.
Administratorul judiciar a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii contestaţiei şi a cererii de creanţă, arătând în motivare, în esenţă, că prin încheierea nr. 287/07.03.2014, judecătorul sindic a stabilit ca termen pentru depunerea cererilor de creanţă data de 07.04.2014, iar tabelul preliminar al creanţelor a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 8343/05.05.2014; că, nu a trimis contestatoarei notificarea privind deschiderea procedurii de insolvenţă, deoarece nu se afla pe lista creditorilor depusă de debitoare, iar aceasta a expediat cererea de creanţă la data de 25.04.2014 şi, având în vedere că declaraţia de creanţă a fost formulată după termenul stabilit de judecătorul sindic, a înştiinţat contestatoarea că a fost decăzută din dreptul cu privire la creanţa sa împotriva debitoarei; că, tabelul preliminar al creanţelor a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă la data de 05.05.2014, iar conform art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, contestaţiile împotriva acestui tabel trebuie depuse în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, or prezenta contestaţie a fost formulată la data de 12.05.2014, după 7 zile de la data publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a tabelului preliminar.
Prin cererea înregistrată în dosarele nr. 1852/86/2014/a1 şi 1851/86/2014/a3, SC „M.” SRL a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei, solicitând înscrierea la masa credală a sumei de 10109,49 lei, reprezentând contravaloarea a 31 perechi de ghete protecţie pentru care a fost emisă factura fiscală seria MARISSV nr. 400, iar administratorul judiciar a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii depunerii contestaţiei şi a cererii de creanţă, reiterând aceleaşi motive.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 20 iunie 2014, judecătorul sindic, în temeiul art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, a admis excepţia conexităţii, dispunând ca dosarele nr. 1852/86/2014/a1, 1851/86/2014/a3 şi 1851/86/2014/a2 să fie soluţionate împreună cu dosarul nr. 1851/86/2014/a1, ce are ca obiect contestaţia formulată de contestatoarea DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SUCEAVA.
Prin sentinţa nr. 968 din 29 iulie 2014, Tribunalul Suceava – Secţia civilă a respins, ca neîntemeiate, contestaţia formulată de creditoarea DGFP Iaşi-AFP Suceava şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la tabel de către creditorii SC „M.” SRL şi SC „T.” SRL şi, admiţând excepţia tardivităţii depunerii cererilor de creanţă, invocată de debitoare, a respins contestaţiile formulate de contestatoarele SC M. SRL Vicovu de Jos şi SC „T.” SRL Vicovu de Jos, cererile de creanţă fiind tardiv depuse.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Încheierea nr. 287 din 7 martie 2014 pronunţată în dosarul nr. 1851/86/2014 al Tribunalului Suceava, s-a admis cererea formulată de debitoarea SC „V.C.” SRL şi, în temeiul art.32 alin. 1 din Legea privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă faţă de aceasta; că, la data de 24.04.2014, a fost întocmit tabelul preliminar al creanţelor, înregistrat sub nr. 67 şi publicat în BPI nr. 8343/5.05.2014; că, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că prin cererea nr. 147635/18.12.2013, contestatoarea DGFP Iaşi-AFP a solicitat înscrierea cu o creanţă garantată în cuantum de 4.878.251 lei şi cu toate acestea, a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei întocmit de administratorul judiciar, cu o creanţă garantată în cuantum de 18.335 lei, cu ordinea de distribuire prevăzută de art.121 alin.1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 și cu o creanță bugetară în cuantum de 4.859.916 lei, cu ordinea de distribuire prevăzută de art.123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006; că, textul art. 2328 NCC nu instituie o cauza de preferinţă, ci doar menţionează faptul că în domeniul creanţelor statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, eventualele cauze de preferinţă vor fi stabilite prin legi speciale; că, preferința creditorilor bugetari este reglementată de legea specială, atât ca mod de formare, cât şi ca efecte, iar gajul fiscal este reglementat doar ca mod de formare de legea speciala, efectele urmând să fie cele din NCC în ceea ce priveşte gajul de drept comun şi, prin urmare, simpla înscriere la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a creanţei bugetare are drept efect perfectarea privilegiului general al creditorului bugetar asupra tuturor bunurilor (mobile) ale debitorului, însă acest privilegiu nu conferă preferinţă raportat la garanţiile reale (ipoteci mobiliare, gajuri) constituite asupra anumitor bunuri ale debitorului în favoarea creditorilor garantaţi, ci conferă doar preferinţa de a poziţiona pe creditorul bugetar în categoria menţionată de art.123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006; că, pentru a beneficia de o creanță garantată în cadrul procedurii insolventei, creditorii fiscali trebuie să instituie sechestrul cu privire la anumite bunuri ale debitorului şi să înscrie un aviz de ipotecă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în care să identifice bunurile sechestrate, mențiunile cu privire la creanța garantată nefiind obligatorii, dar putând fi, de asemenea, precizate în aviz, în toate celelalte cazuri, creanțele fiscale urmând a avea doar statutul (cel mult) de creanțe bugetare şi, cum din certificatul eliberat de AEGRM la data de 26.03.2014, depus la dosar, rezultă că singurele mențiuni din Arhivă sunt cele privind identificarea creanței, în mod corect a procedat administratorul judiciar la înscrierea în tabelul preliminar a creanței în sumă de 4.859.916 lei ca simplă creanță bugetară, iar nu ca creanță garantată, nefiind date cerințele legii anterior enunțate; că, în măsura în care creanța de care se prevalează creditoarea DGRFP Iaşi-AJFP Suceava prezintă caracter litigios, este justificată înscrierea acesteia sub condiție până la clarificarea situației sale juridice; că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, tabelul preliminar al creanţelor a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă la data de 5 mai 2014, iar creditorii SC „M.” SRL şi SC „T.” SRL au formulat contestație la data de 12.05.2014 (data plicului de la poștă), cu respectarea termenului prevăzut de lege, față de împrejurarea că ultima zi a fost duminică – 11.05.2014, iar termenul s-a prelungit până la data de 12.05.2014; că, din înscrisurile existente la dosar coroborate cu susţinerile părţilor a reieşit faptul că niciunul dintre creditorii SC „M.” SRL şi SC „T.” SRL nu au fost menționați pe lista întocmită de debitor potrivit art. 28 din Legea nr.85/2006, nefiind așadar, notificați de către adminsitratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei; că, prin Încheierea de deschidere a procedurii de insolvenţă nr. 287 din 7 martie 2014 publicată în BPI nr. 5713 din data de 21.03.2014, s-a stabilit drept termen pentru depunerea cererilor de înscriere a crențelor ziua de 7.04.2014, iar ambii creditori le-au formulat la data de 25.04.2014, cu depășirea termenului impus, astfel încât, în concordanță cu prevederile art. 76 din Legea nr.85/2006, a intervenit sancțiunea decăderii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel creditoarea-contestatoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a reiterat susţinerile din contestaţie şi a arătat, în esenţă, că judecătorul sindic nu a observat că în etapa de executare silită au fost încheiate procese-verbale de sechestru, sechestre ce constituie ipoteca legală în conformitate cu disp. OG nr. 92/2003 rep. privind Codul de proc. fiscală şi de asemenea, a apreciat în mod eronat faptul că, instituirea garanţiilor pentru impozitele, taxele şi contribuţiile la bugetul consolidat al statului nu ar schimba natura juridică a creanţei, având în vedere că a procedat la înscrierea creanţei la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, îndeplinind condiţia de publicitate a privilegiului, iar disp. art. 2423 din NCod civil rămân pe deplin aplicabile; că, simpla identificare a creanţei în AEGRM conferă o imagine clară asupra sarcinilor ce grevează patrimoniul debitoarei şi că, nu se impunea înscrierea creanţei „sub condiţie”.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a criticilor invocate, Curtea constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:
Este cvasiunanim admis în doctrina de specialitate şi jurisprudenţa în materie faptul că, Legea privind procedura insolvenţei instituie o preferinţă specială pentru creanţele bugetare în cadrul procedurii colective, concursuale.
Astfel, prin creanţe bugetare, art. 3 pct. 11 din Legea nr. 85/2006, desemnează „creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora”, iar prin creanţe garantate, pct. 9 al aceluiaşi articol desemnează „creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale”.
Este, de asemenea, unanim acceptat faptul că, în anumite circumstanţe, creditorii fiscali pot beneficia de o creanţă garantată. Aşadar, creditorii fiscali pot avansa în ordinea de preferinţă specială statuată de legea insolvenţei, dacă instituie o garanţie reală, respectiv un sechestru asupra bunurilor debitorului, anterior deschiderii procedurii. Simpla instituire a sechestrului nu este însă suficientă, gajul fiscal devenind opozabil terţilor prin îndeplinirea formalităţilor generale de opozabilitate, în condiţiile în care, Codul de procedură fiscală face trimitere la dreptul comun. Ori, potrivit art. 2494 NCod civil, publicitatea gajului urmează regulile instituite pentru ipoteci.
Conform art. 2409 alin. 2 şi art. 2413 NCod civil, publicitatea ipotecii mobiliare se realizează prin înscrierea unui aviz de ipotecă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Mai mult, art. 2423 NCod civil precizează că, dreptul real de gaj va fi opozabil unui creditor ipotecar doar în măsura în care gajul a fost înscris în AEGRM.
Prin urmare, pentru a beneficia de drepturile conferite de art. 121 din Legea nr. 85/2006, creditorii fiscali trebuie să instituie sechestrul cu privire la anumite bunuri ale debitorului şi să înscrie un aviz de ipotecă în AEGRM în care să identifice şi bunurile sechestrate. Menţiunile cu privire la creanţa garantată nu sunt obligatorii, dar ele pot fi, de asemenea, precizate în aviz. În toate celelalte cazuri, creanţele fiscale vor avea doar statutul de creanţe bugetare, cum în mod just a reţinut şi judecătorul-sindic.
Cum, în speţă, din ansamblul probator al cauzei rezultă în afara oricăror ambivalenţe faptul că, DGRFP Iaşi – AJFP Suceava a procedat la înscrierea în AEGRM exclusiv a creanţei pretinse împotriva averii debitoarei (identificată conform certificatului emis la data de 26.03.2014 – filele 24-26 dosar fond), privilegiu care nu conferă acesteia preferinţă în raport cu garanţiile reale constituite asupra anumitor bunuri ale debitorului de creditorii garantaţi, în mod corect judecătorul-sindic a respins contestaţia acestei creditoare, menţinând înscrierea acesteia în tabel cu suma de 4.859.916 lei creanţă bugetară.
Soluţia se impune şi în lumina Minutei întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii şi ai Ministerului Justiţiei cu preşedinţii secţiilor specializate din cadrul Curţilor de apel şi ai Tribunalelor specializate, care a avut loc la Tîrgu Mureş în data de 22 mai 2014, în scopul unificării practicii judiciare şi în materia insolvenţei, una din temele dezbătute vizând chiar prezenta problemă de drept, circumscrisă dreptului de preferinţă acordat statului în procedura insolvenţei, ocazie cu care s-a statuat că, dacă bunul asupra căruia poartă garanţia nu a fost individualizat în registrul special, creanţele fiscului nu pot fi calificate creanţe garantate, o soluţie similară fiind consacrată şi de noua lege a insolvenţei, nr. 85/2014, care, la art. 5 pct. 22 teza finală prevede că, „simpla înscriere în AEGRM a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă”.
Cu referire la motivul de apel vizând înscrierea creditoarei-apelante în tabel cu creanţa anterior menţionată, sub condiţie, Curtea reţine că acest aspect este justificat de caracterul litigios al creanţei, dedus din existenţa pe rolul instanţelor a unor procese promovate de debitoare, având ca obiect, pe de o parte, contestarea legalităţii şi temeiniciei titlului executoriu – fundament al creanţei pretinse, iar pe de altă parte, contestarea măsurilor de executare propriu-zisă dispuse în baza celui dintâi, nesoluţionate definitiv, cu precizarea că, această împrejurare nu echivalează în opinia Curţii, cu o încălcare a prev. art. 66 alin. 2 din legea cadru în materie.
Faţă de cele ce preced, constatând că nu sunt date motivele de apel invocate şi că, nici din oficiu nu există motive de anulare, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 din NCod proc. civ., va respinge apelul, ca nefondat.
