Obligaţia contractuală de întreţinere este – ca natură juridică – o obligaţie de a face, cu un conţinut complex, prezintă particularitatea succesivităţii în executare, având caracter intuitu personae – în considerarea persoanei cu care se contractează. Creditorul întreţinut are – potrivit art. 1073 C.civ. – dreptul de a-i fi îndeplinită în natură executarea obligaţiei de către debitorul său. Natura specifică a prestaţiei de întreţinere, în lipsa unor determinări contractuale concrete, înseamnă asigurarea celor necesare traiului creditorului obligaţiei, în mod complet şi succesiv, în toate componentele intrinseci ale noţiunii de gen a întreţinerii, pe toată durata vieţii sale, criteriul obiectiv de determinare a executării prestaţiei în sine putând fi acela al satisfacerii nivelului obişnuit de trai al întreţinutului, avut anterior încheierii contractului.
Prin sentinţa civilă a Judecătoriei Lieşti s-a admis acţiunea civilă şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere.
Instanţa a reţinut următoarele:
Părţile au încheiat un contract de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere şi habitaţie viageră intervenită, potrivit sentinţei civile nr. XX/2008 a Judecătoriei Lieşti pronunţată în dosarul XXXX/838/2008.
Instanţa constată că în sentinţa civilă menţionată nu sunt menţionate clauzele contractuale privind întreţinerea. Se mai observă că acţiunea a fost înregistrată la data de 13.11.2008 şi soluţionată trei săptămâni mai târziu, prin hotărâre judecătorească. Pârâţii, recunoscând încheierea actului, au fost de acord cu admiterea acţiunii.
Potrivit art 6 alin 2 din codul civil (Legea nr. 287/2009), „actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”. Ca urmare, sunt aplicabile dispoziţiile codului civil din anul 1864.
Conform voinţei părţilor şi dispozitivului sentinţei civile nr. XX/2008 a Judecătoriei Lieşti, vânzarea „se transformă în obligaţia de întreţinere a vânzătorilor, pe tot restul vieţii”.
Nu au fost stabilite clauze precise privind întreţinerea, astfel că instanţa va interpreta actul potrivit intenţiei comune părţilor, conform art 977 Cod civil.
Părţile au procedat la transmiterea dreptului de proprietate asupra unei case, în schimbul unui preţ de 40.000 de lei, transformat în obligaţie de întreţinere. Această convenţie, constatată prin sentinţa menţionată mai sus, constituie în fapt un contract de întreţinere. Astfel, obligaţiei întreţinutului de a transmite întreţinătorului dreptul de proprietate asupra bunurilor ori sumelor de bani stipulate în contract îi corespunde dreptul acestuia de a primi întreţinerea configurată prin convenţie şi – corelativ – obligaţiei întreţinătorului de a presta întreţinerea la care s-a obligat îi corespunde dreptul acestuia de a primi bunul ori bunurile care reprezintă obiectul contraprestaţiei sale.
Coroborând declaraţiilor martorilor şi interogatoriilor pârâţilor, instanţa constată că aceştia din urmă nu au prestat întreţinere către reclamanţi.
De altfel, pârâţii concep în mod greşit obligaţia de întreţinere doar ca o obligaţie de îngrijire a sănătăţii reclamanţilor, sau acordarea unor sume de bani (pârâtul). Pârâţii au recunoscut că nu au preluat, ca titulari, contractul de furnizare a energiei electrice, pârâtul recunoscând că nu ei achită facturile, ci reclamanţii, pârâtul recunoscând că şi reclamanţii suportă contravaloarea serviciului.
Ambii pârâţi recunosc faptul că impozitul nu este achitat în întregime de ei, ci împreună cu reclamanţii.
La imobil au fost efectuate lucrări doar în partea de locuinţă ocupată de pârâţi, reclamanţilor construindu-le o sobă, în contul unei datorii, înainte de încheierea contractului de întreţinere.
Pe perioada în care pârâţii au lucrat în străinătate, au fost viraţi bani în special pentru întreţinerea copiilor lăsaţi în grija reclamanţilor. Pârâta recunoaşte că reclamanţii se gospodăresc separat, îşi gătesc şi se întreţin din venituri proprii. .
Neexecutarea culpabilă a prestaţiei de întreţinere de către întreţinător dă dreptul creditorului întreţinerii să solicite desfiinţarea cu efect retroactiv a contractului Acţiunea în rezoluţiune este guvernată de regulile stabilite de dispoziţiile art. 1020 – 1021 C.civ. şi este pusă la dispoziţia creditorului creanţei de întreţinere ca un efect specific al contractului, clauza rezolutorie fiind prezumată în toate contractele sinalagmatice, în ipoteza în care una din părţi nu îşi îndeplineşte obligaţia sa. Astfel , instanţa apreciază cererea de chemare în judecata întemeiata, urmând sa o admită si sa dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat între parţi.
