Cerinţa formei autentice a actului de reorganizare (hotărârea AGA de aprobare a fuziunii) este prevăzută în mod expres la art. 242 alin. 3 din Noul Cod civil, care este aplicabil potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011.
-Legea nr. 71/2011
-Noul Cod Civil (Legea nr. 287/2009)
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 544 din 11.03.2013)
I. Prin cererea înregistrată sub nr. 895732/13.12.2012, la ORCTB, petenta SC M A I SRL a solicitat să se constate legalitatea hotărârii asupra fuziunii şi să se dispună înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii privind fuziunea societăţii petente cu societăţile absorbite SC E-C SRL şi SC R M C SRL, precum şi radierea societăţilor absorbite şi publicarea în Monitorul Oficial al României – Partea a IV-a a dispozitivului hotărârii judecătoreşti pronunţate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin.2 din OUG nr. 116/2009, cererea petentei a fost trimisă spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă, unde a fost înregistrată la data de 18.12.2012, sub nr. 48951/3/2012.
II. Prin Încheierea nr. 2/08.01.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. 48951/3/2012, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de petenta SC M A I SRL.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 2 alin.1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan sau extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte autentice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Instanţa de fond a apreciat că, în cazul fuziunii ce are ca efect transferul universal al activelor şi pasivelor societăţilor absorbite, legea specială nu prevede vreo excepţie de la regula încheierii în formă autentică a actului translativ de proprietate.
S-a avut în vedere că, în speţă, societatea absorbantă preia, în cadrul activelor imobilizate, mai multe terenuri, iar hotărârile AGA ale societăţilor implicate, prin care a fost aprobată executarea fuziunii, nu au fost adoptate în forma autentică.
III. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs petenta SC M A I SRL şi societăţile absorbite SC E-C SRL şi SC R M C SRL, solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii introductive.
În motivarea recursului, s-a invocat nelegalitatea constând în motivarea încheierii pe baza unui text legal abrogat. S-a arătat că prin art. 230 lit.aa) din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat Titlul X din Legea nr. 247/2005.
În privinţa textelor legale în vigoare, din Noul Cod Civil, recurentele apreciază că nu există normă care să prevadă cerinţa formei autentice a hotărârilor de fuziune, în cazul în care în patrimoniul societăţilor absorbite s-ar găsi şi terenuri.
Pe de altă parte, în Legea nr. 31/1990 – art. 5 alin.6 şi art. 204, se prevăd expres cazurile în care hotărârea AGA/actul constitutiv trebuie să îmbrace forma autentică.
În final, este criticat faptul că prima instanţă nu a adus la cunoştinţa părţilor obligaţia de prezentare a hotărârilor AGA în formă autentică, contrar dispoziţiilor art. 22 din Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului.
IV. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a înscrisurilor noi, Curtea constată că recursul este întemeiat, însă pentru următoarele considerente:
1. Într-adevăr, în mod nelegal, instanţa de fond şi-a motivat în drept hotărârea prin raportare la un text legal abrogat.
Întrucât procedura de fuziune a început în anul 2012, după intrarea în vigoare a Noului Cod civil (Legea nr. 287/2009), în cauză erau aplicabile dispoziţiile acestui cod (art. 5 alin.1 din Legea nr. 71/2011), iar nu cele din Titlul X al Legii nr. 247/2005, care au fost abrogate începând cu 01.10.2011, prin art. 230 lit.aa) din Legea nr. 71/2011.
2. Cu toate acestea, cerinţa formei autentice a actului de reorganizare (hotărârea AGA de aprobare a fuziunii) este prevăzută în mod expres la art. 242 alin.3 din Noul Cod civil, situat în Capitolul privind reorganizarea persoanei juridice: „În cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale se dobândesc numai prin înscrierea în cartea funciară, în baza actului de reorganizare încheiat în formă autentică sau, după caz, a actului administrativ prin care s-a dispus reorganizarea, în ambele situaţii însoţit, dacă este cazul, de certificatul de înregistrare a persoanei juridice nou-înfiinţate”.
Această normă, deşi situată în Codul civil – lege generală, este o normă specială în raport cu dispoziţiile art. 204 alin.2 din Legea nr. 31/1990, referitoare la orice modificare a actului constitutiv, în general. Cu alte cuvinte, deşi în cuprinsul Legii nr. 31/1990, în Capitolul privind fuziunea şi divizarea societăţilor (art. 238-251) nu se prevede expres cerinţa formei autentice a hotărârii AGA de aprobare a fuziunii reglementate la art. 246 din Legea nr. 31/1990, aceste norme speciale se completează cu dispoziţiile în materia reorganizării persoanei juridice din Noul Cod Civil, conform art. 291 din Legea nr. 31/1990.
3. Recurentele au îndeplinit însă cerinţa formei autentice a hotărârilor AGA de aprobare a fuziunii, depunând în recurs, ca înscrisuri noi, Hotărârile Adunărilor Generale ale Asociaţilor nr. 1/07.02.2013, autentificate de notarul public V C (filele 31-50).
4. Curtea mai are în vedere că din cuprinsul încheierii atacate nu rezultă că a fost cercetată îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la Capitolul II din Titlul VI al Legii nr. 31/1990, precum şi în art. 148 din Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, adoptate prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/C/2008.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1-3 şi 5 C.pr.civ., art. 304 pct.9 şi art. 3041 C.pr.civ., Curtea a admis recursul, a casat încheierea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că nu a fost cercetat integral fondul cauzei, din moment ce prima instanţă s-a limitat la problema formei autentice a hotărârilor AGA de aprobare a fuziunii, cerinţă îndeplinită însă în instanţa de recurs.
