Art. 998 – 999 Cod civil. Răspundere civilă delictuală a primarilor legat de atribuţiile în emiterea proceselor verbale de punere în posesie conform Legii Fondului Funciar.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2096
Şedinţa publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 16.10.2013 privind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant D. C. C. împotriva sentinţei civile nr.… din data de 05.07.2013 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosar nr. ….
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, deliberând, tribunalul pronunţă următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbuneşti la data 11.01.2013, sub numărul …., reclamantul D. C. C. a chemat în judecată pe pârâţii P. S. N. şi S.G., solicitând obligarea acestora să-l despăgubească, fiecare cu suma de 5000 lei, precum şi să plătească cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că cei doi pârâţi, în calitatea de primar pe care au exercitat-o, au eliberat două procese verbale de punere în posesie numiţilor C. I. şi fiului acestuia C. C., ambii domiciliaţi în comuna A., satul L.M., respectiv cele cu nr. 167/23.02.2004 şi nr. 552/30.11.1999, eliberate în mod nelegal şi în baza cărora s-au eliberat titluri de proprietate pentru suprafeţe de câte 1000 mp în favoarea acestora.
A mai învederat reclamantul că, din cauza atribuirii acestor suprafeţe persoanelor mai sus amintite, pe de o parte terenul la care este îndreptăţit reclamantul a fost afectat, respectiv diminuat, iar pe de altă parte a fost nevoit să se adreseze instanţei pentru anularea actelor eliberate abuziv.
Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al acţiunii.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 08.02.2013 a fost depusă de către reclamant o precizare la acţiune prin care a arătat că înţelege să judece cu P. S. N., şi S. G., primari ai comunei A., judeţul G., cei care au emis actele de proprietate pentru numiţii C., în sensul de a fi obligaţi fiecare la plata sumei de câte 5000 lei, din care 3000 lei reprezintă daune materiale şi 2000 lei daune morale reprezentând stresul psihic şi mintal pe care l-a suferit reclamantul.
A mai precizat reclamantul că actele eliberate pârâţilor au fost anulate în instanţă, printr-o hotărâre irevocabilă, respectiv decizia nr../2013 a Tribunalului Gorj.
Pârâtul S. G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, motivat de faptul că, în perioada în care a îndeplinit funcţia de primar, nu a semnat nici un act la care se referă decizia civilă nr. …/26.09.2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. …, respectiv procesele verbale de punere în posesie sau actele premergătoare.
Cu privire la contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului, pârâtul a arătat că reclamantul poate acţiona în judecată pe cei care au folosit terenul, iar referitor la daunele morale, reclamantul nu a făcut dovada că i-a fost lezată onoarea şi demnitatea în colectivitatea în care trăieşte.
Instanţa a încuviinţat proba cu expertiza în specialitatea agricultură fiind desemnat, prin tragere la sorţi,d-ul expert D. T. care, l-a data de 20.06.2013, a depus decontul justificativ şi raportul de expertiză, concluzionând că totalul contravalorii lipsei de folosinţă ( producţie posibil de realizat) a terenului de 2700 mp, pe ultimii trei ani, este de 2854 lei.
Prin sentinţa civilă nr… din data de 05.07.2013 pronunţată de Judecătoria Tg.Cărbuneşti în dosar nr…., a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul D.C. C., ., în contradictoriu cu pârâţii P. S. N., şi S. G., având ca obiect daune materiale şi morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că terenurile de câte 1000 mp pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate numiţilor C. I. şi C.C., sunt aferente caselor de locuit proprietatea acestora, motiv pentru care, în anul 1991, prin HCJ nr. 1144/1994, li s-a constituit dreptul de proprietate de către C. J. de F. F. G. la propunerea C.J. de F. F. A., acestora fiindu-le emise şi titluri de proprietate nr.1348152/17.02.2000 şi 14810579/20.04.2005 tot de către C. J. F. F. G.. Această HCJ nr. 1144/1994 a fost emisă exclusiv pentru terenurile aferente construcţiilor.
Aceste titluri de proprietate au fost anulate la data de 26.09.2012, prin Decizia nr. .., pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. .., litigiul începând la data de 16.01.2008 sub nr. …, aşa cum rezultă din dosarul ataşat.
Instanţa a reţinut că lipsa de folosinţă a unui imobil poate fi analizată, în cadrul unui litigiu, atât sub aspectul îndreptăţirii solicitantului cât şi sub aspectul persoanelor care pot răspunde pentru această lipsă de folosinţă dar şi sub aspectul folosirii terenului cu bună sau cu rea credinţă.
In speţă, până la data de 26.09.2012, când li s-au anulat titlurile de proprietate, numiţii C. C. şi I. au folosit terenul ca proprietari, cererea reclamantului fiind respinsă de mai multe ori de Judecătoria Tg- Cărbuneşti.
S-a mia reţinut că reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate nu reprezintă o atribuţie exclusivă a primarului, aceasta fiind a C. J. de F. F. care examinează propunerile făcute de C. L. de F. F.. Emiterea proceselor verbale de punere în posesie intră în atribuţiile C. L. de F.F., iar faptul că primarul localităţii este şi preşedintele acestei comisii nu conduce la concluzia că acesta este singurul răspunzător pentru actele şi faptele juridice ale comisiei.
Mai mult, sub aspectul daunelor materiale, singurii care au beneficiat de folosinţa terenurilor au fost cei doi proprietari ai construcţiilor de pe acestea, respectiv C. C. şi I., aceştia fiind răspunzători pentru lipsa de folosinţa a reclamantului, evident dacă s-ar constata că sunt întrunite condiţiile legale.
In consecinţă, s-a reţinut că cererea de chemare în judecată a celor doi primari, în calitate de pârâţi, este neîntemeiată.
Cu privire la daunele morale, întemeiate pe „stresul psihic şi mental” ce i s-a provocat mai mulţi ani până la anularea titlurilor de proprietate emise numiţilor C., instanţa a reţinut, de asemenea, că este neîntemeiată, primarii necontribuind direct şi cu vinovăţie la provocarea unui astfel de stres, nefăcându-se vreo dovadă în acest sens de către reclamant.
Având în vedere aceste considerente, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile art.998, 999 C.civ., aplicabile la data la care pârâţii au fost primari ai comunei A., în raport cu aceştia.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul D. C. C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut că instanţa nu a dat dovadă de rol activ şi nu a dispus administrarea tuturor probelor necesare, analizând cauza numai raportat la faptul că cei doi pârâţi au fost preşedinţi ai comisiei locale de fond funciar, nu şi la faptul că au avut şi atribuţii de primar.
Astfel, în timpul mandatului de primar al pârâtului P.N. S. ( iunie 1996, februarie 2003) a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie în favoarea numitului C. I. C.n pentru suprafaţa de 1000 mp teren curţi construcţii, pârâtul în calitate de preşedinte al C. L. fiind cel care a înaintat C.J. de fond funciar documentaţia în vederea eliberării titlului. În calitate de primar, acesta avea obligaţia să verifice atât temeinicia documentaţiei cât şi legalitatea HCJ nr.43/1991 şi 1144/1994 şi să solicite instanţei constatarea nulităţii absolute a hotărârii de validare privind pe Călin I Constantin.
A mai susţinut recurentul că pârâtul avea posibilitatea să solicite instanţei anularea titlului de proprietate eliberat lui C. I. C., dar în lipsa demersurilor acestuia, reclamantul a fost nevoit să promoveze acţiuni în instanţă pentru anularea actelor eliberate nelegal pârâţilor, pe un teren proprietatea sa, în toată această perioadă suportând prejudicii materiale ca urmare a faptului că nu a putut cultiva terenurile dar şi prejudicii morale ca urmare a stresului produs de deplasările dese la instanţă şi care i-au afectat stare de sănătate.
Cu privire la pârâtul S. G. a arătat că, deşi reclamantul i-a solicitat de mai multe ori să nu emită acte premergătoare constituirii dreptului de proprietate în favoarea numiţilor C., acesta nu a făcut nici un demers pentru a intra în legalitate, nu a întocmit documentaţia în vederea eliberări titlului de proprietate pentru reclamant, deşi cererea acestuia a fost validată prin HCJ nr.43/1991, dimpotrivă a întocmit acte de proprietate altor persoane, acte care ulterior au fost desfiinţate de către instanţă.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată, în drept invocând dispoziţiile art. 304 pct.7-9 Cprciv.
Intimatul S. G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat pe motiv că la data emiterii actelor de proprietate în favoarea numiţilor C. I. şi C.C., el nu mai avea calitatea de primar al comunei A..
Astfel, a susţinut că procesul verbal de punere în posesie eliberat numitului C. I. I. deşi este datat 23.02.2004, a fost semnat la 23.02.2005, iar la această dată el nu mai era primar, mandatul său expirând în luna iunie 2004. Referitor la titlurile de proprietate, a precizat că acestea au fost eliberate în baza unei hotărâri a C. J. de fond funciar din anul 1991, deci emisă cu mult înainte de perioada în care recurentul a fost primar.
A mai susţinut că recurentul nu a produs dovezi cu privire la prejudiciul material şi moral suferit.
Reexaminând sentinţa pronunţată în raport de criticile formulate, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat obligarea celor doi pârâţi la despăgubiri civile reprezentând daune materiale şi morale pe motiv că prin eliberarea unor acte de proprietate în favoarea numiţilor C. I. şi C. I. C., a fost afectat dreptul său de proprietate.
Astfel, reclamantul a susţinut că în perioada în care P. S. N. şi S. G. au îndeplinit funcţia de primari ai comunei A., aceştia au emis acte de proprietate pentru numiţii C. C. şi C. I., pe un teren pentru care reclamantului i-a fost validată cererea de reconstituire şi având în vedere că aceste acte au fost anulate la cererea reclamantului prin decizia civilă nr. ../26.09.2013 a Tribunalului Gorj, se impune obligarea pârâţilor la despăgubiri, reprezentând lipsa de folosinţă a terenurilor reclamantului, precum şi daunele morale ce i se cuvin.
Deşi reclamantul nu a motivat în drept acţiunea, instanţa de fond a calificat-o ca o acţiune în pretenţii întemeiată pe dispoziţiile art.998- 999 Cod Civil, temei juridic precizat şi de apărătorul recurentului, la dezbaterea pe fond a recursului.
Din interpretarea dispoziţiilor art.998-999 Cod Civil pentru antrenarea răspunderii civile delictuale şi respectiv angajarea obligaţiei de despăgubire, este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: existenţa unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta şi prejudiciu, precum şi vinovăţia făptuitorului. Aşadar, de esenţa răspunderi civile delictuale est cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiţii obiective în absenţa cărora nu se poate stabili obligaţia de repararea în sarcina persoanei respective.
În speţă, din adresa nr.1956/11.04.2013 a Primăriei comunei A. rezultă că pârâtul P.N. S. a fost primar al comunei A. în perioada iunie 1996-februarie 2003, iar pârâtul S.G. a îndeplinit această funcţie în perioada mai 2003-iunie 2004, aşadar cele două titluri de proprietate cu nr.14810579/2005 emis lui C. I.e şi nr.1348152/2000 emis lui C. C., precum şi actele premergătoare, au fost eliberate în perioada mandatelor pârâţilor.
Potrivit dispoziţiilor HG 890/2005 propunerile de validare sau invalidare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate se iau de C. L. de f. f., cu votul majorităţii membrilor, primarul având un singur vot, în calitatea sa de preşedinte. Aşadar, soluţionarea cererilor de reconstituire nu este atributul exclusiv al primarului ci al comisiei locale de fond funciar.
Din înscrisurile depuse la dosar precum şi din dosarele ataşate prezentei cauze rezultă că propunerea C. L. A. de a se întocmi documentaţia în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi a proceselor verbale de punere în posesie numiţilor C. I. şi C. C., s-a realizat în considerarea faptului că terenurile atribuite acestora reprezintă teren aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, astfel că le sunt aplicabile dispoziţiile art. 23-alin.1 din Legea 18/1991 coroborate cu art.8 din Decretul Lege nr.42/1990.
Referitor la eliberarea titlurilor de proprietate, aceasta a fost obligatorie pentru primari, ca şi preşedinţi ai comisiei locale de fond funciar, câtă vreme propunerea comisiei locale a fost validată prin HCJ nr. 1144/1994.
Împrejurarea că actele de proprietate eliberate numiţilor C. au fost desfiinţate prin decizia nr…./26.09.2012 pronunţată de Tribunalul Gorj pe motiv că terenurile atribuite acestora fac parte din proprietate reclamantului D. C., iar persoanele în favoarea cărora au fost eliberate actele nu sunt îndreptăţite la reconstituire, nu conduce la concluzia că pârâţii, în calitate de preşedinţi ai C. l. A. au comis o faptă ilicită, cu vinovăţie, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală. Greşita interpretare de către aceştia a dispoziţiilor art.23 din Legea 18/1991 (care a fost confirmată şi de C. j. Gorj în urma exercitării atribuţiilor de verificare a propunerilor comisiei Locale) nu echivalează cu săvârşirea unei fapte ilicite, cu intenţia de a crea un prejudiciu reclamantului.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere şi conduita reclamantului, care din anul 1991, când i i-a fost validată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe terenul atribuit ulterior numiţilor C., a stat în pasivitate şi nu a urmat procedura specială prevăzută de Legea 18/1991 în sensul de a se finaliza reconstituirea dreptului său de proprietate prin eliberarea titlului. Având în vedere că prin HCJ nr.43/1991 reclamantului i-a fost validată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2,79 ha teren, aceasta avea posibilitatea formulării unei acţiuni în instanţă, prin care să solicite obligarea comisiilor de fond funciar la întocmirea documentaţiei şi respectiv emiterea titlului de proprietate, sub sancţiunea obligării la daune cominatorii, care puteau fi transformate în daune compensatorii, reprezentând prejudiciul suferit de reclamant pentru lipsa de folosinţă a terenului.
Faţă de aceste considerente, tribunalul constată că reclamantul nu a dovedit existenţa condiţiilor necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, motiv pentru care, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea privind obligarea pârâţilor la despăgubiri şi având în vedere că, criticile recurentului sunt nefondate, urmează ca în baza art. 312 Cprciv., recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant D. C. C.împotriva sentinţei civile nr… din data de 05.07.2013 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosar nr….
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 30 Octombrie 2013, la Tribunalul Gorj.
