1. Procese funciare. Competenţă
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 6984/17.11.2005, reclamanta M.M.-A. învesteşte pe cale de ordonanţă preşedinţială instanţa, în contradictoriu cu pârâţii S.C. COTNARI S.A. Iaşi, Administraţia Domeniilor Statului Iaşi, Oficiul Cadastrului şi Publicitatea Imobiliară Iaşi, Primarul Comunei Cotnari, în completarea cererii de ordonanţă preşedinţială din data de 9.11.2005 depuse în dosarul nr. 4665/2005 (ce reuneşte dosarul nr. 14665/2005 şi nr. 3251/2005) al Curţii de Apel Iaşi.
În cererea de chemare în judecată reclamanta arată că solicită la pct. A):
-de la directorul general S.C. COTNARI S.A. şi şeful de fermă, nominalizaţi să depună ca înscrisuri la dosar totalitatea actelor începând cu anul 1990 şi până în prezent, privind drepturile băneşti, acordate lui M.M.-A. şi M.E;
-totalitate actelor primite de la comisiile de fond funciar Legea nr.18/1991 în baza cărora s-au acordat aceste drepturi;
-cererea de ordonanţă preşedinţială din 9.11.2005 să fie analizată şi să se pronunţe asupra competenţei judecării ei;
-să se dispună anexarea dosarelor: nr. 23.040/2002 al Judecătoriei Iaşi, nr. 3344/2002 al Judecătoriei Hârlău, nr. 5440/2003 al Tribunalului Iaşi.
La punctul B) sunt făcute corecţii de dactilografiere din data de 09.11.2005, înscrise în subpunctele I, II, III (pag. 2/4 din cerere).
La punctul C) sunt făcute precizări la cererea de ordonanţă preşedinţială depusă în dosarul nr. 4665/2005 cererea de revizuire a sentinţelor civile nr. 243/11.02.2005 şi nr. 1831/21.11.2003 ţinând cont de art. 163 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reclamanta a ataşat la cererea de chemare în judecată înscrisuri, conform borderoului, propunând şi proba cu martori.
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială depusă la 9.11.2005, reclamanta a chemat în judecată Prefectul Judeţului Iaşi, în calitate de Preşedinte al Comisiei Judeţene Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia locală a comunei Cotnari pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Consiliul local al comunei Cotnari, Primăria comunei Cotnari, pentru a se dispune:
1)interzicerea circulaţiei juridice a terenurilor aflate în extravilan sat Cotnari, comuna Cotnari, identificate conform planului Cadastru Funciar D. G.A.I.A.A. – O.C.O.T. Iaşi anul 1975, valabil la data de 01.01.1990;
2)obligarea pârâţilor la restituirea în natură pe vechiul amplasament arătat la punctul 1) prin reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeţei de teren 7,5 ha împreună cu culturile de viţă de vie şi pomi aflate în fiinţă;
3)obligarea pârâţilor să identifice prin măsurătoare împreună cu un specialist în lucrări topografice angajat de reclamantă suprafeţele cultivate cu viţă de vie (apreciată la 6 ha) şi să asigure conservarea, până la preluarea cu titlu de proprietate de către reclamantă;
4)să oblige pârâţii să reţină că renunţă la culturile ce nu se află în fiinţă, pe vechiul amplasament revendicat;
5)să oblige pârâţii să îndeplinească procedurile legale pentru preluarea suprafeţei de teren echivalente prin renunţarea de către reclamantă la acţiunile deţinute la S.C. COTNARI S.A. echivalente suprafeţei de 7,5 ha;
6)să emită şi să i se înmâneze titlul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de 7,5 ha pe amplasamentul deţinut până în 1953;
În drept, reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe art. 581 Cod procedură civilă.
În proces, conform art. 67 Cod procedură civilă, reclamanta este reprezentată de mandatar P.I. prin procură autentificată (fila 15/16) şi avocat, conform Legii pentru exercitarea profesiunii de avocat.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a Regulamentului de Ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi Legea nr. 247/2005 – Titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare”, cauza a fost înregistrată sub nr. 6984/17.11.2005 ca proces funciar de primă instanţă şi repartizat aleatoriu, fiind acordat termen de judecată la data de 7 decembrie 2005.
Prin încheiere, în conformitate cu art. 114 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că cererea de chemare în judecată nu întruneşte condiţiile cerute de art. 112 Cod procedură civilă, punând în vedere completarea cererii în raport de care să se verifice competenţa instanţei şi timbrajul.
Cauza s-a amânat pentru data de 4.01.2006.
Reclamanta, pentru termenul din 4.01.2006, nu a adus la îndeplinire măsurile dispuse de instanţă privind completarea cererii de chemare în judecată.
Instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor necompetenţa materială a Curţii de Apel Iaşi, ca instanţă de prim grad în soluţionarea acţiunii.
În cererea de chemare în judecată şi completări, reclamanta a arătat, conform art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, obiectul cererii, denumirea persoanelor juridice chemate în judecată, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, cu referire la art. 581 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 1 Titlul XIII din Legea nr. 247/2006, plângerile, contestaţiile şi alte litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 16/1997 cu modificările şi completările ulterioare sunt numite procese funciare; procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedură civilă.
Conform art. 5 din titlu, hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în materia proceselor funciare sunt supuse numai recursului.
Codul de procedură civilă, în Cartea I „Competenţa instanţelor judecătoreşti” Titlul I „Competenţa după materie”, în art. 1-4 stabileşte competenţa după materie a instanţelor de judecată, în primă instanţă şi căi de atac.
În materia fondului funciar, dispoziţiile procedurale sunt reglementate în Capitolul IV din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (art. 51-65), legea specială instituind regula competenţei materiale a judecătoriei ca instanţă de prim grad, oricare este obiectul procesului funciar.
În art. III, Legea nr. 195 din 25 mai 2004 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă prevede:
„Hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel”.
În conformitate cu art. 3 Cod procedură civilă, Curţile de apel judecă:
1.în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;
2.ca instanţă de apel apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;
3.ca instanţă de recurs recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă la tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi orice alte cazuri expres prevăzute de lege;
4.în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.
Curtea constată că cererea de ordonanţă preşedinţială depusă la 9.11.2005, completată prin cererea din 17.11.2005 şi înregistrată sub nr. 6984/17.11.2005, are ca obiect un „proces funciar”, aşa cum este definit prin Legea nr. 247/2005.
Ca instanţă de prim grad, curtea nu soluţionează procese funciare (art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă), categorie în care este inclusă cererea de chemare în judecată.
Procesul nu intră nici în categoria altor materii date prin lege în competenţa curţilor de apel, conform art. 3 pct. 4 Cod procedură civilă, pentru considerentele expuse.
Dispoziţiile procedurale citate stabilesc competenţa materială a judecătoriei în materia fondului funciar, hotărârea pronunţată – sentinţa – fiind supusă căii de atac a apelului la tribunal şi a recursului la curtea de apel (art. 195/2004).
Conform art. 5 Titlul XIII şi potrivit Legii nr. 247/2005 în vigoare la data învestirii Curţi de Apel, în primă instanţă, hotărârea – sentinţa – este supusă numai recursului.
Completarea cererii de chemare în judecată, conform art. 112 Cod procedură civilă, dispusă prin încheierea din 7 decembrie 2005 nu se impune, în condiţiile în care curtea nu este instanţă de prim grad.
Excepţia privind necompetenţa materială este de ordine publică (art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă) ce se impune a fi soluţionată conform art. 158 alin. 2 Cod procedură civilă.
Astfel fiind, instanţa îşi declină competenţa în favoarea Judecătoriei Hârlău în a cărei rază de competenţă se află terenul în litigiu cu privire la care reclamanta a formulat pretenţii pe care de ordonanţă preşedinţială.
(Sentinţa civilă nr. 1/04.01.2006)
