R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI
TG-CĂRBUNEŞTI
Sentinţa civilă Nr. 2948/2013
Şedinţa publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREŞEDINTE M.R.
Grefier F. D.
Pe rol pronunţarea în cauza civilă privind pe reclamanta C. E., domiciliată în comuna ……., judeţul Gorj, şi pe pârâţii S. D.M. , S. M. şi D. A, domiciliaţi în comuna ….., judeţul Gorj, Comisia Locală de Fond Funciar D., cu sediul în comuna D., judeţul Gorj, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg-Jiu, judeţul Gorj,având ca obiect – fond funciar – nulitate acte reconstituire drept de proprietate.
Dezbaterile au avut loc la termenul din 06.12.2013, fiind consemnate în Incheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre. Când, pentru ca părţile să depună concluzii scrise, instanţa a amânat pronunţarea la termenul de azi.
I N S T A N Ţ A
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2012, reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâţii S. D.M., S. M., D. A., Comisia Locală de Fond Funciar D., Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a dispoziţiilor de validare cuprinse în HCJ nr.2841/2000 referitoare la autorul pârâţilor, defunctul S. M. D., în legătură cu suprafaţa de 1050 mp teren forestier situat în T59, P 109, UP 7 Plosca, Ua 63, precum şi a procesului verbal de punere în posesie nr.3 din 15.06.2006, în legătură cu acelaşi teren,deoarece autorul pârâţilor nu era îndreptăţit să primească în proprietate aceste teren forestier şi, de asemenea:
-să se constate nulitatea absolută parţială a procesului verbal de punere în posesie nr.10 din 05.06.2006 emis pe numele său, cât priveşte doar amplasamentul terenului forestier în suprafaţă de 2240 mp, situat în T59, P 108, UP.7 Plosca, Ua 63, deoarece vechiul amplasament al acestui teren, fosta sa proprietate, îl reprezintă parcela 109 şi parţial parcela 108, pârâtul fiind pus în posesie în mod nelegal pe vechiul său amplasament, în condiţiile în care nu a avut niciodată teren forestier în proprietate în acest punct, fiind persoană neîndreptăţită la reconstituire, urmând să fie obligate intimatele să procedeze la o nouă punere în posesie a sa, asupra terenului forestier, pe vechiul său amplasament, în acest punct, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, în temeiul legii fondului funciar, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere ce au aparţinut autorilor săi D. Ghe. şi C., că, prin HCJ nr.2841/2000, cererea i-a fost validată, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere solicitate, că, ulterior acestei HCJ de validare, i s-a emis procesul verbal de punere în posesie pentru aceste terenuri. Arată că procesul verbal de punere în posesie a fost ridicat de fiul său D. I., de la sediul primăriei, nefiind în teren cu ocazia delimitării terenurilor.
Nu a obiectat în nici un fel, deoarece, terenul său din zona litigiului se învecina pe latura de acord cu proprietatea autorului pârâţilor (proprietatea acestuia fiind teren curţi şi arabil, nu forestier), aşa cum este menţionat şi în procesul verbal de punere în posesie, având ferma convingere că i s-a făcut punerea în posesie pe vechiul amplasament.
Abia în această primăvară, atunci când a solicitat marcare de arbori din pădure, susţine în continuare reclamanta, a constatat că autorul pârâţilor a fost pus în posesie asupra unui teren forestier lat de 7 m, în parcela 109 care de fapt reprezintă vechiul său amplasament, că acestuia i se reconstituise dreptul de proprietate asupra unui teren forestier situat între terenul său curţi – construcţii şi proprietatea sa în mod cu totul nelegal şi fără să fie îndreptăţit să primească în proprietate teren forestier în acest punct şi că nu a fost pusă în posesie integral pe vechiul său amplasament, în condiţiile legii.
A mai arătat că autorii săi D. Ghe.. şi C., au avut în proprietate în acest punct o curea de teren forestier lată de 16 m şi care se întindea din şoseaua Piscul Rugului până în Matca Peşana, vecină la nord cu Drăgănescu Dumitru(fratele autorului său), iar la sud cu moşt. Marin Vlăduţu, potrivit testamentului pe care îl anexează.
Vecinul de pe latura de nord al terenului lor, numitul D. D., care era frate cu autorul său, D. Ghe., a vândut bunicilor paterni ai pârâţilor, terenul curţi- construcţii şi arabil pe care aceştia şi-au întemeiat gospodăria, astfel că terenul lor se învecinează pe această porţiune pe latura de nord cu familia acestora, astfel că , autorului pârâţilor, greşit şi nelegal i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului forestier în suprafaţă de 1050 mp, el nefiind îndreptăţit să primească acest teren după cum la fel de evident este şi faptul că pârâtul a fost pus în posesie greşit şi nelegal pe vechiul său amplasament.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile legii fondului funciar actualizată.
În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar copie de pe următoarele înscrisuri: testamentul din 1953, procesele verbale de punere în posesie contestate.
La data de 29.11.2012 pârâţii S. D. M., S. M. şi D. A. au depus întâmpinare la acţiunea formulată de reclamanta C. E. şi au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâţii au arătat că, în motivarea acţiunii reclamantei, aceasta recunoaşte că proprietatea terenului curţi – construcţii şi arabil se învecinează cu proprietatea lor, respectiv a autorului lor, că în continuarea acestor terenuri arabile şi curţi – construcţii autorul lor nu mai avea în proprietate şi terenul forestier şi că practic tot terenul forestier aferent celor două curele de teren i se cuvine acesteia, ori, chiar din actul invocat de către aceasta, acel testament din 1953, este evident că, pe toată lungimea curelei proprietatea acesteia, se învecina la N cu terenul lui D. D. şi avea o lăţime de 16 m,tot terenul ce i se cuvenea acesteia ca urmare a acestui înscris fiind evident că i-a fost restituit prin HCJ Gorj 2841/2000 şi ulterior prin procesul verbal de punere în posesie nr.10/2006, din schiţa procesului verbal de punere în posesie rezultând în mod clar că, pentru ambele terenuri i se respectă lăţimea de 16 m, lăţime de care chiar reclamanta recunoaşte că trebuia să o aibă şi care este aferentă curelei de pe teren.
Au mai precizat pârâţii că procesul verbal de punere în posesie nr.10 din 2006 a fost semnat personal de reclamantă, fiind astfel de acord cu cele menţionate în acest proces verbal, inclusiv cu faptul că terenul proprietatea acesteia din T59, P 9 se învecinează la N cu terenul proprietatea lor, recunoscând astfel, evident, îndreptăţirea autorului lor la acest teren, că procesul verbal de punere în posesie a lor este emis cu respectarea întocmai a procedurii Legii 1/2000, autorul lor solicitând acest teren conform cererii de reconstituire nr.259/26.01.1998, în baza Legii 169/1997, cerere ce a fost validată prin hotărârea comisiei judeţene nr.2841/6.10.2000, pentru terenul ce se cuvenea autorului său, teren cu vegetaţie forestieră care se afla în continuarea terenului arabil şi curţi – construcţii, ce chiar şi reclamanta recunoaşte că este proprietatea lor, fiind evident că terenul forestier reconstituit lor se află pe cureaua de teren ce a aparţinut lui D. D. , iar reclamanta, prin motivarea făcută în acţiune, nu justifica şi nu afirma nici un drept asupra terenului reconstituit acestora.
În drept, au invocat dispoziţiile art.115-118 C.Proc.Civilă şi celelalte texte legale sus arătate.
La solicitarea instanţei, cu adresa nr.3948 din data de 05.12.2012, emisă de Comisia Locală de Fond Funciar D., s-au comunicat documentaţiile cerute, actele ce au stat la baza emiterii HCJ nr.2841/2000 pentru autorul pârâţilor, S. D.M; cererea de reconstituire nr.259/26.01.1998, cu actele alăturate ei ; anexa nr.53 unde tata pârâtului S. D. apare la poziţia 729, actele ce au stat la baza emiterii procesului verbal de punere în posesie a reclamantei C. E.; cererea de reconstituire nr.1055/31.03.1998 formulată de aceasta şi anexa nr.53 unde reclamanta apare la poziţia nr.732..
La data de 11.01.2013, reclamanta a depus la dosar o notă de şedinţă prin care a solicitat instanţei să revină cu adresă către Comisia locală de fond funciar D. pentru:
A se comunica dacă autorul pârâţilor a solicitat spre reconstituire teren forestier, situat în zona litigiului, respectiv cureaua de teren care s-ar învecina la nord cu restul proprietăţii sale, iar la sud cu proprietatea sa (având în vedere că, potrivit testamentului depus la dosar, cureaua de teren a autorilor săi se învecinează pe latura de nord, pe toată lungimea cu D. D., fratele autorului său), iar în caz afirmativ să se menţioneze la ce punct din cererea de reconstituire formulată de autorul pârâţilor, este solicitat acest teren.
A se arăta dacă terenul în litigiu, înscris în procesul verbal de punere în posesie al autorului pârâţilor, ca şi amplasament, se află în continuarea terenului curte şi grădină al pârâţilor.
Să se comunice documentaţia ce stă la baza emiterii procesului verbal de punere în posesie , emis autorului pârâţilor, cu precizarea că a solicitat aceasta deoarece, în întâmpinarea depusă, pârâţii susţin că terenul în litigiu se află amplasat pe cureaua de teren pe care au cumpărat-o de la fratele autorului său, D. D, în continuarea curţii şi grădinii lor.
La solicitarea instanţei cu adresa nr.235 din data de 28.01.2013 emisă de Comisia Locală de Fond Funciar D. a comunicat că:
– în procesul – verbal cu suprafaţa de teren (1050 mp) emis pârâţilor S. D. M, S. M. şi D. A., nu este parte din terenul de pe cureaua de 16 m reconstituit reclamantei C. E.
– în procesul verbal emis reclamantei C. E. nu este înscris teren care a aparţinut altor persoane şi s-a respectat cureaua de 16 m lăţime conform cererii nr.1055 din 31.03.1998 de la punctul 3 şi a Testamentului din 12 martie 1953 de la punctul nr.1,depuse la judecătorie cu adresa nr.3948 din 05.12.2012.
– pe ambele curele ale lui C. E. şi a pârâţilor S. D. M., S. M. şi D. A. au ca vecini la vest un teren forestier nedat din care pleacă teren agricol cu o curea a lui D. I. şi cu alţi proprietari cu alte dimensiuni, iar la est se găseşte teren agricol cu o curea a lui S. D.M. cu o lăţime de 16 -15 m şi alţi proprietari. Dreptul de proprietate al pârâţilor şi a reclamantei asupra celor două curele s-a făcut conform cererilor de reconstituire şi actelor aferente lor care au fost trimise la această instanţă şi a măsurătorilor făcute la faţa locului cu proprietari şi declaraţiile lor verbale.
– din schiţele de la procesele verbale de punere în posesie şi din trasarea curelelor pe planul cadastral ar rezulta un spaţiu cu teren forestier la nord cu cureaua pârâţilor şi din „ududoi” la vest de cureaua pârâţilor şi a reclamantei se afla un alt teren forestier fără proprietari pe care nu i-a putut identifica. O parte din cureaua de 7 m se găseşte în continuarea curţii, dar că reclamanta a fost pusă în posesie pe vechiul amplasament conform cererii de reconstituire.
Pârâta a depus în copie xerox planul cadastral cu curelele identificate.
În şedinţa publică din data de 08.02.2013, la cererea ambelor părţi procesuale, a fost desemnat, prin tragere la sorţi expertul G. V. C, cu un onorariu în cuantum de 1000, în sarcina ambelor părţi, urmând ca reclamanta să achite 800 lei, iar pârâţii 200 lei, fiind stabilite obiectivele.
Prin serviciul registratură , la data de 18.02.2013, a fost depusă de către expertul G. V. C. o cerere prin care a solicitat înlocuirea, motivat de faptul că, prin Decizia nr.102/244.05.2011, eliberată de Ministerul Justiţiei – Serviciul Profesii Juridice Conexe , s-a dispus suspendarea sa din calitatea de expert tehnic judiciar, cerere ce a fost admisă, fiind înlocuit expertul G. V. C. cu expertul P. V..
Prin serviciul registratură, la data de 18.03.2013, a fost depusă de apărătorul pârâţilor o notă de şedinţă şi în copie următoarele înscrisuri: fila de rol agricol 1948-1952 a autorului S. M., act de vânzare din 1937.
La data de 04.09.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar ing. Popa Virginia, la care reclamanta a formulat obiecţiuni.
Prin serviciul registratură al instanţei la data de 15.11.2013 a fost depus de către expertul P. V. răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză tehnică, la care apărătorul reclamantei a formulat alte obiecţiuni, acestea fiind respinse având în vedere că expertul a răspuns la realele obiecţiuni făcute, chiar dacă nu la fiecare punct din acestea, întrucât susţinerile de la cele mai multe puncte nu sunt reale obiecţiuni, ci doar critici de fond sau nemulţumiri personale funcţie de concluziile raportului de expertiză tehnică.
Tot la termenul din 06.12.2013, a fost respinsă şi cererea de admitere a unei noi expertize, reţinându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 212 alin.1 C. proc.civ.
Din raportul de expertiză, rezultă aceeaşi situaţie de fapt comunicată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar D., respectiv că terenul asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului pârâţilor nu se suprapune cu terenul din cureaua lată de 16 m care aparţine reclamantei, că terenul cu care a fost pusă în posesie se regăseşte în întregime pe cureaua lată de 16 m ce i se cuvine acesteia, pe vechiul amplasament din testament, identificat de expert, că părţile nu au solicitat spre reconstituire acelaşi teren.
In esenţă, expertul a concluzionat că nu există suprapunere nici faptică, nici scriptică.
In schiţele anexe raportului de expertiză, situaţia fiecărui teren este redată cu claritate, fiind făcută o identificare şi individualizare profesională, lămuritoare în întregime pentru instanţă.
Examinând cererea în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale în materie, instanţa apreciază că nu este întemeiată, motivat de următoarele considerente:
Terenul la care este îndreptăţită reclamanta este poziţionat pe o curea lată de 16 m, aceasta fiind identificată în testamentul din 12 martie 1953, curea care cuprinde atât teren agricol cât şi teren forestier. Din procesul verbal de punere în posesie emis reclamantei pentru terenul forestier, coroborat cu raportul de expertiză şi schiţele anexe, rezultă că acesta (2240 mp) se află pe aceeaşi curea cu terenul său agricol, astfel că nu se poate reţine ca întemeiată susţinerea reclamantei în sensul că pârâţilor li s-a dat teren forestier care se regăseşte pe cureaua sa de 16 m lăţime, nefiind, deci, întemeiat vreun motiv de nulitate a actelor emise pe numele autorului pârâţilor sau pe numele acestora.
Toate susţinerile reclamantei, la fel ca şi obiecţiunile la răspunsul la obiecţiuni, nu se bazează pe vreo dovadă preexistentă reconstituirii dreptului, dovadă care să creeze măcar aparenţa de drept în sensul acestor susţineri, acestea urmărind, în fapt, doar stabilirea unui nou amplasament al curelei late de 16 m şi, în consecinţă, deposedarea pârâţilor de terenul cu care au fost puşi în posesie.
De altfel, susţinerea reclamantei în sensul că pârâţii nu erau îndreptăţiţi la teren forestier, ei cumpărând de la fratele autorului reclamantei doar teren agricol, nu are relevanţă în cauză, sub acest aspect putându-se reţine chiar lipsa de interes al reclamantei, în condiţiile în care ea a solicitat şi i s-a reconstituit doar dreptul asupra terenului ce i se cuvenea conform testamentului din 1953.
Având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C.pr.civ., reclamanta va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum 850 lei, din care 650 lei onorariu avocat şi 200 lei, onorariu expert.
Cererea prind cheltuielile de transport ale pârâţilor la termenele de judecată nu poate fi admisă, motivat de simplul fapt că pârâţii nu s-au prezentat la niciunul dintre termene, fiind în permanenţă reprezentaţi de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de reclamanta C. E., domiciliată în ….. judeţul Gorj, în contradictoriu cu pârâţii S.D.M., S. M. D. A, domiciliaţi în ……, judeţul Gorj, Comisia Locală de Fond Funciar D., cu sediul în …., judeţul Gorj, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg-Jiu, judeţul Gorj,având ca obiect – fond funciar – nulitate acte proprietate pentru teren forestier.
Obligă reclamanta să plătească pârâţilor suma de 850 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 11.12.2013,
Preşedinte,
MR
Grefier,
F.D.
