Tip: sentinţă nr. 1255
Şedinţa din 05.03.2012
Autor: Zoican Dorinel
Domeniu asociat:Raporturi de muncă
Raporturi de muncă
Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 05.03.2012. Nerespectarea termenului legal de aplicare a sancţiunii disciplinare. Stabilirea cu certitudine a vinovăţiei în cadrul procedurii disciplinare.
Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 25.07.2011 şi înregistrată sub nr.5480/101/2011 reclamanta SA a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Drobeta Turnu Severin pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea Dispoziţiei nr.91/23.06.2011 emisă de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii a arătat că este angajata pârâtei având funcţia de inspector cu grad de consilier superior clasa I treapta 1.
La data de 23.06.2011 s-a emis Dispoziţia nr.91 şi s-a dispus sancţionarea sa cu mustrare scrisă în conformitate cu dispoziţiile art.77 alin.2 lit.j şi art.77 alin.3 lit.a din Legea nr.188/1999.
A considerat că această dispoziţie a fost emisă în mod nelegal şi netemeinic pentru următoarele motive:
La data de 05.10.2010 a fost sesizată Comisia de disciplină prin adresa nr.19701 cu privire la abaterile săvârşite de ea şi de colegii ei, respectiv faptul că s-a transmis cu întârziere nejustificată Raportul de inspecţie fiscală nr.704/02.03.2010 şi decizia de impunere nr.171/02.03.2010 a SC DC SRL.
S-au făcut cercetări administrative şi li s-au luat declaraţii tuturor persoanelor responsabile cu comunicarea actelor mai sus arătate, din toate declaraţiile rezultând că nu se poate stabili cu certitudine a cui este culpa în cauză.
Aşa cum a arătat şi în declaraţia dată, începând cu data de 01.05.2010 a fost mutată de la Serviciul Inspecţie Fiscală 3 la Biroul de Control Financiar, astfel că nu mai avea ca sarcină de serviciu comunicarea actului, această sarcină rămânând serviciului respectiv reprezentat de şeful acelui serviciu.
A menţionat că şi-a îndeplinit sarcinile prevăzute în fişa postului prevăzute de OANAF nr.364/2009 în sensul că a întocmit adresele de înaintare, a dat spre avizare şi aprobare şefilor ierarhici superiori, ambele acte conţinând data întocmirii.
De asemenea, în practica instituită nici unul dintre colegii săi nu menţionează data lângă semnătură,lucru susţinut şi de ceilalţi colegi cercetaţi cu privire la acest aspect.
În Dispoziţia nr.91/2011 se mai arată faptul că este vinovată de încălcarea prevederilor art.3.3.1 din OANAF nr.364/2009 în sensul că raportul de inspecţie fiscală nr.704/02.03.2010 nu cuprinde data pentru a se putea stabili data prezentării raportului în vederea avizării.
A menţionat că atât decizia de impunere, cât şi raportul respectiv au număr de înregistrare şi dată, dată care este stabilită de programul computerizat Pheonix în care se introduc rezultatele stabilite în urma controlului efectuat de echipa de inspecţie fiscală.
În urma acestor cercetări, doar ea a fost sancţionată disciplinar,deşi nu s-a putut stabili persoana responsabilă cu comunicarea actelor.
La data de 25.11.2010 i s-a comunicat raportul comisiei de disciplină înregistrat sub nr.19701 prin care s-a propus sancţionarea atât a sa, cât şi a celorlalţi 2 colegi cu mustrare scrisă şi abia la data de 23.06.2011 a fost emisă Dispoziţia nr.91 privind sancţionarea disciplinară.
A considerat că Dispoziţia nr.91/2011 este tardiv emisă întrucât nu s-au respectat dispoziţiile art.50 alin.1 din HG nr.1344/2007.
De asemenea, Dispoziţia nr.91/2011 este lovită de nulitate absolută întrucât s-au încălcat dispoziţiile art.50 alin.3, 4 şi 5 din HG nr.1344/2007, deoarece dispoziţia nu este motivată şi nu a fost anexat raportul comisiei de disciplină, precum şi faptul că actul administrativ de sancţionare trebuia comunicat în termen de maxim 5 zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut de art.50 alin.1, respectiv de la expirarea termenului de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului comisiei de disciplină.
A considerat că este nelegal şi netemeinic şi art.2 menţionat în Dispoziţia nr.91/2011 cu privire la menţiunile AIF, Trezorerie, menţiuni scrise de mână cu majuscule, întrucât sunt două structuri distincte din cadrul DGFP Mehedinţi care să aducă la îndeplinire dispoziţia emisă, întrucât în data de 24.06.2011 s-a emis Dispoziţia nr.92 către AIF. Prin această dispoziţie se dispunea reluarea activităţii de consilier superior clasa I, gradaţia 5, clasa de salarizare 59 la Activitatea de Inspecţie Fiscală, având atribuţiile stabilite prin fişa postului.
Decizia de sancţionare i-a fost comunicată ulterior primirii Dispoziţiei nr.92/24.06.2011, deci trebuia menţionat doar structura AIF, nu şi Trezorerie.
A considerat că nu este vinovată de faptele sesizate Comisiei de disciplină, astfel încât nu poate fi sancţionată doar ea, eventuala culpă fiind comună cu cea a altor colegi, aşa cum rezultă din raportul comisiei de disciplină.
La dosar a depus în copie:adresa nr.19701/25.11.2010 emisă de DGFP Mehedinţi, raportul nr.19701/23.11.2010 al comisiei de disciplină din cadrul DGFP Mehedinţi, dispoziţiile nr.91/23.06.2011 şi nr.92/24.06.2011 emise de DGFP Mehedinţi.
La data de 01.11.2011 reclamanta SA a decedat, acţiunea fiind continuată de moştenitorii acesteia SM, SV, SP.
În apărare pârâta DGFP a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
A motivat că potrivit art.77 alin.1 din Legea nr.188/1999 încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora, iar potrivit dispoziţiilor art.77 alin.2 lit.j constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici.
Ca urmare a sesizării înregistrată sub nr.19701/05.10.2010întocmită şi înaintată conducerii DGFP Mehedinţi de către Administraţia Finanţelor Publici pentru Contribuabili Mijlocii( AFPCM) , prin care au fost aduse la cunoştinţa conducerii unele fapte săvârşite de funcţionarii publici din cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală, s-a procedat la cercetarea disciplinară a doamnei Şipanu Daniela, care la acea dată îndeplinea funcţia de consilier în cadrul DGFP Mehedinţi – Activitatea de Inspecţie Fiscală.
În sesizare se menţiona faptul că decizia de impunere nr.171/03.03.2010 şi raportul de inspecţie fiscală nr.704/02.03.2010 , întocmite în urma verificărilor efectuate la SC DC SA Strehaia nu au fost comunicate la AFPCM până la data de 20.09.2010, în vederea înregistrării debitelor stabilite prin aceste acte în evidenţa analitică pe plătitori şi pentru a se putea proceda la măsurile legale de recuperare a acestor creanţe. Prin urmare , potrivit sesizării, comunicarea acestor acte s-a făcut cu o întârziere nejustificată de 6 luni, fapt ce ar fi putut duce chiar la imposibilitatea înscrierii acestor creanţe în tabelul creditorilor SC DC SA Strehaia, dat fiind că această societate se afla în procedura insolvenţei reglementată de Legea nr.85/2006, fiind deschisă procedura falimentului la data de 11.05.2010, iar termenul limită pentru depunerea cererilor de creanţe suplimentare fiind stabilit la data de 11.06.2010.
În urma cercetării disciplinare efectuate de către comisia de disciplină constituită la nivelul DGFP Mehedinţi s-a stabilit că o astfel de faptă reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu ale reclamantei, stabilite prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr.364/2009, faptă prevăzută ca abatere disciplinară de art.77 alin.2 lit.j.
Astfel potrivit dispoziţiilor cap.IV.3 din OANAF nr.364/2009 după aprobarea actului administrativ fiscal, acesta se va comunica contribuabilului împreună cu raportul de inspecţie fiscală, iar potrivit dispoziţiilor pct.4.1. responsabilitatea comunicării actului administrativ fiscal către contribuabil revine echipei care a efectuat inspecţia fiscală.
Raportul de inspecţie fiscală nr.704/02.03.2010 şi decizia de impunere nr.171/03.03.2010 fiind întocmite de echipa de inspecţie din care făcea parte şi reclamanta, este evident că aceasta avea ca îndatorire comunicarea respectivelor acte contribuabilului supus inspecţiei fiscale.
De asemenea s-a stabilit că reclamanta este vinovată şi de încălcarea dispoziţiilor pct.3.3.1 din OANAF nr.364/2009, întrucât raportul de inspecţie fiscală nr.704/02.03.2010 nu a fost datat, astfel cum prevedeau aceste dispoziţii.
Pentru aceste motive reclamanta a fost sancţionată potrivit dispoziţiilor art.77 alin.3 lit.a din Legea nr.188/1999 republicată cu sancţiunea mustrare scrisă.
Deşi reclamanta susţine că începând cu data de 01.05.2010 a fost mutată la un alt serviciu şi nu ar mai fi avut ca sarcină de serviciu comunicarea actului, actele administrative au fost întocmite la data de 02.03.2010 şi 03.03.2010, iar reclamanta a fost mutată la un alt serviciu abia după 2 luni de la aceste date,iar OANAF nr.364/2009 stabileşte expres că sarcina comunicării revine echipei de inspecţie. Or, din echipa care a efectuat inspecţia fiscală finalizată cu întocmirea celor două acte administrativ fiscale a făcut parte şi reclamanta, astfel că acesteia îi revenea obligaţia îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor. Invocarea practicii de la nivelul AIF în ceea ce priveşte procedura de întocmire şi comunicare a unor astfel de acte administrative este irelevantă, câtă vreme există un act emis de structura ierarhic-superioară, respectiv Ordinul Preşedintelui ANAF nr.364/2009, care stabileşte o procedură obligatorie în astfel de situaţii.
Mai mult , însăşi reclamanta a recunoscut, în faza cercetării disciplinare, că avea obligaţia , ca membru al echipei de inspecţie de a comunica raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere, ceea ce echivalează practic cu recunoaşterea faptei.
În ce priveşte susţinerea reclamantei că Dispoziţia nr.91/2011 este tardiv emisă, a arătat că, potrivit art.77 alin.5 din Legea nr.188/1999, sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare. Aşadar au fost respectate termenele prevăzute de lege, dat fiind că Dispoziţia nr.91/2011 prin care a fost aplicată sancţiunea disciplinară a fost emisă la 23.06.2011, iar sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut la data de 05.10.2010, fapta fiind săvârşită tot în cursul anului 2010.
A susţinut că dispoziţia nr.91/2011 este legală şi motivată,în fapt şi în drept, fiind respectate toate condiţiile de fond şi de formă pentru validitatea acesteia. Astfel, în preambulul dispoziţiei contestate este descrisă fapta reprezentând abaterea disciplinară, cât şi dispoziţiile normative care o prevăd şi sancţionează. De asemenea dispoziţia a fost comunicată reclamantei în termenul legal, fiind emisă la data de 23.06.2011 şi comunicată la data de 24.06.2011, astfel cum rezultă din borderoul DGFP Mehedinţi.
A menţionat că la dispoziţia de sancţionare a fost anexat raportul comisiei de disciplină, acesta fiind comunicat şi anterior reclamantei, fapt atestat şi de depunerea de către reclamantă la dosarul cauzei a unei copii a acestuia.
La dosar a depus în copie:dispoziţia nr.91/2011 şi dovada comunicării, raportul comisiei de disciplină nr.19701/23.11.2010, sesizarea AFPCM nr.4794/04.10.2010.
La dosarul cauzei a fost depusă documentaţia care a stat la baza emiterii dispoziţiei contestate.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin dispoziţia nr.91/23.06.2011 emisă de directorul DGFP Mehedinţi doamna SA a fost sancţionată cu mustrare scrisă pentru încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, abatere disciplinară prevăzută de art.77(2) lit.j din Legea nr.188/1999 republicată , în conformitate cu prevederile art.77(3) lit.a din Legea nr.188/1999 republicată.
La emiterea acestei dispoziţii s-a avut în vedere raportul Comisiei de disciplină din cadrul DGFP Mehedinţi înregistrat sub nr.19701/23.11.2010 , conform căruia , în urma activităţii de cercetare, aceasta propune în unanimitate sancţionarea doamnei SA consilier în cadrul DGFP Mehedinţi cu mustrare scrisă conform art.77(3) lit.a din Legea nr.188/1999 republicată pentru încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, abatere disciplinară prevăzută de art.77(2) lit.j. Doamna SA se face vinovată de încălcarea prevederilor OANAF nr.364/2009 în ceea ce priveşte procedura de comunicare a actului administrativ fiscal. Potrivit art.3.1.după aprobarea actului administrativ fiscal acesta se va comunica contribuabilului împreună cu raportul de inspecţie fiscală, iar potrivit art.4.1.responsabilitatea comunicării actului administrativ fiscal către contribuabil revine echipei care a efectuat inspecţia fiscală. Raportul de inspecţie fiscală nr.704/02.03.2010 şi decizia de impunere nr.171/03.03.2010 întocmite de echipa de inspecţie compusă din d-na SA şi d-na RC a fost comunicat cu o întârziere nejustificată de 6 luni. Mai mult, în nota de prezentare din data de 24.09.2010, d-na SA afirmă că răspunderea pentru expedierea actului revine echipei de inspecţie şi domnului BI, fapt recunoscut şi în declaraţiile din procesele verbale de audiere.
De asemenea este vinovată şi de încălcarea prevederilor art.3.3.1. din OANAF nr.364/2009, raportul de inspecţie fiscală nr.704/02.03.2010 nefiind datat , pentru a se putea stabili data prezentării raportului în vederea avizării.
Dispoziţia de sancţionare disciplinară contestată de reclamantă a fost emisă fără a se respecta dispoziţiile art.50 alin.1 , 4, 5 din HG nr. 1344/2007.
Art. 50(1) din H.G. nr. 1344/2007 prevede că în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului comisiei de disciplină, persoana care are competenţa legală de a aplica sancţiunea disciplinară va emite actul administrativ de sancţionare.
În speţă raportul comisiei de disciplină a fost comunicat la data de 25.11.2010, iar dispoziţia prin care a fost sancţionată disciplinar reclamanta a fost emisă la data de 23.06.2011, fără însă a fi respectat termenul de 10 zile de la primirea raportului comisiei de disciplină, termen ce este prevăzut de art.50(1) din HG nr.1344/2007.
Nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte respectarea procedurii pentru aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute de HG nr.1344/2007, că sancţiunea a fost aplicată în termenul de un an de la data sesizării comisiei de disciplină şi în termenul de 2 ani de la data săvârşirii faptei, termene prevăzute de Legea nr.188/1999, deoarece Legea nr.188/1999 conţine dispoziţii generale privind răspunderea disciplinară şi nu reglementează procedura de aplicare a sancţiunilor disciplinare.
Art.50 (4) din acelaşi act normativ prevede că la actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. (3) se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii absolute.
În cazul de faţă reclamantei i s-a comunicat la data de 24.06.2011 numai dispoziţia de sancţionare disciplinară nr.91, aşa cum rezultă din extrasul din registrul de ieşiri( fila 21 dosar), nu şi raportul comisiei de disciplină, aşa cum prevăd dispoziţiile legale precitate.
Raportul comisiei de disciplină i s-a comunicat reclamantei, de comisia de disciplină, în temeiul art.49(3) din HGnr.1344/2007, care prevede că raportul comisiei de disciplină se aduce la cunoştinţa persoanei care are competenţa legală de aplicare a sancţiunii disciplinare, persoanei care a formulat sesizarea şi funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată, iar nu de persoana care a aplicat sancţiunea disciplinară odată cu dispoziţia de sancţionare, ceea ce atrage nulitatea absolută a dispoziţiei de sancţionare.
Conform art.50(5) din HG nr.1344/2007 Actul administrativ de sancţionare se comunică în termen de maximum 5 zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1):
a) compartimentelor cu atribuţii în domeniul resurselor umane din cadrul instituţiei sau autorităţii publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară;
b) comisiei de disciplină care a elaborat şi transmis raportul;
c) funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară;
d) persoanei care a formulat sesizarea.
În speţă, atâta timp cât dispoziţia de sancţionare nu a fost emisă în termenul prevăzut de art.50(1) din HG nr.1344/2007, pe cale de consecinţă nici nu a fost comunicată în termenul prevăzut de art.50(4) din acelaşi act normativ , termen care se calculează în raport de termenul prevăzut de art.50(1).
Cu toate acestea nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art.50(3) din HG nr.1344/2007, actul administrativ de sancţionare cuprinzând: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară, termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată, instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.
Chiar dacă s-ar reţine că a fost respectată procedura prevăzută de H.G. nr. 1344/2007 în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii disciplinare, totuşi reclamantă nu este vinovată de săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 77 alin. 2 lit. j din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 77 alin. 2 lit. j din Legea nr. 188/1999, constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici.
Din probele administrate de comisia de disciplină , nu se poate stabili cu certitudine vinovăţia reclamantei pentru transmiterea cu întârziere nejustificată a raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere privind pe SC DC SRL.
Într-adevăr reclamanta, ca membru al echipei de inspecţie fiscală avea obligaţia de a data raportul de inspecţie fiscală pentru a se putea stabili data prezentării spre avizare, însă din registrul de intrări-ieşiri al AIF(fila 118 dosar) rezultă că acesta a fost trimis spre avizare, respectiv aprobare în luna martie 2010.
Faptul că dosarul privind pe SC DC SRL a fost trimis spre aprobare în cursul lunii martie rezultă şi din declaraţia doamnei PL ( fila 109 dosar), funcţionar însărcinat cu primirea şi repartizarea corespondenţei. Tot din declaraţia acesteia rezultă că în luna august actul era încă la secretariat şi că reclamanta s-a prezentat ca să-l ridice. Totuşi, nu rezultă când a fost aprobat şi cine anume a fost înştiinţat să se prezinte pentru a ridica actul în vederea comunicării.
În condiţiile în care Ordinul ANAF prevede că actul administrativ fiscal se comunică după aprobare şi nu într-un anumit termen de la emitere şi din probele administrate în cauză nu se poate stabili data la care a fost aprobat actul administrativ fiscal şi a fost înştiinţată echipa de control din care făcea parte şi reclamanta despre acest fapt, se consideră că nu poate fi reţinută în sarcina reclamantei transmiterea cu întârziere a raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere, faptă considerată a fi abaterea disciplinară prevăzută de art.77 alin.2 lit.j din Legea nr.188/1999.
În raport de considerentele expuse va fi admisă acţiunea, va fi anulată dispoziţia contestată.
Conform art. 274 C. proc. civ. pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 1300 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei nr. 53/10.01.2012 emisă de Cabinet de Avocat CG.
Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei.
