Prin sentinţa nr.362/4.02.2013, pronunţată în dosarul nr. 6646/260/2011, Judecătoria Moineşti a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocata de intimat, ca nefondata, a admis in parte contestaţia la executare formulata de contestatoarea S.D., in contradictoriu cu intimatul L.M., a anulat in parte Somaţia Imobiliara nr.1030 din data de 05.08.2011, menţinând cheltuielile de executare pana la concurenta sumei de 498,07 lei (91,07 lei onorariu executor, 14 lei taxa judiciara de timbru, 284 consultaţii si întocmire acte, 9,8 lei comunicare acte de procedura, 12,4 lei formare dosar, 37,2 lei proces verbal de îndeplinire a procedurii si redactare adresa, 37.2 lei arhivare dosare, 12,4 lei emitere somaţie), întocmit de BEJ B.J. in dosarul de executare silita nr. 1030/2011, a anulat Proces verbal de identificare imobil nr. 1030/05.08.2011 întocmit de BEJ B.J. in dosarul de executare silita 1030/2011, a anulat Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentar nr.1030 din data de 02.09.2011 întocmit de BEJ B.J. in dosarul de executare silita 1030/2011, a anulat Proces verbal de afişare nr. 1030 din 30.08.2011 întocmit de BEJ B.J. in dosarul de executare silita 1030/2011, a anulat Publicaţia de vânzare nr. 1030 din 02.09.2011 întocmit de BEJ B.J. in dosarul de executare silita 1030/2011, a anulat Proces verbal de vânzare la licitaţie nr. 1030 din data de 06.10.2011 întocmit de BEJ B.J. in dosarul de executare silita 1030/2011, a admis cerea contestatoarei de întoarcere a executării silite şi a dispus obligarea intimatului L.M. la restituirea către contestatoarea S.D. a suprafeţei de 362,5 mp situat in perimetrul oraşului Darmanesti, cu vecini islaz comunal, moştenitori L.A., L.M., restul proprietatii S.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
„Instanta va analiza cu prioritate excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocata de către intimat prin notele scrise aflate la dosar.
Potrivit art. 137 C.p.c., instanţa este obligată mai întâi să se pronunţe asupra excepţiilor care fac de prisos judecata pe fond a pricinii.
Potrivit art. 401 alin .1 Cod proc.civ. contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a)contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;
c)debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.
Analizând cererea contestatoarei precum si dosarul de executare instanta constata ca obiectul prezentei cereri vizează actele de executare încheiate din data de 05.08.2011 in cadrul dosarului de executare nr.1030/2011. La filele 3-5 din dosar, contestatoarea a depus Somaţia imobiliara nr. 1030/2011 din data de 05.08.2011, proces verbal nr.1030/2011 din data de 05.08.2011, dovada comunicării actelor respective. Conform ştampilei poştei actele au fost comunicate la data de 09.08.2012, iar contestaţia la executare a fost depusa la instanta la data de 22.08.2011, in termenul prevăzut de lege.
Fata de aceste aspecte instanta va respinge excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocata de către intimat, urmând a analiza actele de executare in raport cu cererea contestatoarei, respectiv actele încheiate la data de 05.08.2011 si după aceasta data.
Potrivit Art. 3711 C.proc.civ.:
„Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.
Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.”
Potrivit Art. 572 C.proc.civ.:
„În cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanţa de executare în vederea aplicării unei amenzi civile.”
Din dosarul de executare silită nr. 1030/2010 al BEJ B.J. rezultă că intimatul L.M. a solicitat executare silită a dispoziţiilor cuprinse in sentinţa civila nr.1637/28.06.2010 din dosarul nr. 5124/260/2009 al Judecătoriei Moinesti.
Executorul judecătoresc emite la data de 18.05.2011 Somaţia nr. 1030/2011 către S.D. , prin care acesta este somata ca in termen de 5 zile de la primirea acesteia sa lase in liniştită posesie si deplina proprietate pe creditor asupra bunurilor ce formează lotul nr. 1, respectiv un teren in suprafaţă de 362.5 mp situat in or. Darmanesti, delimitat in raportul de expertiza întocmit de ing. T.V.. Prin acelaşi act de executare, debitoarea-contestator a fost somata sa achite cheltuielile de executare in suma de 1859 lei conform procesului verbal de stabilire a cheltuielilor nr. 1030/18.05.2011 si suma de 910, 75 reprezentând cheltuielile de judecata din ds.nr.5124/260/2009.
La data de 18.05.2011 BEJ B.J. emite o adresa către UAT Darmanesti pt. a i se comunica daca debitoarea figurează înscrisa cu bunuri mobile, imobile, etc. răspunsul din partea acesteia fiind negativ.
La data de 07.06.2011, executorul judecătoresc încheie Procesul verbal de punere in posesie nr. 1030/2011. In procesul verbal se arata ca: „azi 07.06.2011, ora 8: 30 m-am deplasat in oraşul Darmanesti, însoţit de creditorul L.M.. La fata locului nu am găsit pe debitoarea S.D.. Am pus in posesie pe creditorul L.M. asupra suprafeţei de 362,5 mp teren in perimetrul 2,3,4,11,12,13,2 cu vecini mostenitorii L.A., S.D., L.M., mostenitorii lui L.A., conform expertizei ing. T.V.. Punerea in posesie s-a făcut prin măsurare si tarusare. Declar pus in posesie creditorul L.M. asupra terenului identificat si descris mai sus.”
La data de 21.07.2011 se numeşte expertul imobiliar B.C. care va stabili valoarea de circulaţie a imobilului teren in suprafaţă de 362,5 mp situat in perimetrul oraşului Darmanesti, cu vecini islaz comunal, moştenitori L.A., L.M., restul proprietatii S.D.
La data de 25.07.2011 contestatoarea S.D. a consemnat la dispoziţia BEJ B.J. suma de 910,75 lei reprezentând cheltuieli de judecata , cu recipisa de consemnare nr. 709391/1.
La data de 05.08.2011 se emite Somaţia imobiliara nr. 1030/2011 prin care debitoarea S.D. este somata ca in termen de 15 zile sa achite suma de 1859 lei conform procesului verbal de stabilire cheltuieli de executare nr. 1030/18.05.2011, in caz contrar se va proceda la scoaterea la vânzare prin licitaţie publica cu strigare a bunului imobil proprietatea debitoarei.
La data de 02.09.2011 se încheie de către BEJ B.J. Procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare suplimentar, prin care S.D. este obligata sa achite suma de 560 lei reprezentând onorariu expert si taxa OCPI.
La data de 06.10.2011 s-a încheiat Procesul verbal de vânzare la licitaţie nr. 1030/06.10.2011 prin care imobilul situat in perimetrul oraşului Darmanesti, cu vecini islaz comunal, moştenitori L.A., L.M., restul proprietatii S.D., a fost adjudecat in favoarea creditorului L.M.
Analizând actele dosarului de executare ce fac obiectul prezentei contestaţii, instanta constata ca suprafaţa de 362,5 mp situata in perimetrul oraşului Darmanesti, cu vecini islaz comunal, moştenitori L.A., L.M., restul proprietatii S.D., ce a fost scoasa la licitaţie si adjudecata in favoarea creditorului L.M., pentru acoperirea cheltuielilor de executare prevăzute prin somaţiile emise la data de 05.08.2011 si data de 02.09.2011, a fost atribuita prin sentinţa civila nr. 1637/28.06.2010 a Judecătoriei Moinesti, in lotul nr. 2 paratei S.D.. Prin acesta sentinţa instanta a dispus partajarea folosinţei terenului in suprafaţă de 725 mp situat in intravilanul oraşului Darmanesti, conform raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert T.V.
Insa partajul de folosinţa asupra respectivului teren nu echivalează cu partajul dreptului de proprietate, deoarece autorul parţilor si nici partile in prezent nu deţin titlu de proprietate cu privire la suprafaţa 725 mp identificaţi prin sentinţa civila nr.1637/28.06.2010 a Judecătoriei Moinesti.
Potrivit art. 371/3 alin 1 Cod pr.civ. veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executării silite daca, potrivit legii, sunt urmăribile si numai in măsura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor. Art.1718 Cod civil prevede ca oricine este obligat personal sa îndeplinească îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare. O cerinţa esenţiala este aceea ca bunurile urmăribile sa aparţină debitorului. Executarea silita nu poate purta decât asupra bunurilor ce aparţin debitorului, in caz contrar ar echivala cu urmărirea bunului altuia, fapt ce ar duce la anularea executării silite.
In cazul de fata nu s-a făcut dovada ca suprafaţa de teren de 362,5 mp situata in perimetrul oraşului Darmanesti, cu vecini islaz comunal, moştenitori L.A., L.M., restul proprietatii S.D., ar fi proprietatea debitoarei, fapt ce duce la anularea actelor de executare.
Astfel instanta urmează sa anuleze următoarele acte de executare: Proces verbal de identificare imobil nr. 1030/05.08.2011; Proces verbal de afişare nr. 1030 din 30.08.2011; Publicaţia de vânzare nr. 1030 din 02.09.2011; Proces verbal de vânzare la licitaţie nr. 1030 din data de 06.10.2011.
Sub un alt aspect , in ceea ce priveşte cheltuielile de executare instanta retine ca prin Somaţia imobiliara emisa la data de 05.08.2011 debitoarei S.D. i se pune in vedere sa achite duma de 1859 lei conform procesului verbal de stabilire cheltuieli de executare nr. 1030/18.05.2011 (1488 lei onorariu executor, 14 lei taxa judiciara de timbru, 284 consultaţii si întocmire acte, 9,8 lei comunicare acte de procedura, 12,4 lei formare dosar, 37,2 lei proces verbal de îndeplinire a procedurii si redactare adresa, 37.2 lei arhivare dosare , 12,4 lei emitere somaţie).
Prin Procesul verbal de punere in posesie din data de 07.06.2011executorul judecătoresc, cu ocazia deplasării la fata locului, l-a pus in posesie pe creditorul L.M. cu suprafaţa prevăzută in titlu executoriu, dar nu s-a reţinut faptul ca acea suprafaţă s-ar fi aflat in posesia debitoarei, iar acesta cu rea credinţa ar fi refuzat predarea ei. Mai mult decât atât in data de 22.07.2011 contestatoarea a fost pusa in posesie de către BEJ P.C.S. asupra suprafeţei de 362,5 mp conform sentinţei civile nr. 1637/2010 a Judecătoriei Moineşti – fila 10 dosar.
Faptul ca intimatul a declanşat executarea silita, in condiţiile in care nu s-a stabilit ca suprafaţa de teren se afla in stapanirea contestatoarea si ca acesta refuza cu rea credinţa sa predea respectiva suprafaţa, nu poate obliga in aceste condiţii pe contestatoare la plata cheltuielilor de executare aferente, suportate de către creditor-intimat.
Cu privire la fapta cheltuielilor de judecata in cuantum de 910,75 lei instanta constata ca aceste au fost plătite la data de 25.07.2011, cu mult după începerea executării, acest fapt atrăgând culpa contestatoarei pentru neîndeplinirea obligaţiei.
Fata de aceste aspecte se impune reducerea onorariului executor, care potrivit din Legea 188/2000 Ordinului Ministerului Justiţiei nr.2550/2006, poate fi maxim 10% din suma datorata. Instanta urmează sa aplice acest procent doar la suma imputata debitoarei, acea de 910,75 lei. In consecinţa onorariul executorului va fi redus de la 1488 lei la 91,07 lei. Debitoarea urmează a achita suma de 498,07 lei (91,07 lei onorariu executor, 14 lei taxa judiciara de timbru, 284 consultaţii si întocmite acte, 9,8 lei comunicare acte de procedura, 12,4 lei formare dosar, 37,2 lei proces verbal de îndeplinire a procedurii si redactare adresa, 37.2 lei arhivare dosare, 12,4 lei emitere somaţie).
In consecinţa instanţa va anula in parte Somaţia imobiliara nr. 1030/05.08.2011. Debitoarea urmează sa achite suma de 498,07 lei cu titlu de cheltuieli de executare, celelalte dispoziţii din somaţie fiind anulate.
In ceea ce priveşte Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentar din data de 02.09.2011, instanta, pentru argumentele expuse mai sus, apreciază ca nu pot fi imputate contestatoarei, urmând a anula in totalitate acest proces verbal si de a exonera debitoarea de la plata acestora.
Fata de argumentele expuse instanta urmează a admite in parte contestaţia la executare, urmând a anula in parte Somaţia imobiliara nr.1030 din data de 05.08.2011, menţinând cheltuielile de executare pana la concurenţa sumei de 498,07 lei; anulează Proces verbal de identificare imobil nr.1030/05.08.2011; anulează Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentar nr.1030 din data de 02.09.2011; Proces verbal de afişare nr.1030 din 30.08.2011; Publicaţia de vânzare nr. 1030 din 02.09.2011; Proces verbal de vânzare la licitaţie nr.1030 din data de 06.10.2011.
Cu privire la cerea contestatoarei prin care solicita restituirea terenului in suprafaţa de 362,5 mp astfel cum i-au atribuit prin sentinţa civila pronunţata in ds. nr.5124/2009 aflat pe rolul Judecătoriei Moinesti, instanta constata ca reprezintă o cerere de întoarcere a executării silite.
Potrivit dispoziţiilor art.404 indice 2 Cod procedură civilă, în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.
Din dosarul de executare rezulta ca suprafaţa de 362,5 mp situat in perimetrul oraşului Darmanesti, cu vecini islaz comunal, moştenitori L.A., L.M., statul proprietatii S.D., a fost adjudecat in favoarea creditorului L.M.
Având in vedere ca instanta a anulat parte din actele de executare in cadrul dosarului de executare nr. 1030/2011 al BEJ B.J., apreciază ca cererea contestatoarei de întoarcere a executării silite este întemeiata si prin urmare va fi admisa.
Cu privire la modalitatea de întoarcere a executării silite, acesta sa va face prin obligarea intimatului L.M. la restituirea către contestatoarea S.D. a suprafeţei de 362,5 mp situat in perimetrul oraşului Darmanesti, cu vecini islaz comunal, moştenitori L.A., L.M., restul proprietatii S.D.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.”
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.D., solicitând obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, precum şi a daunelor morale şi materiale în cuantum de 10.000 lei.
În motivare, recurenta a arătat că intimatul s-a folosit abuziv pe durata procesului de terenul în litigiu ce îi aparţine recurentei, i-a închis intrarea, a distrus porţi, garduri şi a tăiat pomii fructiferi şi via.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi L.M., solicitând desfiinţarea acesteia şi respingerea contestaţiei la executare.
În motivare, recurentul a arătat că instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii, dând rezolvare unor aspecte cu care nu a fost învestită.
Astfel, deşi contestaţia a vizat doar cuantumul debitului urmărit, instanţa a analizat însăşi legalitatea somaţiei imobiliare prin raportare la obiectul urmăririi silite. Astfel, faţă de dispoziţiile art.36 al.2 din Legea nr.18/1991, terenul era în temeiul legii în proprietatea debitoarei, astfel că executarea s-a desfăşurat în mod legal. Pe de altă parte, art.448 al.2 C.pr.civ. consacră posibilitatea urmăririi silite imobiliare şi asupra dreptului de uzufruct.
Recurenta a mai învederat că instanţa a dispus întoarecrea executării fără a exista o cerere din partea intimatei-contestatoare în acest sens.
În mod greşit instanţa a redus cuantumul cheltuielilor de executare, întrucât nici procesul-verbal de stabilire cheltuieli şi nici somaţia din 18.05.2011 nu au fost contestate şi nici desfiinţate, iar în cadrul prezentei contestaţii nu se poate pune în discuţie legalitatea acestor două acte de executare.
Mai mult, nici argumentele invocate în susţinerea reducerii cheltuielor nu pot fi primite, întrucât se încalcă probele administrate în cauză. Astfel, punerea în posesie a fost o necesitate, între cele două părţi existând divergenţe asupra limitelor suprafeţelor atribuite, între care nu a existat niciodată un hotar clar delimitat, aspect ce rezultă şi din faptul că intimata-contestatoare a solciita să fie şi ea pusă în posesie după o lună şi jumătate de la punerea în posesie a recurentului.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.402,299 şi urm C.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat.
Analizând actele dosarului, Tribunalul reţine următoarele:
Faţă de dispoziţiile art.316 rap la art.298 şi art. 137 C.pr.civ., instanţa va cerceta cu prioritate excepţia insuficientei timbrări a recursului formulat de contestatoarea S.
În acest sens, Tribunalul constată că pentru recursul S era datorată o taxă de timbru în cuantum de 56 lei, astfel cum a stabilit instanţa la termenul din 15.05.2013 (fila 18 recurs).
Cum odată cu recursul contestatoarea a înaintat şi o taxă de timbru în cuantum de 80 lei (fila 6 recurs), tribunalul apreciază excepţia invocată de recurentul-intimat ca fiind neîntemeiată, drept pentru care o va respinge.
Trecând la analiza pe fond a recursurilor, Tribunalul va analiza mai întâi recursul formulat de L.M., dat fiind că acesta vizează fondul contestaţiei, în timp ce recursul S vizează doar cheltuielile de judecată şi daune.
Procedând în consecinţă, faţă de actele dosarului, Tribunalul apreciază acest recurs ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Instanţa de fond a reţinut că prezenta contestaţie la executare vizează doar actele de executare întocmite la data de 5.08.2011 (somaţia imobiliară şi procesul-verbal de cheltuieli), faţă de care a considerat că acţiunea a fost formulată în termenul legal. Având în vedere cuprinsul cererii de chemare în judecată şi faptul că recurenta-contestatoare nu a criticat această apreciere instanţei de fond, tribunalul va considera că prima instanţă a stabilit corect obiectul contestaţiei la executare.
Cu toate acestea, instanţa de fond a dispus anularea parţială a somaţiei imobiliare şi a actelor de executare subsecvente (ce nu făceau obiectul contestaţiei) pentru un motiv care nu a fost invocat prin cererea introductivă, respectiv lipsa calităţii de proprietar a debitorului asupra bunului în litigiu, şi în condiţiile în care însăşi contestatoarea-debitoare se considera propietara bunului executat silit (fila 100 dosar fond). Procedând astfel, instanţa de fond a depăşit limitele învestirii sale, încălcând dispoziţiile art.129 al.6 C. pr. civ.
Chiar dacă un asemenea motiv era de ordine publică şi instanţa îl putea invoca din oficiu, în temeiul art.129 al.4 c.pr.civ, avea obligaţia de a-l pune în discuţia contradictorie a părţilor. Or, instanţa de fond nu a procedat astfel, ci a reţinut direct acest motiv în considerentele hotărârii, încălcând astfel şi dreptul al apărare al părţilor.
Prin urmare, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 6 c.pr.civ., instanţa acordând mai mult decât s-a cerut şi ccea ce nu s-a cerut, motiv de modificare a sentinţei recurate, analizarea celorlalte motive de recurs devenind inutilă.
Pe fond, faţă de motivele invocate în susţinerea contestaţiei, Tribunalul apreciază că acţiunea este neîntemeiată. Astfel, prin somaţia din 18.05.2013, comunicată contestatoarei-debitoare la data de 23.05.2011 (fila 41 dosar fond) i s-a pus în vedere acesteaia să lase în deplină posesie şi proprietate intimatului, terenul în suprafaţă de 362,5 mp precum şi să achite suma de 910,75 lei cheltuieli de judecată şi 1859 lei, cheltuieli de executare.
Cu toate acestea, contestatoarea a achitat cheltuielile de judecată la data de 25.07.2011, susţinerile sale privind refuzul executorului de a le încasa neputând fi primite, atâta timp cât contestatoarea avea posibilitatea de a recurge la procedura ofertei de plată urmată de consemnaţiune. De asemenea, la data de 22.06.2011, ulterior punerii în posesie realizată de creditor, debitoarea este pusă în posesie de un alt exector judecătoresc, astfel cum rezultă din procesul-verbal de la fila 10 dosar.
Chiar dacă am considera că punerea în posesie realizată la data de 22.06.2011 reprezintă o executare benevolă a obligaţiei stabilită prin somaţia iniţială, Tribunalul constată că aceasta, cât şi cea privind debitul reprezentând cheltuieli de judecată, au fost executate mult după primirea somaţiei din 18.05.2011. În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art.39 al.4 din Legea nr.188/2000 (în forma în vigoare la data întocmirii actelor de executare) instanţa reţine că debitoarea-contestatoare este ţinută să suporte cheltuielile de executare stabilite şi efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu.
Prin urmare, debitul în sumă de 1859 lei, reprezentând cheltuieli de executare, cuprins în somaţia imobiliară din 5.08.2011, este datorat de contestatoare.
Întrucât această din urmă somaţie nu a fost contestată sub alte aspecte, Tribunalul reţine că acest act de executare a fost legal întocmit, neexistând nici un motiv de anulare a acestuia. Prin urmare, contestaţia la executare va fi respinsă este neîntemeiată, aceaiaşi soluţie răsfrângându-se implicit şi asupra cererii de întoarcere a executării.
Cu privire la recursul formulat de S.D., având în vedere soluţia de mai sus privind respingerea contestaţiei la exceutare, Tribunalul apreciază că faţă de dispoziţiile art.274 C. pr. civ., recurenta nu este îndrituită la recuperarea cheltuielilor de judecată, ea fiind partea căzută în pretenţii.
În ceea ce priveşte cererea de daune, deşi modul de soluţionare al acesteia nu depinde de soluţia pronunţată în contestaţia la executare, Tribunalul observă că o astfel de cerere nu a fost formulată în faţa instanţei de fond în concordanţă cu dispoziţiile art.112 C. pr. civ. şi, în consecinţă, instanţa nici nu a analizat-o.
Astfel, deşi prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 23.01.2013, contestatoarea a solicitat în mod generic şi daune materiale şi morale, această cerere nu cuprinde o valoare a obiectului ei şi nici nu a fost nicicum motivată în fapt şi în drept. Abia în cuprinsul recursului, contestatoarea a menţionat cuantumul sumei solicitate, ce reprezintă aceste daune precum şi motivul pentru care le solicită.
În aceste condiţii, instanţa consideră că aceasta reprezintă de fapt o cerere nouă în recurs, inadmisibilă faţă de dispoziţiile art.316 rap. la art.294 C. pr. civ., drept pentru care nu o va mai analiza.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 C. pr. civ., Tribunalul va admite recursul şi va modifica în tot sentinţa recurată în sensul că respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată şi va respinge recursul formulat de S.D. ca neîntemeiat.
În baza art.274 C. pr. civ, instanţa va obliga recurenta-contestatoare S să plătească recurentului-intimat L. suma de 1394 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, respectiv onorariu avocat şi taxă de timbru.
Având în vedere că cererea de întoarcere a executării nu a fost timbrată la judecata cauzei pe fond, în baza art.20 al.5 din Legea nr.146/1997, Tribunalul va obliga recurenta S. să plătească statului suma de 194 lei.
