Prin sentinţa din 28 octombrie din 2003, Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea reclamantei în contradictor cu D.G.F.P. Iaşi anulând în parte actele administrative încheiate şi exonerând-o de plata sumelor reprezentând impozit pe profit şi impozitul pe veniturile din salarii, cu accesoriile aferente, pe motiv că sunt scutite de impozit pe venit salariile din activitatea de creare de programe pentru calculator şi că O.U.G nr 73/1999 nu limitează şi nu condiţionează această scutire, considerându-se nelegală îngrădirea instituită prin ordinul comun 4079/1480/2001.
Împotriva acestei sentinţe a introdus recurs pârâta care critică hotărârea primei instanţe pe motiv că nu a observat că impozitul pe profit suplimentar a rezultat din calcularea eronată a bazei de impozitare şi din aplicarea eronată a procentului de impozitare şi că, în partea referitoare la impozitul pe venitul din salarii au fost ignorate dispoziţiile cuprinse în ordinul comun de aplicare a O.U.G 94/2001, în sensul că, deşi acest act normativ era în vigoare la data de 1 iulie 2001, nu se putea acorda scutirea în acel an decât pentru 4 salariaţi.
Critica, în ceea ce priveşte această din urmă parte a hotărârii recurate, se vădeşte a fi nefondată chiar dacă organul fiscal apreciază că venitul de 10 000 USD nu poate fi decât venit realizat de către angajator în anul fiscal precedent, astfel cum s-a stabilit prin ordinul emis de Ministerul Muncii, Ministerul Comunicaţiilor şi Ministerul Finanţelor Publice, care statuează că venitul menţionat la art.1 pct. 4 este venitul realizat de către angajator în anul fiscal precedent şi înregistrat distinct în balanţele analitice, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator destinate comercializării pe bază de contract şi că scutirea de impozit se aplică lunar.
Ori, chiar dacă angajatorul a acordat scutire de impozit, începând cu data de 1 iulie 2001, mai înainte de a fi îndeplinit condiţia prevăzută de art.1 pct. 4 din ordinul comun evocat, acest fapt nu poate justifica dispoziţia organului fiscal de a proceda la aplicarea legii abia după ce s-ar fi încheiat anul fiscal precedent şi s-ar fi înregistrat distinct în balanţele analitice rezultatele activităţii desfăşurate întrucât legiuitorul nu a limitat în timp şi nu a introdus condiţionări în acordarea de scutiri de plată.
De altfel, nici emitenţii ordinului comun nu au prevăzut că scutirea se acordă după încheierea anului fiscal precedent şi că un agent economic înfiinţat în cursul anului fiscal este obligat să aştepte încheierea acestuia pentru a pune în aplicare dispoziţiile O.U.G nr. 94/2001, ci doar că venitul la care trebuie să se raporteze angajatorul este cel realizat în anul fiscal precedent.
Dacă condiţia prevăzută la art. 1 indice 3 din ordinul comun a fost îndeplinită în chiar anul în care agentul economic s-a înfiinţat, el nu poate fi privat de beneficiul acordat de legiuitor atâta timp cât voinţa clară a acestuia a fost de a stimul activitatea de creare de programe pentru calculator., începând cu data de 1 iulie 2001.
Cum reclamanta nu numai că s-a încadrat în această limită, dar a şi depăşit-o substanţial în anul 2002, nu există nici o normă legală care să o poată înlătura de la beneficiul legii, beneficiul scutirii operând pe tot parcursul anului, dacă este realizat venitul stabilit.
Această interpretare are la bază şi principiul consacrat de art.1 alin. 2 din O.G. nr. 24 /2001 privind impunerea microîntreprinderilor care statuează că persoanele juridice înfiinţate în cursul unui an fiscal beneficiază de un regim fiscal preferenţial dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege la sfârşitul anului respectiv.
Dacă angajatorul a acordat în mod nejustificat acest beneficiu în mod anticipat, abaterea sa de la disciplina financiară trebuie să îşi găsească sancţiunea legală corespunzătoare, dar acest fapt nu poate afecta dreptul recunoscut angajaţilor săi, implicaţi în activitatea de creare de programe de calculator destinate comercializării, de a beneficia de scutire de plata impozitului pe veniturile din salarii, dacă au contribuit la realizarea de venituri mai mari de 10 000 USD pe fiecare angajat.
Cum angajaţii reclamantei au îndeplinit cumulativ condiţiile prevăzute în ordinele comune emise şi cum, în afara unei dispoziţii exprese a legii prin care s-a instituit scutirea de impozit, nimănui nu îi este permis să impună condiţii şi limitări acestui drept, curtea consideră că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii, hotărârea recurată urmând a fi menţinută în această parte.
Decizia nr. 567/R din 1 noiembrie 2004
