Dacă, în cazul cesiunii de creanţă sau a subrogaţiei în drepturile creditorului prin plata creanţei, obligaţia iniţială rămâne aceeaşi şi se transmite cu toate garanţiile şi accesoriile sale, în cazul novaţiei subiective, obligaţia veche se transformă într-o nouă obligaţie, modificând convenţia iniţială sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte clauzele accesorii de garantare a obligaţiei principale şi liberând debitorul de obligaţiile sale.
Instanţa de fond a analizat condiţiile valabilităţii operaţiunii juridice a novaţiei şi a constatat îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale acesteia şi anume: a) să existe o obligaţie veche, valabilă, care să se stingă prin voinţa părţilor; b) să se nască, prin acordul părţilor, o obligaţie nouă, valabilă care o înlocuieşte pe cea veche; c) obligaţia nouă care se naşte prin novaţie să aibă un element nou faţă de vechea obligaţie, element nou ce poate consta în schimbarea uneia dintre părţi, a obiectului, a cauzei sau în adăugarea ori înlăturarea unei condiţii care afectează obligaţia existentă; d) să existe animus novandi = intenţia expresă a părţilor de a nova care trebuie să rezulte evident şi clar din convenţia părţilor şi e) părţile să aibă capacitatea de a nova.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 3524/2012, pronunţată în dosarul nr. 11610/190/2011
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată că prin opoziţia la executare înregistrată la data de 01. 11. 2011 pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, oponentul M.I.A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimatele BRD – GSGSA GRUP CLUJ – SUC. CLUJ şi SC M. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă N.L., ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate prescripţia executării cambiale pentru Biletul la ordin emis de către SC M. S.R.L., la data de 02. 07. 2007 pentru suma de 48.074,16 lei, Biletul la ordin emis de către SC M. S.R.L., la data de 15. 10. 2007 pentru suma de 26.038,19 lei şi Biletul la ordin emis de către SC M. S.R.L., la data de 15. 10. 2007 pentru suma de 26.986,74 lei, avalizate de oponent şi care fac obiectul Dosarului de executare silită nr. 587/2011 al BEJ M.M. , prescripţie intervenită la data de 15. 10. 2011; să constate că biletele la ordin, emise în alb, au fost completate abuziv de către creditoare şi introduse la plată, deoarece raportul fundamental dintre creditoarea B.R.D. – G.S.G şi oponent este stins prin novaţiunea debitorului (respectiv avalistului) şi, în consecinţă să dispună anularea celor 3 titluri executorii şi încetarea urmăririi silite, ca urmare a nevalabilităţii titlurilor executorii, în Dosarul execuţional nr. 587/2011 al BEJ M.M. .
În motivare oponentul arată că, în calitatea sa de asociat unic şi administrator (la acea vreme) al S.C. M. S.R.L, a avalizat cele 3 bilete la ordin supuse executării silite, bilete solicitate de bancă, în alb, pentru garantarea unor credite contractate de societate.
Biletele au fost emise la data acordării creditelor, la datele sus indicate, respectiv 02. 07. 2007 şi 15. 10. 2007. Întrucât nicăieri părţile (banca, debitorul principal şi avalistul) nu au stabilit o scadenţă, iar biletele la ordin au fost emise în alb, scadenţa acestor bilete este la 1 an de la emitere, iar potrivit art. 94 din Legea nr. 58/1934, termenul de prescripţie de 3 ani curge de la împlinirea acestui termen de 1 an, adică de la 02. 07. 2007, respectiv 15. 10. 2007. În consecinţă, la data de 02. 07. 2007, respectiv 15. 10. 2007, executarea cambială s-a prescris, deoarece nu a intervenit nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripţie, din cele prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă.
A mai precizat faptul că a primit somaţia de executare silită, ca prim act începător de executare silită la data de 27. 10. 2011, ulterior împlinirii termenului de prescripţie.
De altfel, pct. 462 din Normele cadru nr. 6 din 08. 03. 1994, modificate dispune că “Orice cercetare privind prescripţia devine inutilă, dacă debitorul dovedeşte că o cambie în alb a fost completată după trei ani de la data emiterii sale.”
Ori, cele 3 bilete la ordin au fost emise la 02. 07. 2007, respectiv 15. 10. 2007 şi completate şi introduse în circuit la data de 22. 08. 2011, cum se arată în chiar somaţia de executare silită, mult peste termenul de 3 ani de la emitere.
Ori, cele 3 bilete la ordin au fost emise la 02. 07. 2007, respectiv 15. 10. 2007 şi completate şi introduse în circuit la data de 22. 08. 2011, cum se arată în chiar somaţia de executare silită, mult peste termenul de 3 ani de la emitere.
În consecinţă, a solicitat instanţei să constate faptul că executarea cambială a celor 3 bilete la ordin este prescrisă şi în consecinţă să dispună anularea formelor de executare silită ca urmare a inexistenţei titlurilor executorii.
În subsidiar, arată că prin contractul de cesiune şi act modificator nr. 5/28. 09. 2009, înscris în Registrul Comerţului prin încheierea judecătorului delegat nr. 6154/02. 10. 2009, cu acordul băncii creditoare, oponentul s-a retras din calitatea de asociat şi administrator S.C. M. S.R.L., noul asociat şi administrator al acestei societăţi fiind numitul TGC. Ca urmare, s-a procedat la încheierea unor acte adiţionale la creditele societăţii, precum şi la toate contractele de garanţie accesorii creditelor acordate de BRD – GSG societăţii. Astfel, cu această ocazie, noul asociat şi administrator a emis şi avalizat în nume propriu alte bilete la ordin, care, în mod firesc, le-a înlocuit pe cele avalizate de oponent. Astfel, arată că garanţiile sale personale, inclusiv avalul celor 3 bilete la ordin supuse executării silite, s-au stins prin novaţiunea debitorului – transmiterea către noul avalist – T.G.C. , noul administrator şi asociat unic al Societăţii creditate.
Mai arată că, la momentul respectiv, a solicitat băncii remiterea acestor bilete la ordin, care nu mai aveau nicio valoare, însă reprezentaţii băncii l-au asigurat că nu vor fi folosite, ci doar că trebuie să rămână la dosarul de credit.
Cu toate acestea, susţine că în mod abuziv, cele 3 bilete la ordin emise în alb şi avalizate de oponent au fost completate şi introduse în circuit, iar acum fac obiectul executării silite în dosarul execuţional nr. 587/2011 al BEJ M.M. .
În drept, a invocat prevederile art. 62, art. 64, art. 94 din Legea nr. 58/1934, modificată; pct. 328-329, pct. 330 alin. l lit. c), pct. 331, pct. 456 lit. a), pct. 462 din Normele cadru nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin, publicate în M. Of. nr. 119 bis din 14. 06. 1995.
În probaţiune s-au anexat înscrisurile de la filele 8-25 dosar.
Opoziţia la executare este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 194 lei şi timbrul judiciar în cuantum de 5 lei.
Legal citată, intimata BRD — GSG SA, Sucursala Cluj, a depus Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea opoziţiei la executare, ca neîntemeiată.
În motivare arată că prin opoziţia la executare introdusă împotriva executării celor trei bilete la ordin, executate la solicitarea intimatei, se solicită anularea biletelor la ordin şi încetarea executării, fiind invocată prescripţia executării, precum şi faptul că biletele le ordin ar fi fost completare abuziv, întrucât obligaţiile contestatorului s-ar fi stins prin novaţie.
În opinia intimatei, susţinerile contestatorului sunt neîntemeiate, întrucât biletele la ordin s-au emis în alb cu privire la scadenţă. Adică intimata, în calitate de beneficiar avea posibilitatea de a completa liber data scadenţei celor trei bilete la ordin. În ceea ce priveşte faptul că scadenţa ar fi fost 1 an de la emiterea biletelor la ordin, susţine că această afirmaţie este neîntemeiată. Potrivit art. 37 din Legea nr. 59/1994 plivind cambia şi biletul la ordin, doar biletul la ordin care are scadenţă „la vedere” trebuie prezentat în termen de 1 an de la data emiterii sale. Însă, arată că cele trei bilete la ordin executate silit nu s-au emis cu scadenţa „la vedere”, ci la data emiterii sale — astfel cum însuşi contestatorul arată prin opoziţie – acestea s-au emis în alb şi în ce priveşte scadenta biletelor la ordin. Având în vedere aceste aspecte, intimata în calitate de beneficiar al biletelor la ordin, a completat potrivit prevederilor legale aplicabile cele trei bilete la ordin şi a stabilit scadenţa acestora pentru data de 22. 08. 2011. Având în vedere prevederile art. 94 din Legea nr. 59/1934 rezultă că prescripţia executării silite începe sa curgă din data de 22. 08. 2011, data scadenţei obligaţiilor cuprinse în biletele le ordin. În consecinţă, arată că în mod neîntemeiat se susţine că ar fi intervenit prescripţia executării cambiale.
In ceea ce priveşte susţinerea că biletele la ordin ar fi fost completate la data de 22. 08. 2011, arată că această dată a fost data scadenţei obligaţiei de plată, potrivit biletelor la ordin, însă aceasta nu înseamnă că la această dată ar fi fost completate biletele la ordin.
In ceea ce priveşte susţinerea că biletele la ordin ar fi fost completate la data de 22. 08. 2011, arată că această dată a fost data scadenţei obligaţiei de plată, potrivit biletelor la ordin, însă aceasta nu înseamnă că la această dată ar fi fost completate biletele la ordin.
Contestatorul susţine că în urma novaţiei obligaţiile cambiale ale acestuia ar fi fost transmise către noul asociat şi administrator al societăţii M. , la data la care contestatorul s-a retras din societatea M. . Acesta întrucât noul asociat urma să avalizeze alte bilete la ordin emise de către societatea M. .
Contestatorul susţine că în urma novaţiei obligaţiile cambiale ale acestuia ar fi fost transmise către noul asociat şi administrator al societăţii M. , la data la care contestatorul s-a retras din societatea M. . Acesta întrucât noul asociat urma să avalizeze alte bilete la ordin emise de către societatea M. .
Intimata observă că oponentul în calitatea sa de asociat la data perfectării contractelor de credit a avalizat biletele la ordin, în vederea garantării obligaţiilor societăţii a căror credite a contractat. De asemenea, se observă că, chiar dacă contestatorul şi-a cedat părţile sociale la societatea M. o novaţie a obligaţiilor sale cambiale nu a intervenit, neexistând în acest sens o convenţie din care să rezulte novarea obligaţiilor cambiale asumate prin biletele la ordin avalizate prin schimbarea debitorului. Ori, susţine că o asemenea novaţie nu poate rezulta doar din faptul că, contestatorul şi-a cedat părţile sociale la o altă persoană. Astfel cum rezultă din art. 1130 Cod civil intenţia de a nova trebuie să rezulte expres, neputând fi prezumată. În speţă, arată că nu există o convenţie între intimată şi contestator, respectiv noul administrator, că ar fi existat intenţia de a nova obligaţiile cambiale ale contestatorului. A evidenţiat că obligaţiile asumate prin avalizarea biletelor la ordin sunt obligaţii cambiale, rezultate din titluri autonome şi independente (biletele la ordin) faţă de contractele de credit. De asemenea, arată că în situaţia în care ar fi existat o novaţie a obligaţiilor cambiale, prin schimbarea debitorului, biletele la ordin avalizate de către contestator ar fi restituite acestuia sau societăţii emitente, deci nu ar mai fi fost lăsate la dispoziţia intimatei. În consecinţă, în speţă nu a intervenit vreo novaţie a obligaţiilor cambiale asumate de către contestator, acesta ramând obligat în calitate de avalist al biletelor la ordin, chiar dacă şi-a cesionat părţile sociale deţinute în societate emitentă a biletelor la ordin. În temeiul acestor titluri executorii intimata susţine că este îndreptăţită să solicite plata creanţei cambiale de la acesta.
Având în vedere că primele două petite ale opoziţiei la executare sunt neîntemeiate, susţine că şi petitul de anulare a biletelor la ordin şi de încetare a executării silite este nejustificat.
Având în vedere că primele două petite ale opoziţiei la executare sunt neîntemeiate, susţine că şi petitul de anulare a biletelor la ordin şi de încetare a executării silite este nejustificat.
În drept a invocat textele de lege din cuprinsul întâmpinării.
Intimata BRD-GSG SA a depus la dosarul cauzei şi Concluzii scrise, prin care a arătat că biletele la ordin s-au emis în alb cu privire la scadenţă. Adică intimata, în calitate de beneficiar avea posibilitatea de a completa liber data scadenţei celor trei bilete la ordin. În ceea ce priveşte faptul că scadenţa ar fi fost 1 an de la emiterea biletelor la ordin, susţine că această afirmaţie este neîntemeiată. Potrivit art. 37 din Legea nr. 59/1994 plivind cambia şi biletul la ordin doar biletul la ordin care are scadenţă „la vedere” trebuie prezentat în termen de 1 an de la data emiterii sale. Însă, arată că cele trei bilete la ordin executate silit nu s-au emis cu scadenţa „la vedere”, ci la data emiterii sale — astfel cum însuşi contestatorul arată prin opoziţie – acestea s-au emis în alb şi în ce priveşte scadenta biletelor la ordin. Având în vedere aceste aspecte, intimata în calitate de beneficiar al biletelor la ordin, a completat potrivit prevederilor legale aplicabile cele trei bilete la ordin şi a stabilit scadenţa acestora pentru data de 22. 08. 2011. Având în vedere prevederile art. 94 din Legea nr. 59/1934 rezultă că prescripţia executării silite începe sa curgă din data de 22. 08. 2011, data scadenţei obligaţiilor cuprinse în biletele le ordin. În consecinţă, arată că în mod neîntemeiat se susţine că ar fi intervenit prescripţia executării cambiale.
Intimata observă că, contestatorul în calitatea sa de asociat la data perfectării contractelor de credit a avalizat biletele la ordin, în vederea garantării obligaţiilor societăţii a căror credite a contractat. De asemenea se observă că, chiar dacă contestatorul şi-a cedat părţile sociale la societatea M. o novaţie a obligaţiilor sale cambiale nu a intervenit, neexistând în acest sens o convenţie din care să rezulte novarea obligaţiilor cambiale asumate prin biletele la ordin avalizate prin schimbarea debitorului. Ori, susţine că o asemenea novaţie nu poate rezulta doar din faptul că, contestatorul şi-a cedat părţile sociale la o altă persoană. Astfel cum rezultă din art. 1130 Cod civil intenţia de a nova trebuie să rezulte expres, neputând fi prezumată. În speţă, arată că nu există o convenţie între intimată şi contestator, respectiv noul administrator, că ar fi existat intenţia de a nova obligaţiile cambiale ale contestatorului. A evidenţiat că obligaţiile asumate prin avalizarea biletelor la ordin sunt obligaţii cambiale, rezultate din titluri autonome şi independente (biletele la ordin) faţă de contractele de credit. De asemenea, arată că în situaţia în care ar fi existat o novaţie a obligaţiilor cambiale, prin schimbarea debitorului, biletele la ordin avalizate de către contestator ar fi restituite acestuia sau societăţii emitente, deci nu ar mai fi fost lăsate la dispoziţia intimatei. În consecinţă, în speţă nu a intervenit vreo novaţie a obligaţiilor cambiale asumate de către contestator, acesta ramând obligat în calitate de avalist al biletelor la ordin, chiar dacă şi-a cesionat părţile sociale deţinute în societate emitentă a biletelor la ordin. În temeiul acestor titluri executorii intimata susţine că este îndreptăţită să solicite plata creanţei cambiale de la acesta.
Oponentul a depus pentru termenul din data de 19. 03. 2012 Concluzii, prin care a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei executării cambiale pentru toate cele 3 bilete la ordin, excepţie unită cu fondul cauzei la un termen anterior, iar pe fondul opoziţiei, anularea celor 3 titluri executorii (bilete la ordin) şi desfiinţarea executării silite, ca urmare a nevalabilităţii titlurilor executorii, în Dosarul execuţional nr. 587/2011 al BEJ M.M. .
Mai arată că, pentru toate cele 3 bilete la ordin, respectiv Bilet la ordin emis de către SC M. S.R.L., la data de 02. 07. 2007 pentru suma de 48.074,16 lei, Bilet la ordin emis de către SC M. S.R.L., la data de 15. 10. 2007 pentru suma de 26.038,19 lei şi Biletul la ordin emis de către SC M. S.R.L., la data de 15. 10. 2007 pentru suma de 26.986,74 lei, a intervenit prescripţia executării cambiale. Somaţia de executare silită, ca prim act începător de executare silită a fost comunicată oponentului la data de 27. 10. 2011, ulterior împlinirii termenului de prescripţie.
A menţionat că biletele au fost emise la data acordării creditelor, la datele sus indicate, respectiv 02. 07. 2007 şi 15. 10. 2007. Întrucât nicăieri părţile (banca, debitorul principal şi avalistul) nu au stabilit o scadenţă, iar biletele la ordin au fost emise în alb, scadenţa acestor bilete este la 1 an de la emitere, iar potrivit art. 94 din Legea nr. 58/1934, termenul de prescripţie de 3 ani curge de la împlinirea acestui termen de 1 an, adică de la 02. 07. 2007, respectiv 15. 10. 2007. In consecinţă, la data de 02. 07. 2011, respectiv 15. 10. 2011, executarea cambială s-a prescris, deoarece nu a intervenit nici o cauză de întrerupere a termenului de prescripţie, din cele prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă.
A precizat faptul că a primit somaţia de executare silită, ca prim act începător de executare silită la data de 27. 10. 2011, ulterior împlinirii termenului de prescripţie.
De altfel, pct. 462 din Normele cadru nr. 6 din 08. 03. 1994, modificate dispune că “Orice cercetare privind prescripţia devine inutila, dacă debitorul dovedeşte că o cambie în alb a fost completata după trei ani de la data emiterii sale.”
De altfel, arată că incidenţa termenului de prescripţie de 3 ani este evidentă şi acceptată de către banca urmăritoare, care – în fiecare din contractele de credit depuse la dosar (nr. l04VJ/02. 07. 2007, nr. 48VJ/05. 04. 2007 – fila 167), pentru a se asigura că nu intervine prescripţia, a inserat o clauză referitoare la acest termen: “împrumutatul se obligă – sub sancţiunea declarării scadenţei anticipate a creditului, să emită în favoarea băncii alte 2 bilete la ordin, în alb, valabile fără protest, avalizate în condiţiile menţionate la pct. 7.1.7 (de către administratorul societăţii) cel târziu cu 30 de zile lucrătoare anterior expirării termenului de 3 ani de la data emiterii biletelor la ordin în alb “.
Oponentul a arătat că această clauză constituie o regulă pentru bancă, fiind inclusă în toate contractele de credit încheiate.
Ori, susţine că, înainte de expirarea termenului de 3 ani de la emitere, banca nu i-a solicitat şi el nu a emis alte bilete la ordin, pentru a evita împlinirea termenului de prescripţie, tocmai în considerarea faptului că existau noi garanţii la credit (bilete noi emise şi avalizate de către noul asociat) şi nu mai era necesară înnoirea vechilor bilete.
În consecinţă, a solicitat instanţei să constate faptul că executarea cambială a celor 3 bilete la ordin este prescrisă şi să dispună anularea formelor de executare silită ca urmare a inexistenţei titlurilor executorii.
Cu referire la valabilitatea titlurilor executorii – bilete la ordin, a invocat şi dispoziţiile art. 379 Cod procedură civilă, potrivit căruia “Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. ”
În aceste condiţii, învederează că titlurile executorii nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de acest text de lege.
Astfel, biletele la ordin, privite de părţi ca şi garanţie la contractul de credit, deci accesorii ale datoriei principale, urmează soarta datoriei principale. Ori, condiţiile datoriei principale s-au modificat prin actele de cesiune. Noul asociat şi administrator a emis şi avalizat în nume propriu alte bilete la ordin, care, în mod firesc, le-au înlocuit pe cele avalizate de oponent. In caz contrar, susţine că ar fi vorba de garanţii duble care exced normele bancare de acordare şi derulare a creditelor.
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă “Creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul ori biletele la ordin au fost emise în alb iar contractul iniţial de credit s-a modificat şi nu a mai fost semnat de către oponent şi ca urmare nu-i mai este opozabil. In consecinţă, arată că nu este îndeplinită condiţia certitudinii creanţei.
În ce priveşte exigibilitatea, arată faptul că banca urmăritoare a declarat creditul scadent (deci exigibilitatea creanţei) mult după ce oponentul a pierdut calitatea de obligat faţă de bancă prin actele de cesiune consimţite de către aceasta. Ca urmare, nici condiţia exigibilităţii titlului executoriu, prescrisă de art. 370 Cod procedură civilă nu este îndeplinită, iar executarea silită nu poate continua (cf. art. 379 ind. l Cod procedură civilă).
Oponentul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat în cuantum de 1.000 lei, potrivit chitanţei anexate.
Deşi a fost legal citată, intimata SC M. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă N.L., nu a depus Întâmpinare şi nu şi-a delegat reprezentant în instanţă pentru expunerea poziţiei procesuale.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa a reţinut următoarele:
Din ansamblul materialului probator scriptic administrat în cauză instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte starea de fapt, că prin contractele de credit depuse la dosar nr. l04VJ încheiat la data de 02. 07. 2007, nr. 48VJ încheiat la data de 05. 04. 2007 şi nr. 145VJ încheiat la data de 15. 10. 2007 , intimata BRD — GSGSA, Sucursala Cluj a acordat intimatei SC M. SRL credite bancare cu detalierea modalităţii de restituire, a dobânzilor aferente, precum şi cu precizarea garanţiilor solicitate de la debitoare. La momentul încheierii contractelor de credit, administrator şi asociat unic al intimatei SC M. SRL era oponentul din cauza pendinte. În aceleaşi contracte, creditorul a inserat clauza accesorie de garantare a creditului acordat , respectiv în capitolul 7 „Garanţii şi poliţe de asigurare” pct. 7.1.7, clauză care prevede textual că “împrumutatul se obligă – sub sancţiunea declarării scadenţei anticipate a creditului, să emită în favoarea băncii alte 2 bilete la ordin, în alb, valabile fără protest, avalizate în condiţiile menţionate la pct. 7.1.7 (de către administratorul societăţii, oponent în cauză) cel târziu cu 30 de zile lucrătoare anterior expirării termenului de 3 ani de la data emiterii biletelor la ordin în alb “. Toate aceste contracte, precum şi cele ce instituiau garanţiile, au fost semnate de către oponent atât în calitate de asociat unic şi administrator al debitoarei SC M. SRL, cât şi în nume propriu, respectiv în calitate de codebitor/garant.
În executarea obligaţiilor contractuale referitoare la garanţii au fost emise biletul la ordin din data de 02. 07. 2007 pentru suma de 48.074,16 lei, biletul la ordin din data de 15. 10. 2007 pentru suma de 26.038,19 lei şi biletul la ordin din data de 15. 10. 2007 pentru suma de 26.986,74 lei, avalizate de oponentul din cauza pendinte în calitatea sa de administrator şi asociat unic al societăţii la data contractării creditelor, dată ce echivalează cu momentul naşterii drepturilor şi obligaţiilor dintre oponent şi bancă, respectiv momentul naşterii raportului juridic de drept material.
Tot în ceea ce priveşte starea de fapt, instanţa a reţinut că prin contractul de cesiune şi act modificator nr. 5/28. 09. 2009, înscris în Registrul Comerţului prin încheierea judecătorului delegat nr. 6154/02. 10. 2009, oponentul s-a retras din calitatea de asociat şi administrator S.C. M. S.R.L., noul asociat şi administrator al acestei societăţi fiind numitul T.G.C. .
În fine, urmare a neexecutării obligaţiilor de plată de către debitoarea SC M. SRL, banca a procedat la demararea procedurii executării silite, optând pentru executarea oponentului în baza garanţiei date de către acesta în nume propriu, respectiv a biletelor la ordin, procedura de executare silită constituind obiect al dosarului de executare nr. 587/2011 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc M.M. .
Împotriva acestei proceduri, oponentul şi-a exercitat dreptul procesual prevăzut prin legea specială, învestind instanţa de judecată cu opoziţia la executare pendinte şi criticând această procedură sub aspectul prescripţiei dreptului la executare cambială, apărare formulată pe cale de excepţie, dar şi sub aspectul fondului, susţinând că obligaţiile sale s-au stins faţă de bancă la data la care acesta şi-a cesionat părţile sociale.
Aşadar, sub aspect procesual, în cauza pendinte, instanţa a fost învestită cu soluţionarea excepţiei prescripţiei executării cambiale invocată de către oponent în privinţa celor trei bilete la ordin, precum şi cu analizarea pe fond a raporturilor juridice dintre părţi.
În acest sens, instanţa a reţinut că potrivit art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, legiuitorul a instituit, prin normă cu caracter imperativ, obligativitatea soluţionării cu prioritate a excepţiilor care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Pe de altă parte, în considerarea prerogativei rolului activ al instanţei consacrat prin dispoziţiile art. 129 din Codul de procedură civilă, judecătorul nu este ţinut de temeiul de drept material ori procesual invocat de către parte.
Relevant, sub aspectul priorităţii procesuale de soluţionare a apărărilor formulate, este aspectul că, pe de o parte, oponentul invocă faptul că executarea cambială este prescrisă, iar pe de altă parte că, anterior declarării scadenţei anticipate, a operat novaţia în temeiul contractului de cesiune de părţi sociale anterior amintit. Aşadar, ambele apărări ale oponentului conduc la necesitatea analizării de către instanţă a dreptului material în sine şi, implicit, la stabilirea valenţelor excepţiei prescripţiei executării cambiale, respectiv dacă este o veritabilă excepţie în sensul prevăzut prin art. 137 al. 1 Cod procedură civilă care să facă de prisos cercetarea în fond a cauzei ori o simplă apărare de fond.
În acest sens, instanţa a reţinut că se poate prescrie executarea cambială doar în ipoteza în care s-ar stabili existenţa raportului juridic de drept material între părţile contractante, în speţă între intimata BRD — GSGSA, Sucursala Cluj şi oponent, în calitatea sa de avalist, respectiv garant al plăţii creditelor. Evident este aspectul că, odată stabilită existenţa vreunei instituţii juridice de transformare ori stingere a obligaţiilor anterior împlinirii termenului de prescripţie, excepţia invocată nu mai poate fi analizată prin prisma prevederilor art. 137 Cod procedură civilă. Dimpotrivă, dacă o atare transmitere sau stingere a obligaţiilor a intervenit după împlinirea termenului de prescripţie, această apărare dobândeşte valenţele veritabilelor excepţii ce fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, acestea fiind considerentele pentru care instanţa de judecată a şi dispus unirea cu fondul a acestei excepţii.
Se poate concluziona, astfel, că doar după o atare analiză se poate proceda la cercetarea excepţiei executării cambiale în mod legal şi temeinic.
Aşadar, din înscrisurile depuse la filele 8-12 dosar, respectiv încheierea judecătorului delegat nr. 6154/02. 10. 2009 prin care se înscrie în Registrul Comerţului contractul de cesiune şi actul modificator nr. 5/28. 09. 2009, oponentul şi-a cesionat calitatea de administrator şi asociat al SC M. S.R.L. în favoarea numitului T.G.C. .
În ceea ce priveşte probaţiunea administrată în cauză, în raport de starea de fapt invocată de către oponent, s-a reţinut că la data de 24. 11. 2009, prin actul adiţional nr. 1 la contractul de credit nr. 104VJ încheiat la 02. 07. 2007 şi depus la filele 62, 63 dosar, între intimata BRD — GSGSA, Sucursala Cluj şi SC M. S.R.L. prin administrator T.G.C. , se prevede, în cadrul art. 1, că urmare a contractul de cesiune şi actului constitutiv nr. 5/28. 09. 2009 al debitoarei SC M. S.R.L., noul asociat şi administrator „T.G.C. , prin semnarea prezentului Adiţional, preia în totalitate obligaţiile contractuale ale asociatului cedent”.
De asemenea, prin art. 2 din actul adiţional anterior menţionat, se procedează la modificarea art. 7 din contractul de credit, pct. 7.1.7 stabilindu-se de către părţi că „împrumutatul se obligă să semneze în favoarea Băncii un bilet la ordin în alb, la suma şi scadenţa, cu menţiunea fără protest, avalizat în nume personal de T.G.C. , identificat cu CI seria XB număr 149941 având CNP 1780407060763 cu domiciliul în România. În eventualitatea demarării procedurii de executare silită, Banca este îndreptăţită să completeze aceste bilete la ordin cu valoarea soldului creditului, dobânzilor aferente, comisioanelor şi oricăror altor sume datorate băncii de către Împrumutat, precum şi cu data scadenţei. Prezenta clauză constituie convenţie de completare a biletelor la ordin”.
Totodată, în pct. 7.1.8 se stipulează că “împrumutatul se obligă – sub sancţiunea declarării scadenţei anticipate a creditului, să emită în favoarea băncii alte 2 bilete la ordin, în alb, valabile fără protest, avalizate în condiţiile menţionate la pct. 7.1.7 cel târziu cu 30 de zile lucrătoare anterior expirării termenului de 3 ani de la data emiterii biletelor la ordin în alb “.
În acelaşi sens, prin actul adiţional nr. 1 la contractul de garanţie reală mobiliară nr. 168 din data de 02. 11. 2009 – fila 66 dosar – se modifică părţile contractante, noul codebitor-garant fiind SC M. S.R.L. prin administrator T.G.C. .
Identică este atât starea de fapt, cât şi clauzele contractuale în ceea ce priveşte contractul de credit nr. 48VJ din data de 05. 04. 2007. Aşadar, prin actul adiţional nr. 1 încheiat la data de 24. 11. 2009 între intimata BRD — GSGSA, Sucursala Cluj şi SC M. S.R.L. prin administrator T.G.C. , depus la filele 174, 175 dosar, se prevede, în cadrul art. 1, că urmare a contractul de cesiune şi actului constitutiv nr. 5/28. 09. 2009 al debitoarei SC M. S.R.L., noul asociat şi administrator „T.G.C. , prin semnarea prezentului Adiţional, preia în totalitate obligaţiile contractuale ale asociatului cedent”.
În acelaşi sens, prin art. 2 din actul adiţional anterior menţionat, se procedează la modificarea art. 7 din contractul de credit, pct. 7.1.7 stabilindu-se de către părţile contractante că „împrumutatul se obligă să semneze în favoarea Băncii un bilet la ordin în alb, la suma şi scadenţa, cu menţiunea fără protest, avalizat în nume personal de T.G.C. , cu domiciliul în România. În eventualitatea demarării procedurii de executare silită, Banca este îndreptăţită să completeze aceste bilete la ordin cu valoarea soldului creditului, dobânzilor aferente, comisioanelor şi oricăror altor sume datorate băncii de către Împrumutat, precum şi cu data scadenţei. Prezenta clauză constituie convenţie de completare a biletelor la ordin”.
De asemenea, în pct. 7.1.8 se stipulează că “împrumutatul se obligă – sub sancţiunea declarării scadenţei anticipate a creditului, să emită în favoarea băncii alte 2 bilete la ordin, în alb, valabile fără protest, avalizate în condiţiile menţionate la pct. 7.1.7 cel târziu cu 30 de zile lucrătoare anterior expirării termenului de 3 ani de la data emiterii biletelor la ordin în alb “.
În fine, prin actul adiţional nr. 1 la contractul de garanţie reală mobiliară nr. 75 din data de 05. 04. 2007 – fila 178 dosar – se modifică părţile contractante, noul codebitor-garant fiind SC M. S.R.L. prin administrator T.G.C. .
Cu privire la cel de-al treilea contract, respectiv contractul de credit nr. 145VJ încheiat la data de 15. 10. 2007 între cele două intimate din speţa pendinte (filele 308 – 325 dosar), instanţa a reţinut că prin actul adiţional nr. 1 încheiat la data de 25. 11. 2009 între intimata BRD — GSGSA, Sucursala Cluj şi SC M. S.R.L. prin administrator T.G.C. , depus la filele 326-328 dosar, se prevede, în cadrul art. 1, că urmare a contractul de cesiune şi actului constitutiv nr. 5/28. 09. 2009 al debitoarei SC M. S.R.L., noul asociat şi administrator „T.G.C. , prin semnarea prezentului Adiţional, preia în totalitate obligaţiile contractuale ale asociatului cedent”.
Totodată, prin art. 2 din actul adiţional anterior menţionat, se procedează la modificarea art. 7 din contractul de credit, pct. 7.1.7 stabilindu-se de către părţi că „împrumutatul se obligă să semneze în favoarea Băncii un bilet la ordin în alb, la suma şi scadenţa, cu menţiunea fără protest, avalizat în nume personal de T.G.C. , cu domiciliul în România. În eventualitatea demarării procedurii de executare silită, Banca este îndreptăţită să completeze aceste bilete la ordin cu valoarea soldului creditului, dobânzilor aferente, comisioanelor şi oricăror altor sume datorate băncii de către Împrumutat, precum şi cu data scadenţei. Prezenta clauză constituie convenţie de completare a biletelor la ordin”.
Prin acelaşi pct. 7.1.8 se stipulează că “împrumutatul se obligă – sub sancţiunea declarării scadenţei anticipate a creditului, să emită în favoarea băncii alte 2 bilete la ordin, în alb, valabile fără protest, avalizate în condiţiile menţionate la pct. 7.1.7 cel târziu cu 30 de zile lucrătoare anterior expirării termenului de 3 ani de la data emiterii biletelor la ordin în alb “.
În acelaşi sens, prin actul adiţional nr. 1 încheiat la data de 25. 11. 2009 la contractul de garanţie reală mobiliară nr. 269 din data de 15. 10. 2007 – fila 332 dosar – se modifică părţile contractante, noul debitor-garant fiind SC M. S.R.L. prin administrator T.G.C. .
Analizând apărările invocate de către oponent prin prisma stării de fapt expuse şi a materialului probator administrat, în raport de prevederile legale aplicabile, instanţa nu poate achiesa celei în conformitate cu care scadenţa celor trei bilete la ordin în discuţie ar fi fost 1 an de la emiterea acestora, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 59/1994 privind cambia şi biletul la ordin, doar biletul la ordin care are scadenţă „la vedere” trebuie prezentat în termen de 1 an de la data emiterii sale. Ori cele trei bilete la ordin obiect al dosarului de executare silită nu s-au emis cu scadenţa „la vedere”, ci s-au emis cu menţiunea „fără protest”, aspect în considerarea căruia o atare apărare nu poate fi primită în susţinerea unei soluţii de admitere a opoziţiei la executare.
Mai trebuie precizat în cauză aspectul că temeiurile juridice prin prisma cărora se impune a se face analiza opoziţiei sunt cele reglementate de Vechiul Cod civil, în vigoare până la data de 01. 10. 2011, deoarece raporturile juridice dintre părţi s-au născut sub imperiul acestuia. Că este aşa o confirmă prevederile art. 6 al. 2 din Noul Cod civil potrivit căruia „actele şi faptele juridice ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”.
Examinând apărarea oponentului în ceea ce priveşte invocarea operaţiunii juridice a novaţiei, instanţa reţine că această instituţie juridică este definită ca fiind aceea „prin care părţile sting o obligaţie veche şi o înlocuiesc cu o obligaţie nouă”. Atunci când vechea obligaţie este înlocuită cu o nouă obligaţie prin schimbarea debitorului, chiar şi fără consimţământul debitorului iniţial, ne găsim în prezenţa cazului tipic de novaţie subiectivă.
Aceasta nu trebuie confundată cu cesiunea de creanţă sau cu subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei, diferenţa între aceste operaţiuni juridice regăsindu-se în efectele juridice diverse pe care aceste operaţiuni le produc.
Aşadar, dacă cesiunea de creanţă sau cu subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei obligaţia iniţială rămâne aceeaşi şi se transmite cu toate garanţiile şi accesoriile sale, în cazul novaţiei subiective obligaţia veche se transformă într-o nouă obligaţie, modificând convenţia iniţială sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte clauzele accesorii de garantare a obligaţiei principale şi liberând debitorul de obligaţiile sale.
Pentru a fi valabilă operaţiunea juridică a novaţiei, legiuitorul a stabilit că se impun a fi întrunite cumulativ şi concomitent mai multe condiţii, şi anume: a. să existe o obligaţie veche, valabilă, care să se stingă prin voinţa părţilor; b. să se nască, prin acordul părţilor, o obligaţie nouă, valabilă care o înlocuieşte pe cea veche; c. obligaţia nouă care se naşte prin novaţie să aibă un element nou faţă de vechea obligaţie, element nou ce poate consta în schimbarea uneia dintre părţi, a obiectului, a cauzei sau în adăugarea ori înlăturarea unei condiţii care afectează obligaţia existentă; d. să existe animus novandi = intenţia expresă a părţilor de a nova care trebuie să rezulte evident şi clar din convenţia părţilor şi e. părţile să aibă capacitatea de a nova (art. 1129 şi urm. din vechiul Cod civil în vigoare la momentul semnării actelor în discuţie între părţi).
Aşadar, instanţa a constatat că la datele de 24. 11. 2009, respectiv 25. 11. 2009, prin actele adiţionale la contractele de credit anterior identificate, părţile contractante s-au modificat, respectiv codebitorul/garant iniţial – oponentul din prezenta cauză – a fost înlocuit de o terţă persoană, respectiv de numitul T.G.C. , noul codebitor/garant, actele adiţionale modificatoare fiind semnate de însăşi creditoarea BRD — GSGSA, Sucursala Cluj.
Chiar dacă se prevalează intimata BRD — GSGSA, Sucursala Cluj de lipsa denumirii exprese de „contract de novaţie” a actelor adiţionale în cauză în susţinerea tezei potrivit căreia nu există operaţiunea novaţiei invocată de către oponent, instanţa a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 977 din vechiul Cod civil „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”.
În procedura analizării actelor adiţionale în discuţie, în lumina principiului interpretării convenţiilor după intenţia părţilor, prin prisma condiţiilor ce se cer a fi întrunite pentru ca operaţiunea juridică a novaţiei să existe, instanţa a constatat că există o obligaţie veche valabilă a oponentului care s-a stins prin voinţa părţilor – art. 1 din actele adiţionale în conformitate cu care numitul „T.G.C. , prin semnarea prezentului Adiţional, preia în totalitate obligaţiile contractuale ale asociatului cedent”; s-a născut, prin acordul părţilor, o obligaţie nouă care a înlocuit-o pe cea veche – numitul T.G.C. s-a obligat la emiterea unor noi bilete la ordin în favoarea băncii; există elementul nou – schimbarea codebitorului, oponentul fiind înlocuit de numitul T.G.C. ; există intenţia expresă, evidentă şi clară a părţilor de a nova în actele adiţionale – art. 1 din actele adiţionale în conformitate cu care numitul „T.G.C. , prin semnarea prezentului Adiţional, preia în totalitate obligaţiile contractuale ale asociatului cedent”; în fine, părţile contractante au capacitatea de a contracta.
Astfel, este evidentă existenţa operaţiunii novaţiei subiective în cauză, putându-se concluziona fără echivoc asupra aspectului că la data de 24. 11. 2009, respectiv 25. 11. 2009, raporturile juridice de drept material născute între oponentul din cauză, în calitatea sa de codebitor/garant, în temeiul contractelor de credit şi intimata BRD — GSGSA, Sucursala Cluj s-au stins, născându-se un nou raport juridic între intimata BRD — GSGSA, Sucursala Cluj şi numitul T.G.C. .
Astfel, prin această prismă a efectelor produse, instanţa nu a putut primi apărarea intimatei BRD — GSGSA, Sucursala Cluj cum că nu ar exista o convenţie din care să rezulte novarea obligaţiilor cambiale asumate prin biletele la ordin avalizate prin schimbarea debitorului, căci, aşa cum s-a arătat, însăşi intimata este una dintre părţile semnatare ale contractelor în cauză cu terţul T.G.C. .
Prin prisma acestei concluzii apare ca evident faptul că excepţia prescripţiei executării cambiale nu are valenţele unei veritabile excepţii, putând fi catalogată, eventual, ca o apărare de fond, deoarece la doi ani după emiterea biletelor la ordin în discuţie, raportul juridic de drept material dintre creditor şi codebitorul iniţial s-au stins prin operaţiunea novaţiei. Ori, pentru ca un drept material să se poată prescrie, trebuie ca acest drept material să existe.
Aşa fiind, în considerarea prevederilor art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanţa a respins ca fiind neîntemeiată excepţia prescripţiei executării cambiale.
De asemenea, văzând că în cauză a fost dovedită, în conformitate cu prevederile art. 1169 Cod civil vechi, existenţa unui mijloc de transformare a obligaţiilor care liberează debitorul, prin operaţiunea novaţiei cu schimbare de debitor, în considerarea prevederilor art. 62 al. 2 din Legea nr. 58/1934, precum şi a celor anterior expuse, instanţa a admis ca fiind fondată opoziţia la executare, sens în care va anula biletul la ordin emis de către SC M. S.R.L., la data de 02. 07. 2007 pentru suma de 48.074,16 lei şi scadent la data de 22. 08. 2011, biletul la ordin emis de către SC M. S.R.L., la data de 15. 10. 2007 pentru suma de 26.038,19 lei şi scadent la data de 22. 08. 2011 şi biletul la ordin emis de către SC M. S.R.L., la data de 15. 10. 2007 pentru suma de 26.986,74 lei şi scadent la data de 22. 08. 2011, toate avalizate de oponentul M.I.A. .
Totodată, văzând aspectul că instanţa a anulat cele trei bilete la ordin ce constituie obiect al procedurii de executare silită în contra oponentului, în raport de principiul accesorium sequitur principale, precum şi în considerarea prevederilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 raportat la art. 404 al. 1 Cod procedură civilă, a dispus încetarea urmăririi silite obiect al dosarului de executare nr. 587/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc M.M. .
Văzând dispoziţiile art. 274 şi urm. Cod procedură civilă, în respectul principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, precum şi ţinând cont de poziţia procesuală de opunere a intimatei BRD — GSGSA, Sucursala Cluj, prin prisma aspectului că aceasta a căzut în pretenţiile oponentului, instanţa a obligat intimata BRD — GSGSA, Sucursala Cluj să plătească oponentului suma de 1199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar şi onorariul avocaţial (fila 454 dosar).
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal apelanta BRD GSG SA – prin Sucursala Grup Cluj, care a solicitat admiterea apelului şi pe cale de consecinţă schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii opoziţiei la executare formulată de către M.I.A. .
In motivare s-a arătat că hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, atunci când reţine că prin contractul de cesiune nr.64 din 28.09.2009 , prin care oponentul s-a retras din calitatea de asociat şi administrator al SC M. SRL, fiind înlocuit cu noul administrator şi asociat unic al debitoarei T.G.C. , ar fi intervenit o novaţie subiectivă , obligaţia veche s-ar fi transport într-o obligaţie nouă, modificând convenţia iniţială sub toate aspectele, inclusiv în ce priveşte clauzele accesorii de garantare a obligaţiei principale şi liberând debitorul de obligaţiile sale.
Apreciază recurentă că în cauză nu există o convenţie din care să rezulte novarea obligaţiilor cambiale asumate prin biletele la ordin avalizate. Mai mult, din cuprinsul contractului de cesiune şi a actelor adiţionale aferente contractelor de credit nu rezultă acordul părţilor de a înlocui şi obligaţiile cambiale asumate de către avalistul M.I.A. . Aceasta deoarece biletul la ordin, aşa cum este definit în Norma cadru nr.6/l994, este un titlu de credit sub semnătură privată prin care subscriitorul se obligă să plătească o sumă de bani fixată la un anumit termen sau la prezentarea unei alte persoane denumită beneficiar, care are calitatea de creditor, biletul la ordin fiind un titlu independent de contractele de credit. Prin urmare, susţine recurenta, pentru a exista novarea obligaţiilor cambiale rezultate din avalizarea biletelor la ordin se impune a exista un contract distinct perfectat cu această ocazie, cea ce în prezenta cauză nu s-a depus, cu atât mai mult cu cât oponentul nu şi-a manifestat faţă de apelantă intenţia de a retrage respectivele bilete la ordin.
Apelul a fost legal timbrat conform ordinului de plată (f.l4) dosar şi timbru judiciar aplicat.
Prin întâmpinare, oponentul intimat M.I.A. a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală, arătând că prin actele adiţionale la contractele de credit din 24.ll.2009 şi respectiv 25.ll.2009, părţile contractante s-au modificat în sensul că codebitorul garant iniţial ,respectiv oponentul, a fost înlocuit de o terţă persoană, numitul T.G.C. , care a devenit noul codebitor garant, în condiţiile în care, actele adiţionale modificatoare au fost semnate de însăşi apelanta BRD GSG SA.
In aceste circumstanţe, obligaţia stabilită în sarcina oponentului rezultă din contractele de credit s-a stins prin voinţa părţilor, în condiţiile în care, terţul T.G.C. , prin semnarea actului adiţional, a preluat toate obligaţiile contractuale ale asociatului cedent şi, prin acordul părţilor, s-a născut o obligaţie nouă, care a înlocuit-o pe cea veche şi în care T.G.C. s-a obligat la emiterea unor noi bilete la ordin în favoarea băncii, preluând în totalitate obligaţiile contractuale ale asociatului cedent.
Mai mult, aceste bilete la ordin au fost emise în alb, fără a fi completată suma şi data scadenţei, bilete la ordin ce au avut rolul de garanţie, fiind cuprinse în capitolul 7 , Garanţii şi poliţe de asigurare din contractul de credit, astfel că nu se pot explica de către apelantă emiterea noilor bilete la ordin avalizate de noul asociat T.G.C. , atâta timp cât nu se face nicăieri vorbire despre o suplimentare a garanţiilor la creditele societăţii.
Intimatul invocă excepţia prescripţiei executării cambiale, invocând disp.pct. 462 din Norma cadru nr.6/l994 a BNR, potrivit căreia, orice cercetare privind prescripţia devine inutilă, dacă debitorul dovedeşte că o cambie în alb a fost completată după 3 ani de la data emiterii sale.
Prin notele de şedinţă (f.26) apelanta solicită respingerea excepţiei prescripţiei executării cambiale invocate de către intimată prin întâmpinare, arătând că biletele la ordin au fost emise în alb în ce priveşte scadenţa, iar apelanta în calitate de beneficiar le-a completat conform dispoziţiilor legale şi a stabilit data scadenţei la 22.08.20ll, dată de la care curge termenul de prescripţie .
Prin notele de şedinţă (f.4l), creditorul apelant arată că deşi în dosarul de administrare a procedurii insolvenţei debitorului, SC M. SRL, administratorul statutar al acesteia, T.G.C, a fost obligat să suporte şi să plătească în favoarea debitoarei din fonduri proprii suma de 43l.7ll,73 lei reprezentând pasivul societăţii, nu schimbă cu nimic situaţia executării în dosarul execuţional nr. 587/20ll al BEJ M.M. , în condiţiile în care hotărârea respectivă nu este definitivă şi nu a fost pusă în executare.
In condiţiile în care SC M SRL a intrat în procedura insolvenţei, a fost împrocesuată prin intermediul lichidatorului judiciar C.I.I.N.L., care prin scriptul intitulat „precizare de poziţie”, se raliază întrutotul apelantei, apreciind hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că prin cesiunea părţilor sociale oponentul intimat MAI a transmis cesionarului T.G.C. părţile sociale, dar obligaţiile de plată asumate prin avalizate biletelor la ordin au rămas în sarcina sa, ca o obligaţie cu caracter personal.
Sub aspect probatoriu, la dosarul cauzei s-a procedat la luarea interogatoriului intimatei SC M SRL, răspunsurile fiind cele consemnate la fila 45, precum şi dosarul nr. l840/ll2/20ll/a1 al Tribunalului B.N., în care a fost admisă acţiunea intentată de lichidatorul judiciar împotriva administratorului statutar al debitoarei pârâtul T.G.C. şi care a fost obligat să plătească în favoarea acesteia suma de 43l.7ll,73 lei reprezentând pasivul societăţii debitoare. Hotărârea a rămas irevocabilă prin neexercitarea căii de atac.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
