Calificarea şi soluţionarea greşita a cauzei în apel , calea de atac prevăzută de lege fiind recursul de competenţa materială a aceluiaşi tribunal, dar ca instanţa de recurs, determina incălcalcarea competenţei unei alte instanţe si implicit constituie un motiv de casare de ordine publică şi anume disp. art. 304 pct.3 C.proc.civ.
Prin decizia nr. 751 din data de 4 mai 2006 pronuntata in dosarul nr. 3242/2006 pronuntata de sectia civila a Curtii de Apel Ploiesti a fost admis recursul declarat de recurenţii EF şi EV, împotriva deciziei civile nr. 69 din 23 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa si pe cale de consecinta casată decizia şi trimisa cauza la Tribunalul Dâmboviţa spre competenta soluţionare a recursului.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea de Apel a retinut ca prin cererea reclamanţilor s-a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii construcţiilor şi amenajărilor aflate pe terenul proprietatea acesteia, respectiv a imbunătăţirilor funciare de pe acest teren.
Potrivit rapoartelor de expertiză efectuate în faţa instanţei de fond, valoarea construcţiilor si amenajărilor aflate pe terenul în litigiu este de 23.319.000 lei.
Potrivit disp. art. 2821 C.proc.civ., litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, nu sunt supuse căii de atac a apelului, ci numai căii de atac a recursului, în condiţiile art. 3041C.proc.civ.
Cât priveşte instanţa competenta sa soluţioneze acest recurs direct, art. 299 alin.2 C.proc.civ. stabileşte competenţa instanţei ierarhic superioare celei ce a pronunţat hotărârea atacată.
În cauză, Curtea constată că obiectul prezentului litigiu are o valoare de până la 1 miliard, hotărârea instanţei de fond fiind supusă exclusiv căii de atac a recursului, date de lege în competenţa instanţei ierarhic superioare.
Faţă de aceste considerente, se observă că, Tribunalul Dâmboviţa a calificat şi soluţionat greşit cauza în apel , calea de atac prevăzută de lege fiind recursul de competenţa materială a aceluiaşi tribunal, dar ca instanţa de recurs, incălcând astfel competenţa unei alte instanţe.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 312 alin.6 coroborat cu art.304 pct.3 C.proc.civ., Curtea a admis recursul şi a casat decizia, trimiţând cauza spre competenta soluţionare a recursului la Tribunalul Dâmboviţa.
Trimiterea cauzei spre rejudecare de catre instanta de apel pentru un motiv care nu a fost pus în discuţia părţilor, încălcând principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, precum şi principiul disponibilităţii, acordând mai mult decât au cerut părţile, faţă de împrejurarea că reclamanţii nu au declarat apel ajungandu-se astfel, ca în apelul declarat de pârâtă, să fie desfiinţată hotărârea instanţei de fond pentru un motiv care putea fi invocat numai de reclamanţi, dar pe care nu l-au invocat, deoarece nu au declarat apel se incadreaza printre nulităţile şi motivele de casare prev. de art.304 pct.7 şi 9 C.pr.civilă,pentru a fi admis recursul, casată decizia cu trimitere la tribunal pentru soluţionarea pe fond a apelului.
Prin decizia nr.760 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti in data de 5 mai 2006 in dosarul civil nr. 2564/2006 a fost admis recursul declarat de reclamanţii MŞ şi MA, împotriva deciziei nr. 26 din 13 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova şi în consecinţă a fost casata susmenţionata decizie cu trimitere la Tribunalul Prahova pentru soluţionarea pe fond a apelului declarat de pârâtă.
A retinut instanta de control judiciar ca desfăşurarea procesului civil este guvernată de principii generale, precum: principiul formalismului, principiul contradictorialităţii, principiul disponibilităţii, principiul publicităţii, principiul oralităţii, principiul nemijlocirii şi principiul continuităţii.
Principiul contradictorialităţii presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor,că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii. ( art.129 alin.4 C.pr.civilă).
Prin principiul disponibilităţii se înţelege faptul că părţile pot determina existenţa procesului, conţinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual, în ptivinţa obiectului şi a participanţilor la proces, a faptelor şi etapelor pe care procesul le parcurge.
Dreptul părţilor de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, ceea ce înseamnă că, instanţa este obligată să se pronunţe numai cu privire la ceea ce s-a cerut ( art.129 alin.ultim C.pr.civilă), neputând să se pronunţe asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunţe asupra unui lucru cerut.
Instanţa însă, poate să invoce, din oficiu, orice excepţie absolută, fiind obligată să o pună în dezbaterera părţilor pentru a respecta contradictorialitatea.
În speţă, decizia a fost pronunţată de instanţa de apel cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi a principiului disponibilităţii, ceea ce atrage nulitatea acesteia.
Astfel, instanţa de apel a fost investită cu soluţionarea apelului declarat de pârâtă care a formulat critici pe fondul cauzei, cu privire la fiecare din capetele de cerere admise de instanţa de fond şi anume: stabilirea liniei de hotar dintre imobilele părţilor, desfiinţarea arborilor aflaţi în apropierea imobilului proprietatea reclamanţilor şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor către reclamanţi reprezentând contravaloarea reparaţiilor necesare.
În şedinţa de dezbateri din 13.01.2006, când părţile au pus concluzii pe fondul apelului, nici una din părţi şi nici instanţa, din oficiu, nu au invocat faptul că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere formulate de reclamanţi.
Instanţa de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru un motiv care nu a fost pus în discuţia părţilor, încălcând principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, precum şi principiul disponibilităţii, acordând mai mult decât au cerut părţile, faţă de împrejurarea că reclamanţii nu au declarat apel.
S-a ajuns astfel, ca în apelul declarat de pârâtă, să fie desfiinţată hotărârea instanţei de fond pentru un motiv care putea fi invocat numai de reclamanţi, dar pe care nu l-au invocat, deoarece nu au declarat apel.
Reţinându-se că în cauză nu sunt incidente disp.art.297 C.pr.civilă, iar decizia este afectată de nulităţile şi motivele de casare prev. de art.304 pct.7 şi 9 C.pr.civilă, a fost admis recursul, casată decizia cu trimitere la tribunal pentru soluţionarea pe fond a apelului.
