Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului sub nr. 121/829/2010 la data de 18.02.2010, reclamantul G.N., în contradictoriu cu pârâţii Ş.G., G.I. şi G.E., a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1163/24.09.2003 de BNP „B.D.”, încheiat între Ş.G. în calitate de vânzător şi G.I., în calitate de cumpărător, şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1234/2011 din 15.09.2011,pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr. 121/829/2010 a fost admisă acţiunea civilă, s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1163/24.09.2003 la BNP B.D., pentru suprafaţa de 1194 mp teren cuprins în poligonul 2-3-6-7 în schiţa raportului de expertiză întocmit de expert A.G., care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului suma de 626 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus instanţa de fond a reţinut următoarele:
„Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP „C.C.” sub nr. 1163/24.09.2003, pârâtul Ş.G. a vândut pârâtului G.I., suprafaţa de 10 000 mp teren situat în extravilanul satului G.C., comuna M., sola 53 parcela 2642/17. Terenul a fost dobândit de vânzător prin reconstituirea dreptului de proprietate prin TP 122111/30.03.1996.
Prin d.c 1596/24.10.2002, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 3163/2002, s-a respins în mod irevocabil acţiunea în revendicare formulată printre alţii şi de către pârâtul Ş.G. împotriva reclamantului. Pârâtul Ş.G. revendica de la reclamant o suprafaţă de teren de 3600 mp, situată în Tarlaua 53 parcela 2642/15. Comparându-se titlurile celor doi, s-a constat că titlul reclamantului are preferinţă, fiind vechiul amplasament al reclamantului.
Reclamantul este proprietarul suprafeţei de 3600 mp., suprafaţă înscrisă în TP nr. 300704 emis la data de 24 februarie 2005 pe numele lui G.N.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topocadastrale cu următoarele obiective: 1) identificarea suprafeţei de 1000 mp pentru care se solicită anularea contractului, din totalul suprafeţei de 3600 mp. care s-a stabilit prin d.c 1596/2002 a Curţii de Apel Bacău că aparţine reclamantului, suprafaţă înscrisă în TP nr. 300704 emis la data de 24 februarie 2005 pe numele lui G.N., titlu de proprietate care se află la fila 30 dosar şi 2) să se precizeze dacă suprafaţa identificată la punctul 1 se suprapune peste terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1163/24.09.2003, în caz afirmativ să se figureze pe schiţă.
La dosar a fost ataşată şi documentaţia care a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare a cărei nulitate parţială se solicită.
Din concluziile raportului de expertiză instanţa reţine că suprafaţa pretinsă de reclamant în acţiune, de 1000 mp, (găsit la măsurători 1194 mp), face parte din suprafaţa de 3600 mp (Ar.), T 53 P 2641/15 proprietatea reclamantului potrivit TP 300704/24 februarie, că această suprafaţă apare înscrisă şi în TP 122111/30.03.1996 emis pe numele pârâtului vânzător, precum şi faptul că suprafaţa identificată este cuprinsă în cei 10 000 mp care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate absolută parţială se solicită.
Potrivit art. 948 C.civ, « Condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimţământul valabil al părţii ce se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită. » iar potrivit art. 968 C.civ “cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice »
In cauză sunt aplicabile prevderile privind vânzarea lucrului altuia. Deşi în dreptul românesc nu este prohibită vânzarea lucrului altuia, totuşi, atunci când ea este făcută în cunoştinţă de cauză reprezintă o operaţiune speculativă, are o cauză ilicită şi deci este nulă absolute în baza art. 968 C.civ .
În speţă, atât vânzătorul, pârâtul Ş.G. cât şi cumpărătorul, pârâtul G.I. au avut cunoştinţă de faptul că o parte din terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nu aparţine vânzătorului. În procesul în care s-a pronunţat de Curtea de Apel Bacău d.c 1596/24.10.2002, dosarul nr. 3163/2002, pârâtul cumpărător a avut calitate de procurator al pârâtului vânzător, care figura ca parte în proces. În acest proces, având ca obiect revendicare, instanţa a stabilit că titlul pârâtului (în speţă reclamant) este preferabil titlului reclamantului (în speţă pârâtul vânzător), astfel că acţiunea în revendicare pornită de Ş.G. împotriva lui G.N. a fost respinsă.
Între părţi au fost mai multe procese de-a lungul timpului, toate privind suprafaţa de aproximativ 1100 mp pentru care s-a cerut în cauza pendinte constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare. Faptul că şi cumpărătorul a avut cunoştinţă de situaţia juridică a ternului este atestat de dispozitivul d.c 114/2003 a Curţii de Apel Bacău (filele 9 – 11 dosar), prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată de Ş.G. prin procurator G.I., împotriva d.c 1596/24.10.2002 (privind revendicarea).
Ca urmare, întrucât cumpărătorii pârâţii G.I. şi soţia sa, G.E. (aceasta din urmă consimţind tacit la cumpărare în temeiul mandatului casnic), au avut cunoştinţă că vânzătorul nu are proprietatea suprafeţei de 1194 mp teren cuprins în poligonul 2-3-6-7, schiţa de la fila 129 dosar a raportului de expertiză, va reţine că aceştia nu au acţionat cu bună credinţă la încheierea contractului şi scopul încheierii acestuia a fost fraudarea reclamantului. Pe cale de consecinţă, în temeiul adagiului clasic frauda corupe totul (fraus omnia corupt), instanţa urmează a constata nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâţi pentru suprafaţa de 1194 mp. „
Împotriva sentinţei civile nr. 1234/2011 din 15.09.2011,pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr. 121/829/2010 au declarat recurs pârâţii Ş.G., G.I. şi G.E. solicitând admiterea recursului iar pe fond respingerea acţiunii ca nefondată şi lipsită de interes.
În motivarea recursului se arată următoarele:
nu au fost prezenţi la judecarea cauzei în fond, deoarece nu au primit citaţiile şi din această cauză nu au putut formula apărări;
instanţa nu a dat dovadă de rol activ şi nu a analizat în principal cauzele care făceau de prisos analiza fondului, respectiv lipsa de interes a reclamantului în formularea acţiunii. Astfel, terenul în litigiu este inclus în titlul său de proprietate şi este în posesia acestuia, astfel că anularea actului apare ca fiind ineficientă;
în ceea ce priveşte fondul cauzei, motivarea instanţei pe lipsa cauzei licite este nelegală. Terenul care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare este trecut în titlul lui Ş.G. şi nu exista nici un impediment la vânzare. Cauza actului este dată de plata preţului şi în nici un caz de fraudarea în vreun fel a intimatului. Nu se poate discuta de vânzarea bunului altuia atâta timp cât terenul era proprietatea vânzătorului iar cauza nu este nici interzisă de lege şi nici imorală.
Recursul a fost declarat în termen, motivat prin cerere şi timbrat cu 13 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului ca nefundat şi menţinerea ca fiind legală şi temeinică a hotărârii.
În recurs nu s-au administrat probatorii noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de recurs reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. 1 Cod de procedură civilă părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, iar potrivit dispoziţiilor art. 153 Cod de procedură civilă partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convenţional şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.
Astfel la instanţa de fond pârâtul Ş.G. a primit citaţia personal, sub semnătură de primire, pentru termenul din data de 12.05.2011( fila 112- dosar fond), iar pârâtul G.I. a primit personal citaţia, sub semnătură de primire, pentru termenul din 14.04.2011( fila 105- dosar fond), astfel că pentru termenele următoare nu mai era necesar să fie citaţi conform dispoziţiilor legale de mai sus. Până la termenele de judecată precizate mai sus, cele două părţi au fost citate, la dosar fiind dovezile de îndeplinire a procedurilor de citare, parte din ele fiind primite sub semnătură de primire, chiar de destinatar, respectiv pârâtul Ş.G..
În ceea ce o priveşte pe pârâta G.E., aceasta a fost citată la instanţa de fond , inclusiv pentru termenul din data de 15.09.2012(fila 135- dosar fond ), termen la care instanţa a rămas în pronunţare în ceea ce priveşte cauza. O parte din citaţiile emise pe numele pârâtei G.E. au fost primite, sub semnătură, de către soţul pârâtei- G.I..
În consecinţă instanţa de recurs reţine că recurenţilor –pârâţi nu li s-a încălcat dreptul la apărare de către instanţa de fond.
În acest procesul ce a făcut obiectul dosarului nr. 3163/2002 Curtea de Apel Bacău, prin pronunţarea deciziei civile nr. 1596/24.10.2002, având ca obiect revendicare, a stabilit irevocabil că titlul pârâtului (în speţă reclamant) este preferabil titlului reclamantului (în speţă pârâtul vânzător), în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 3600mp situată în tarlaua 53 parcela 2642 astfel că acţiunea în revendicare pornită de Ş.G. ( pentru suprafaţa de 1000 mp din tarlaua 53 parcela 2642/17) de împotriva lui G.N. a fost respinsă, considerentele acestei decizii având putere de lucru judecat.
În cauza Amurăriţei c. României pronunţată în 2008, Curtea Europeană a arătat că instanţele trebuie sa ţină cont chiar şi de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, si să nu le repună în discuţie într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcţie de particularităţile cauzei, trebuie să analizeze şi posibilitatea ca în anumite situaţii, constatările din hotărârile judecătoreşti să poată fi opuse chiar şi terţilor (§ 31-38).
Faţă de cele reţinute mai sus susţinerile recurenţilor-pârâţi referitoare la lipsa de interes a reclamantului în formularea acţiunii şi cele referitoare la existenţa unei cauze licite pentru că nu a avut loc vânzarea unui teren aparţinând altuia sunt nefondate, întrucât suprafaţa de 1194 mp teren ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP „C.C.” sub nr. 1163/24.09.2003, face parte din totalul de 3600 mp proprietatea intimatului reclamant. Există cauză ilicită şi atunci când vânzarea bunului aparţinând altuia este făcută în cunoştinţă de cauză întrucât aceasta reprezintă o operaţiune speculativă, scopul încheierii acesteia fiind fraudarea reclamantului, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, sancţiunea fiind nulitatea absolută(parţială în speţa de faţă) a contractului, în baza art. 968 Cod civil.
În consecinţă, instanţa de recurs, având în vedere cele reţinute mai sus şi văzând şi dispoziţiile art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 274 Cod civil instanţa de recurs urmează să oblige recurenţii în solidar să-i plătească intimatului 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanţei nr. 63/2012, depusă la dosar.
