Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 27.02.2013. Solicitarea drepturilor băneşti aferente salariului de merit, în condiţiile în care nu se solicită şi anularea actului administrativ prin care autoritatea publică dispune neacordarea lor. Inadmisibilitate
Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 25.04.2012, reclamantul DS a chemat în judecată pe pârâtul AB pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi la restituirea sumelor reţinute din salariu, anterior lunii aprilie 2010.
În fapt, reclamantul arată că este funcţionar public având gradul profesional de comisar şef în cadrul AB, în funcţia de şef birou 2 – Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Prin raportul formulat la data de 29.12.2011 sub nr. 115158/29.12.2011 a solicitat pârâtei reanalizarea situaţiei financiare, în ceea ce priveşte contribuţiile reţinute, conform Legii nr. 330/2009.
A motivat cererea raportat la dispoziţiile Legii nr. 330/2009, cât şi a dispoziţiilor din OMAI S/699173/02.02.2010, care al punctul 9 alin. 1 arată „salariul de bază se stabileşte prin întrunirea unor componente”.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, „în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”. Astfel, începând cu data de 01.01.2010, salariul de merit nu a mai fost acordat, fiind inclus, conform pct. 1 din Nota la Anexa nr. IV/1A la Legea cadru, în coeficienţi de ierarhizare minimi şi maximi, corespunzători salariilor funcţiilor de bază al funcţionarilor publici cu statut special.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 48 al Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2010, au fost abrogate dispoziţiile care reglementau acordarea salariilor de merit poliţiştilor.
În anexa nr. 10 la OMAI nr. S/255/2010 emis în aplicarea Legii nr. 330/2009, la pct. 7.1.3, teza a doua, s-a prevăzut faptul că, pentru poliţiştii care beneficiau la data de 31.12.2009 de salariu de merit şi care după data de 01.01.2010 sunt mutaţi sau transferaţi în interesul serviciului în alte unităţi ale MAI, la stabilirea noului salariu al funcţiei de bază, se va ţine cont de procentul corespunzător al salariului de merit avut la data de 31.12.2009.
Se invocă faptul că salariul de merit a reprezentat, în cursul anului 2010, o parte componentă a salariului funcţiei de bază, context în care, menţinerea cuantumului acestui drept salarial începând cu anul 2011 nu mai este condiţionată de regula privind desfăşurarea activităţi în aceleaşi condiţii.
Reclamantul invocă faptul că prin reţinerile efectuate de către pârât, i se încalcă un drept de proprietate fundamental, invocând prevederile din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 alin. 2, art. 148 alin. 2 şi alin. 4 din Constituţia României, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 10 din Tratatul Comunităţilor Europene.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004 şi ale OMAI S/699173/02.02.2010.
În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: dispoziţia Şefului Inspectoratului nr. 75/22.03.2010, adresa nr. 16026/22.03.2010, Dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române nr.1962/13.04.2010, cererea de revocare a dispoziţiei nr. S/15057/23.04.2010 dovada comunicării şi răspunsul primit la aceasta.
Pârâtul AB a formulat întâmpinare la acţiunea formulată de reclamant, invocând solicitarea greşită a reclamantului de a i se restitui sumele reţinute din salariu, anterior lunii aprilie 2010, în loc de ulterior lunii aprilie 2010.
Acesta invocă excepţia puterii lucrului judecat, acest petit de cerere făcând obiectul dosarului nr. 4226/101/2010 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, ce a fost soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 668/09.07.2010, rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 770/30.03.2011.
Pârâtul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Decizia nr. 770/30.03.2011 pronunţată în dosarul nr.4226/101/2010 şi Dispoziţia Şefului Inspectoratului nr. S/15057/23.04.2010.
La data de 26.06.2012 reclamantul a depus la dosar precizare de acţiune(filele 38-38) prin care arată că solicită obligarea pârâtului la restituirea sumelor reţinute din salariu, pentru perioada aprilie 2010 până în prezent.
Arată că, în mod nelegal a procedat pârâtul la reţinerea acestor sume de bani din salariu. Greşit au fost consemnate aceste reţineri cu titlu de salariu de merit deoarece potrivit Legii nr.330/2009 noţiunea de salariu de merit dispare din cadrul structurii de salariu.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23.01.2013, instanţa a respins excepţia puterii de lucru judecat invocată de pârât, prin întâmpinare.
Instanţa a apreciat că, deşi există identitate de părţi şi obiect între cele două cauze având în vedere că cel de-al doilea proces priveşte aceleiaşi părţi şi are ca obiect restituirea sumelor reţinute ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare, lipseşte identitate de cauză motivat de faptul că, în primul proces s-a solicitat restituirea sumelor reţinute ca şi capăt de cerere accesoriu, respectiv ca o consecinţă a admiterii capătului de cerere principal privind anularea actului prin care s-a aplicat sancţiunea disciplinară, iar în prezentul proces se solicită restituirea salariului de merit reţinut cu motivarea că acesta nu mai era prevăzut de Legea nr.330/2009, lege aplicabilă în anul 2010 cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
La data de 13.02.2013 pârâtul a depus la dosar note de şedinţă prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivat de faptul că retragerea salariului de merit s-a realizat prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului nr.S/15057/23.04.2010 declasificată la data 19.11.2012 şi depusă la dosar la 07.01.2013.
Pe fond solicită respingerea acţiunii faţă de prevederile art.71 alin.2 din OMAI nr.400/2004.
Cu adresele nr.297638/08.10.2012, nr.216946/30.10.2012, nr.7765/28.12.2012 şi nr.1961/115446/25.02.2013, IPJ Mehedinţi a înaintat la dosar informaţiile solicitate de instanţă.
Analizând excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 109 C.pr.civ.,oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente. Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
Instanţa apreciază că în cauză nu a intervenit decăderea prevăzută de art.109 C.pr.civ., pe de o parte, întrucât pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii la termenul următor după respingerea excepţiei puterii de lucru judecat, iar pe de altă parte, deoarece excepţia inadmisibilităţii nu vizează lipsa procedurii prealabile, aşa cum este aceasta reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004.
Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.4226/101/2010, reclamantul DS a solicitat anularea Dispoziţiei nr.75/22.03.2010 a conducătorului legal al AB prin care s-a dispus sancţionarea sa cu „Mustrare scrisă”, suspendarea executării acesteia şi plata sumelor de bani ce urmează a fi reţinute ca urmare a sancţiunii, respectiv salariul de mediu. Prin sentinţa nr.668/09.10.2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, s-a respins acţiunea formulată motivat de faptul că sancţiunea a fost aplicată în mod legal.
Prin Dispoziţia nr. S/15057/23.04.2010, declasificată la data de 19.11.2012 s-a dispus retragerea salariului de merit de care beneficia reclamantul începând cu data de 01.04.2010, ca urmare a sancţionării disciplinare cu mustrare scrisă prin Dispoziţia nr.75/2010.
Prin acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze, aşa cum a fost precizată, se solicită restituirea sumelor reţinute în perioada aprilie 2010 până în prezent motivat de faptul că începând cu data de 01.01.2010, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 salariul de merit nu a mai fost acordat, fiind inclus în coeficienţii de ierarhizare minimi şi maximi şi prin urmare, Ordinul MAI devine inoperabil pentru aspecte care nu mai erau în vigoare.
Instanţa constată că prin cererea adresată la data de 23.01.2013 pârâtului AB, reclamantul a solicitat revocarea dispoziţiei menţionate, iar prin adresa nr.8574/08.02.2013 s-a respins cererea de revocarea cu motivarea că s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă cu privire la sumele privind salariul de merit.
Se constată astfel că prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat restituirea sumelor reţinute în baza Dispoziţiei nr. S/15057/23.04.2010.
Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
Conform art. 18 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică sa emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris.Art.18 alin.3 din acelaşi act normativ statuează că în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Faţă de aceste dispoziţii legale, se apreciază că instanţa de contencios administrativ poate dispune repararea pagubei cauzate prin actul administrativ numai în situaţia în care anulează în tot sau în parte actul. Ori, în cauză, reclamantul a solicitat restituirea sumei reţinute în baza Dispoziţiei nr. S/15057/23.04.2010, în perioada aprilie 2010 până în prezent, fără a solicita şi anularea actului administrativ menţionat.
Astfel, instanţa consideră că prezenta acţiunea având ca obiect restituirea sumelor reţinute şi deci repararea pagubelor cauzate printr-un act administrativ este inadmisibilă în condiţiile în care nu s-a solicitat şi anularea dispoziţiei în baza căreia s-a retras salariul de merit acordat reclamantului.
Pentru aceste considerente, instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi va respinge acţiunea formulată.
Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei.
