FOND FUNCIAR .RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR COLECTIVIZATE.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 11878/2012, pronunţată în dosarul nr. 6996/190/2008
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, reclamanta B.A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii C.M.S.D.P.T.B., C.J.S.D.P.P.T. Bistriţa-Năsăud, P.A. şi P.M., să se constate că din masa succesorală a autorului reclamantei, P.A., decedat la data de 23 ianuarie 1996, face parte şi dreptul dobândit de acesta asupra imobilului teren în suprafaţă de 0,50 ha, teren situat în hotarul municipiului Bistriţa, „C.F.”; să se constate că vocaţie succesorală după defunctul P.A. au reclamanta şi pârâţii P.A. şi P.M., în calitate de fii, şi că doar reclamanta este unica moştenitoare acceptantă în termen a succesiunii; să fie obligată intimata de rând 2 la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafaţa de 0,50 ha pentru care antecesorul acesteia, defunctul P.A., a formulat cererea înregistrată cu nr. 6198/14.03.1991; să fie obligată intimata de rând 1 la punerea în posesie a reclamantei cu terenul solicitat prin cererea indicată mai sus, cu cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.
În motivare se arată că, prin cererea înregistrată cu nr. 6198/14.03.1991, autorul reclamantei, numitul P.A., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,50 ha, teren situat în hotarul municipiului Bistriţa, „C.F.”, dobândit de acesta prin cumpărare. Soluţionarea acestei cereri nu i s-a comunicat, iar în data de 23 ianuarie 1996, acesta a decedat, lăsând ca moştenitori pe reclamantă, alături de pârâţii de ordin 3 şi 4, în calitate de fii. Reclamanta susţine că este singura moştenitoare acceptantă a succesiunii, fraţii săi nefăcând niciun act de acceptare a moştenirii după tatăl lor, astfel că este persoana îndreptăţită în prezent la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile anterior deţinute de P.A..
În această calitate, reclamanta a solicitat C.M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa să-i comunice modul de soluţionare a cererii formulate de autorul meu, ocazie cu care a aflat că cererea tatălui său a fost respinsă motivat de faptul că nu ar fi depus dovada proprietăţii pe terenul solicitat.
Reclamanta arată că, deşi autorul său nu a putut depune un contract de vânzare-cumpărare în baza căruia a dobândit dânsul drept de proprietate asupra terenului respectiv, nu este real faptul că nu s-a făcut dovada proprietăţii, de vreme ce chiar pe cuprinsul cererii nr. 6198/14.03.1991- cererea de reconstituire formulată de acesta, era cuprinsă şi dovada faptului că dreptul său de proprietate a fost trecut în R.A. vol. II fila 218, 1986-1990, fapt atestat de C.P.M.B. în data de 13.111.1991. Anexate cererii s-au depus adeverinţă CAP B nr. 631/17.III. 1972, copie de pe testament şi declaraţia moştenitorului proprietarului iniţial al terenului. Astfel, dreptul de proprietate al autorului său a fost trecut în R.A., a fost recunoscut de moştenitorul proprietarului anterior care vânduse terenul autorului meu, şi de altfel, se putea proba şi cu martori, de vreme ce acest teren a fost folosit de familia reclamantei de la data vânzării – de prin anul 1972.
În drept s-au invocat prevederile art. art. 8 alin. 2 şi art. 53, 58 din Legea 18/1991, Titlul XIII din Legea 247/2005.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri şi s-a solicitat admiterea interogatoriului părţilor.
Legal citată, pârâta C.M.S.D.P.P.T.B. a formulat întâmpinare prin are a solicitat respingerea acţiunii introductive, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, prin plângerea formulată, reclamanta B.A. solicită să se constate că din masa succesorală a defunctului P.A., decedat în anul 1996, face parte şi terenul în suprafaţă de 0,50 ha, situat în municipiul Bistriţa, „C.F.”, să se constate că vocaţie succesorală are reclamanta şi pârâţii de rând 2 şi 3, reclamanta fiind singura acceptantă în termen a succesiunii, să fie obligată C.J. BN la eliberarea în favoarea reclamantei a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 0,50 ha pentru care a fost formulată cererea nr. 6198/14.03.1991, să fie obligată C.M.B. la punerea reclamantei în posesie cu suprafaţa solicitată.
Pârâta consideră că, din punct de vedere procedural, acţiunea formulată este inadmisibilă întrucât, în temeiul Legii nr. 18/1991, prin cererea înregistrată la P.M.B. sub nr. 6198/14.03.1991, numitul P.A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 0,50 ha teren, situată în ridul „C.F.”. La rubrica “calitatea în care mă aflu” este menţionat “proprietar prin cumpărare”, la cerere nefiind însă anexate acte de proprietate prin care să dovedească această calitate, faptul că a deţinut anterior cooperativizării această suprafaţă şi că a introdus-o în CAP. Anexat cererii a fost depusă doar o declaraţie de martor, declaraţie care potrivit art. 10 din Legea nr. 18/1991, forma iniţială a legii, putea face dovada proprietăţii numai în lipsa evidenţelor cooperativei, cererilor de înscriere, R.A. la data intrării în CAP, acte de proprietate şi de carte funciară. Or, în Registrului Agricol pe anii 1959-1963, numitul P.A. a figurat cu o suprafaţă de 0,58 ha teren, suprafaţă pentru care a formulat o cerere distinctă, având nr. 8068/21.03.1991, pentru această suprafaţă totală adusă în CAP fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea T.P. nr. 13.302/17.12.2002.
Aşadar, din actele aflate în evidenţa C.M. nu rezultă că, anterior cooperativizării, antecesorul petentei ar fi deţinut o suprafaţă de teren mai mare decât cea reconstituită. Art. 10 din Legea nr. 18/1991, devenit ulterior art. 11 din Legea nr. 18/1991, rep. instituie o ordine a actelor care se au în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate, prioritate având actele de proprietate, cadastru, cereri de înscriere în cooperativă, registru agricol şi numai în lipsa acestora orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori. Cererea nr. 6198/14.03.1991 nu a fost aprobată de Comisia municipală în anul 1991, numitul P.A. nefigurând înscris pe niciun tabel sau anexă. Împotriva acestui mod de soluţionare, petentul nu a formulat contestaţie, conform prevederilor art. 28 din HGR nr. 131/1991 în vigoare la acea dată. În consecinţă, deşi defunctul a depus cerere de reconstituire, acestuia nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate şi nu i s-a eliberat adeverinţă de proprietate.
Depunerea unei cereri în termenul legal nu este suficientă, trebuind urmată integral procedura administrativă pentru obţinerea dreptului de proprietate. Astfel, din punct de vedere procedural, acţiunea, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, pe de o parte nefiind urmată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, nefiind formulată o contestaţie care să fie soluţionată printr-o hotărâre a C.J., iar pe de altă parte, nefiind solicitată prin acţiune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa în litigiu, înscrierea pe o anexă, validarea reconstituirii de către C.J., solicitându-se direct eliberarea unui titlu de proprietate şi punerea în posesie, ceea ce este inadmisibil.
În ceea ce priveşte netemeinicia acţiunii introductive, pârâta învederează că, în temeiul Legii nr. 18/1991, defunctul P.A. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, specificând ce cerere calitatea de fost proprietar al terenului solicitat. Pentru terenul solicitat prin cererea nr. 6198/14.03.1991, petentul nu a făcut dovada proprietăţii, iar din declaraţia anexată cererii şi R.A. pe anii 1988-1990, reiese faptul că defunctul a intrat în posesia unui teren, urmare a unei promisiuni de vânzare-cumpărare, care nu a fost depusă însă, după înfiinţarea CAP-ului, nefiind introdus în cooperativă de către acesta.
În primul rând, existenţa sau neexistenţa unei promisiuni de vânzare-cumpărare, care nu poate fi probată doar cu o declaraţie de martor, nu constituie act de proprietate, un înscris sub semnătură privată neputând transfera în mod valabil dreptul de proprietate în patrimoniul cumpărătorului, cât timp acesta nu a fost încheiat în formă autentică, în vigoare la acea dată fiind Decretul-lege nr. 115/1938 care condiţiona dobândirea dreptului de proprietate de înscrierea acestui drept în cartea funciară. Neoperarea transferului de proprietate este incompatibilă cu ideea de revendicare a dreptului de proprietate, din moment ce nu a existat un astfel de drept sau el nu a fost valabil. Cum, condiţiile legale pentru transferul proprietăţii nu a fost îndeplinit, o promisiune de vânzare-cumpărare nu a putut transfera terenul în patrimoniul dobânditorului şi prin urmare, terenul solicitat nu poate face obiectul unei reconstituiri a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, din moment ce acest drept nu a existat niciodată în patrimoniul antecesorului reclamantei.
În al doilea rând, numitul L.I. a deţinut anterior cooperativizării o suprafaţă de 2,03 ha teren, întreaga suprafaţă fiind solicitată de către moştenitorii acestuia şi reconstituită în temeiul Legii nr. 18/1991 prin eliberarea T.P. nr. 9015/2001. Prin urmare, reclamanta are la dispoziţie calea unei validări a promisiunii de vânzare-cumpărare, dacă aceasta a existat, cu proprietarii actuali ai terenului în litigiu, moştenitorii promitentului L.I. În ipoteza unei validări a înscrisului sub semnătură privată, aceasta trebuie făcută cu actualii proprietari ai terenului şi nu solicitată reconstituirea dreptului în temeiul Legii nr. 18/1991, neputându-se efectua o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, una în favoarea vânzătorului şi alta în favoarea cumpărătorului sau a moştenitorilor.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 şi urm. Cod procedură civilă, art. 8, art. 3, art. 11, art. 51 şi urm. din Legea nr. 18/1991, republicată, art. 480 Cod Civil, HGR nr. 890/2005, Legea 247/2005.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
Prin precizarea şi extinderea de acţiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 12.03.2009, reclamanta a solicitat instanţei citarea în calitate de pârâţi şi a numiţilor P.P., R.G.P., N.M., M.L.M., P.L.L., M.P. şi M.M.T., în contradictoriu cu care să se dispună anularea parţială a titlului de proprietate nr. 9015/12.12.2001 în ce priveşte suprafaţa de teren de 0,50 ha, situată în hotarul municipiului Bistriţa, „C.F.”; să se constate că din masa succesorală a autorului reclamantei, P.A., decedat la data de 23.01.1996, face şi dreptul dobândit de acesta asupra imobilului teren arătat; să se constate că vocaţie succesorală după defunctul P.A. au reclamanta şi pârâţii de rând 2, 3, în calitate de fii, şi că reclamanta este singura moştenitoare acceptantă în termen a succesiunii; să fie obligată intimata de rând 2 la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei, pentru suprafaţa de 0,50 ha pentru care antecesorul acesteia a formulat cererea nr. 6198/14.03.1991; şi să fie obligată intimata de rând 1 la punerea în posesie a reclamantei cu terenul solicitat prin cererea indicată anterior; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.
În motivare se arată că pârâţii de ordin 3-7 sunt proprietarii din titlul de proprietate nr. 9015/2001, titlu a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, astfel pârâtul P.P. este unicul moştenitor al proprietarei de titlu P.E. iar pârâtul R.G.P. este unicul moştenitor al proprietarei de titlu K.M..
Reclamanta susţine că în titlul de proprietate menţionat este inclus şi terenul obiect al cauzei, dobândit de moştenitorii fostului proprietar prin reconstituirea dreptului de proprietate. Astfel, din moment ce autorul proprietarilor de titlu a înstrăinat terenul în favoarea autorului reclamantei, care a fost cel care l-a şi înscris în CAP, reconstituirea s-a realizat în mod nelegal iar moştenitorii care au solicitat-o au dat dovadă de rea credinţă.
Prin precizarea şi extinderea de acţiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 29.04.2010, reclamanta a solicitat instanţei citarea în calitate de pârâţi şi a numiţilor T.M., P.G., P.M., M.M. şi M.D., cu motivarea că, dintre pârâţii din extinderea de acţiune depusă pentru termenul din 12.03.2009, P.P., R.G.P. şi M.P. sunt în viaţă, din ceea ce cunoaşte reclamanta, iar N.M. este decedată fără urmaşi, M.M. este decedat, având ca moştenitoare pe T.M., fiică, P.M. este decedat, având un fiu, pe P.G., iar M.L. este decedat şi a avut 3 copii, P.M., M.M. şi M.D..
Prin extinderea de acţiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 10.06.2010, reclamanta a solicitat instanţei citarea în calitate de pârâţi şi a numiţilor N.S., N.T., P.M., P.R. şi P.R., cu motivarea că, dintre pârâţii din extinderea de acţiune depusă la termenul din 12.03.2009, P.P., R.G.P. şi M.P. sunt în viaţă, din ceea ce cunoaşte reclamanta, iar N.M. este decedată iar moştenitorii săi sunt N.S. şi N.T., iar P.L. este decedată, având doi copii – pe P.G., împrocesuat la termenul anterior, şi pe defunctul P.O. care are ca moştenitori pe soţia supravieţuitoare P.M. şi cei doi copii, R şi R.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 25.11.2010, pârâţii P.I. şi P.M. au solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare se arată că terenul solicitat a fi reconstituit nu face parte din patrimoniul defunctului, actele anexate, respectiv copie registru agricol, nu fac dovada proprietăţii, registrul fiind o evidenţă administrativă iar actul respectiv nu este unul autentic. Din cuprinsul înscrisului “filă din registrul agricol”, prezentat de reclamanţi, nu rezultă preţul imobilului şi dacă această sumă este predată şi primită în vederea vinderii, în acest sens, pârâţii invocând Decizia 888/21.03.1995 a CSJ – secţia civilă. De asemenea, obiectul contractului nu este determinat sau determinabil în mod concret, menţiunile din registrul agricol fiind evidenţe administrative care trebuie să fie susţinute de acte doveditoare prin care s-a făcut menţiunea în registru.
Astfel, pârâţii consideră că, deşi se invocă de către reclamanţi faptul că au folosit terenul înainte de naţionalizare, predarea imobilului nu are semnificaţia transferării dreptului de proprietate, ci numai a detenţiei cumpărătorului asupra terenului. De altfel, martorii audiaţi în prezenta cauză nu au afirmat nici unul că, la data colectivizării, terenul era în posesia defunctului. Un martor a spus că îl folosea defunctul din anul 1980 şi celalalt din anul 1970, martorii neştiind de la cine a fost cumpărat terenul şi dacă s-a plătit vreun preţ. Terenul nefiind în patrimoniul defunctului la data naţionalizării, acesta nu avea cum să solicite reconstituirea. De altfel, defunctul nu face dovada că cererea acestuia a fost validată de comisia locală, prin urmare, cererea apare inadmisibila din acest punct de vedere. Cine invocă trebuie să dovedească, ori aceasta nu a dovedit nimic, prin urmare, pârâţii apreciază că se impune respingerea cererii reclamantei.
În ceea ce priveşte terenul solicitat, pârâţii arată că acesta a intrat în circuitul civil prin contractul de donaţie depus la dosar, iar terenul înscris în titlul de proprietate atacat a fost reconstituit în baza extrasului de cf, donatorul fiind proprietar tabular la data naţionalizării. Astfel, este ciudat faptul că reclamantul a aşteptat 19 ani ca să îşi valorifice un aşa zis drept care ar trebui sa îi fie reconstituit.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 25.11.2010, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii sale, astfel cum a fost ea extinsă şi precizată, arătând că, în urma administrării probatoriului în cauză, a rezultat faptul că, prin cererea înregistrată sub nr. 6198/14.03.1991, defunctul P.A. – tatăl reclamantei, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,50 ha, teren situat în hotarul municipiului Bistriţa, „C.F.”, dobândit prin cumpărare. Pe verso-ul acestei cereri, aşa cum se proceda în fapt, după verificările de rigoare, funcţionarii de la comisia locală care au primit cererea au făcut următoarea notă scrisă: „vol. II fila 218, 1186 – 1990 Viişoara 184, P.A., cu 0,50 ha fâneţe, în Bistriţa pe C.F.”, menţiune sub care se află aplicată ştampila C.P.M.B., Sector A.L.S. şi data de 13.III.1991, cu o zi înainte de data formulării cererii – 14.03.1991. Aceasta înseamnă că verificările documentelor justificative ale suprafeţei solicitate fuseseră făcute anterior formulării cererii şi se constatase că defunctul P.A. apărea înscris în R.A. cu suprafaţa indicată, motiv suficient pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Apoi, la dosarul privind titlul de proprietate atacat, există o serie de înscrisuri care confirmă plângerea reclamantei. Astfel, în înscrisul intitulat Declaraţie, semnat de U.F.M., moştenitor testamentar unic al defunctului L.I., decedat la data de 25.02.1972, se consemnează expres: „aşa cum reiese din adeverinţa nr. 634 din 17.03.1972, eliberată de CAP Bistriţa, a primit (L.I.) şi suprafaţa de 0,78 ha arabil situat în partea de hotar numită “C.F.”, teren înregistrat în CF Bistriţa 3350 nr. top. 3456-3472. Cum decedatul era deja bătrân si nu dispunea nici de atelaj propriu şi nici de forţă de muncă ajutătoare, a apelat în special în ultimii ani, la ajutorul lui P.A. din Viişoara, nr. 184, căruia, prin 1970-1972, i-a vândut 50 de ari din terenul în cauză. Ştiu că nu a încheiat acte pentru acea vânzare, întrucât vânzările de terenuri agricole nu erau, legal posibile. Ştiu că decedatul a încasat valoarea acestei vânzări (cca. 7-8.000 lei). toate aceasta le ştiu, fiindu-mi spuse de decedatul meu unchi care, prin testament autentic, mi-a lăsat toate tunurile mobile si imobile mie – moştenire. După decesul unchiului meu, P.A. şi-a obţinut partida proprie în registrul agricol al oraşului Bistriţa, şi-a plătit impozitele aferente terenului şi şi-a îndeplinit, în nume propriu, toate îndatoririle legate de calitatea de proprietar”.
Reclamanta învederează că această declaraţie a fost dată în data de 11.03.1991, anterior cererii formulate de către defunctul P.A. şi era normal să se găsească la dosarul de reconstituire a acestuia, dar există în prezent arhivată la dosarul titlului atacat. Există la dosar şi adeverinţa nr. 634 din 17.03.1972 eliberată de CAP Bistriţa precum şi testamentul autentificat sub nr. 82/1971 prin care numeşte moştenitor testamentar unic pe autorul sus citatei declaraţii – U.F.M.. Deşi recunoaşterea de către succesorul în drepturi a vânzătorului celor 50 de ari era suficientă pentru a se stabili că dreptul de la reconstituirea acestei suprafeţe revine cumpărătorului P.A., totuşi comisia locală Bistriţa propune validarea iar C.J. emite T.P. 9015/12.12.2001. în favoarea moştenitorilor lui L.I., care nu erau îndreptăţiţi la reconstituire, având în vedere testamentul sus indicat în favoarea lui U.F.M., fiind dezmoşteniţi de defunct.
Pe lângă înscrisurile sus analizate, reclamanta susţine că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, B.F. şi B.I., confirmă faptul că de prin anii 1970 defunctul P.A. a folosit terenul în cauză şi că folosinţa a continuat şi în perioada CAP-ului, până în anii 1990, când a fost ocupat de altă persoană. Din tot probatoriul administrat reiese că defunctul P.A. este persoana îndreptăţită la reconstituire pentru terenul în suprafaţă de 50 de ari, iar reclamanta este unica acceptantă în termenul legal al moştenirii acestuia.
Prin precizarea de acţiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 15.12.2011, reclamanta a reformulat capetele de cerere 4 şi 5, având în vedere concluziile expertului Ş.C. din Completarea la raportul de expertiză depus la dosarul cauzei la termenul din 20.10.2011, în sensul că parte din terenul pretins de aceasta, respectiv parcela 12, tarlaua 110, înscrise în T.P 9015/12.12.2001, în suprafaţă de 3.200 mp, este înstrăinat unor terţe persoane si este ocupat de construcţii, astfel încât nu poate fi atribuit în natură, astfel că reclamanta solicită să fie obligată intimata C.L.B.a ca, pentru suprafaţa de 2.600 mp din parcela 12 tarlaua 110, înscrise în T.P. 9015/12.12.2001, în suprafaţă de 3.200 mp, care nu poate fi restituit pe vechiul amplasament, să îi atribuie un alt teren echivalent în R.V., Cartier Unirea, unde există terenuri libere şi la dispoziţia acestei comisii; şi să fie obligată intimata C.J.S.D.P.P.BN la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafaţa de 0,50 ha pentru care antecesorul acesteia, defunctul P.A., a formulat cererea înregistrata cu nr. 6198/14.03.1991, astfel 2.400 mp situaţi în parcela 22/1, tarlaua 122, ridul “C.F.” înscrişi în T.P. 9015/12.12.2011, a cărui anulare a solicitat-o, iar restul de 2.600 mp, prin atribuire în echivalent în R.V., Cartier Unirea.
Prin completarea de acţiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 07.06.2012, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a T.P. 8401 din 1997 emis de C.J.S.D.P.P.T BN în favoarea Ş.G.U., pentru suprafaţa de 2 ha, pentru motivul că Ş.G.U. este desfiinţată.
În drept s-au invocat prevederile art. III din Legea nr. 169/1991997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Prin concluziile depuse la dosarul cauzei la termenul din 29.11.2012, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii sale, extinsă şi precizată, respectiv să se constate că din masa succesorală a defunctului P.A., decedat la data de 23.01.1996, face parte şi dreptul de proprietate asupra terenului obiect al acţiunii, în suprafaţă de 5.000 mp, solicitat prin cererea 6198/14.03.1991 formulată în baza Legii 18/1991; să se constate că vocaţie succesorală după defunctul P.A. au reclamanta şi pârâţii de rând 2 şi 3, în calitate de fii, şi că doar reclamanta este singura moştenitoare acceptantă în termen a succesiunii; anularea în parte a T.P. 9015/12.12.2001 emis pe numele moştenitorilor defunctului L.I., în ceea ce priveşte suprafaţa de 2.400 mp, teren situat în tarlaua 122 parcela 22/1, ridul “C.F.”, identificat de exp. Ş.C. în raportul de expertiză întocmit în cauză; să fie obligată intimata C.J.S.D.P.P.T BN la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafaţa de 3.400 mp, în baza cererii nr. 6198/14.03.1991, formulate de antecesorul reclamantei, defunctul P.A., teren situat astfel: 2.400 mp, teren situat în tarlaua 122, parcela 22/1, ridul “C.F.”, identificat de exp. Ş.C. în raportul de expertiză, şi 1.000 mp, teren arabil, situat în R.V., tarlaua 62/6, parcela 35, teren indicat ca liber de C.L.B. prin scriptul de la fila 383; să fie obligată C.L.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la punerea în posesie a reclamantei cu terenul indicat mai sus, pe amplasamentele indicate; şi să fie obligate pârâtele comisii la acordarea de măsuri prin echivalent bănesc, pentru diferenţa de suprafaţă de 1.600 mp, categoria arabil, ridul “C.F.”, teren care nu poate fi atribuit nici pe vechiul amplasament şi nici pe alte amplasamente, din lipsa terenurilor la dispoziţia comisiei, pentru motivele de fapt şi de drept expuse în scriptele depuse la dosarul cauzei.
Totodată, aceasta mai solicită instanţei să ia act de renunţarea personală la capătul de cerere privind anularea T.P. 8401 din 1997 emis în favoarea Ş.G.U., pentru suprafaţa de 2 ha. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.
Reclamanta mai învederează că în cauză s-a efectuat o expertiză topografică pentru identificarea suprafeţei de 50 de ari din titlul de proprietate 9015/12.12.2001, emis în favoarea moştenitorilor lui L.I., cel care a vândut terenul antecesorului acesteia – P.A.. Expertul a constatat faptul că din totalul de 5.000 mp, doar suprafaţa de 2.400 mp, teren situat în tarlaua 122 parcela 22/1, ridul “C.F.”, se află în posesia moştenitorilor lui L.I., restul fiind înstrăinat, nemaigăsindu-se în posesia acestora. Ca urmare, pentru suprafaţa de 2.400 mp identificată de expert se impune anularea parţială a T.P. 9015/12.12.2001, deoarece reconstituirea s-a făcut fără drept, terenul fiind înstrăinat de către defunctul L.I. către P.A..
Apoi, la cererea reclamantei, instanţa a dispus C.L.B. să indice terenuri libere din R.V. care pot fi atribuite acesteia pentru completarea suprafeţei de 5.000 mp, iar intimata a depus răspunsul său prin care indică ca liber suprafaţa de 1.000 mp, teren arabil, situat în R.V., tarlaua 62/6, parcela 35, teren înscris în T.P. 7240/26.08.1994, emis în favoarea lui C.G., titlu anulat însă prin Decizia civilă 11/A/2005. Astfel, această suprafaţă, de aceeaşi categorie de folosinţă ca şi cel din R.V., poate fi atribuită reclamantei, având în vedere că vechiul amplasament nu este liber şi nu poate fi reconstituit.
De asemenea, C.L.B. a indicat faptul că nu mai deţine la dispoziţie alte terenuri, motiv pentru care pentru diferenţa de 1.600 mp, până la totalul de 5.000 mp, reclamanta solicită să se dispună obligarea comisiilor la acordarea de măsuri prin echivalent bănesc.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 29.11.2012, intimata C.M.S.D.P.P.T.B. a solicitat respingerea acţiunii extinse şi precizate ca fiind inadmisibilă, în principal, şi neîntemeiată, în subsidiar, reiterând motivele de fapt şi de drept expuse prin întâmpinare, şi adăugând faptul că a arătat, prin adresa nr.27645/08.05.2012, pentru termenul din data de 10.05.2012 că, la dispoziţia comisiei municipale, nu sunt terenuri agricole disponibile, sens în care s-a anexat Balanţa terenurilor rămase în rezerva C.M.B..
Mai mult, terenul înscris în T.P. 9015/2001 a cărui anulare se solicită a intrat în circuitul civil, astfel încât şi din acest punct de vedere acţiunea formulată este neîntemeiată. Nu se invocă niciun temei de drept în virtutea căruia instanţa să pronunţe o hotărâre în sensul solicitat de către reclamantă, ci doar nişte prevederi legale generale, astfel că se impune respingerea acţiunii. Totodată, intimata solicită instanţei să ia act de renunţarea petentei la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a T.P. 8401/1997 emis în favoarea Ş.G.U. pentru suprafaţa de 2 ha.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :
Prin cererea înregistrată la P.M.B. sub nr. 6198/14.03.1991, numitul P.A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,50 ha teren, situat în ridul „C.F.”. La rubrica „calitatea în care mă aflu” a menţionat „proprietar prin cumpărare”.
La cererea formulată a fost anexată o declaraţie de martor, declaraţie care, potrivit art. 10 în forma iniţială a Legii nr. 18/1991 (actualmente art. 11) putea face dovada proprietăţii numai în lipsa evidenţelor cooperativei, cererilor de înscriere, registrul agricol de la data intrării în CAP, actele de proprietate, cartea funciară. Aşa cum întemeiat arată pârâta C.M.B., în R.A. pe anii 1959-1963, numitul P.A. a figurat cu o suprafaţă de 0,58 ha teren, suprafaţă pentru care a formulat o cerere distinctă (cu nr. 8068/21.03.1991) şi cu privire la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea Titlului de proprietate nr. 13.302/17.12.2002.
Cum, numitul P.A. nu a depus la dosarul comisiei acte de proprietate prin care să dovedească faptul că a deţinut anterior cooperativizării suprafaţa de teren în litigiu, pe care a introdus-o în CAP, respectiv nu a dovedit că anterior cooperativizării, acesta ar fi deţinut o suprafaţă de teren mai mare decât cea reconstituită, cererea sa înregistrată sub nr. 6198/14.03.1991 nu a fost aprobată de comisia municipală în anul 1991, numitul P.A. nefigurând înscris pe niciun tabel sau anexă.
Împotriva acestui mod de soluţionare, numitul nu a formulat contestaţie, conform prevederilor art. 28 din HG nr. 131/199, în vigoare la acea dată, care să fie soluţionată printr-o hotărâre a comisiei judeţene, împotriva căreia să fi exercitat calea de atac a plângerii reglementată de Legea fondului funciar, şi ca atare reclamanta (moştenitoare a defunctului) nu se poate prevala de dispoziţiile Legii 18/1991, republicată, sau ale Legii 247/2005 pentru a beneficia de eliberarea unui titlu de proprietate şi punerea în posesie cu privire la terenul solicitat (respectiv acordarea de despăgubiri pentru o suprafaţă de 1.600 mp.), în speţă nefiind urmată procedura legală în privinţa reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestui teren.
În altă ordine de idei, cererea reclamantei nu poate fi admisă nici prin prisma faptului că pentru terenul în discuţie nu s-a făcut dovada proprietăţii, împrejurarea evidenţiată de înscrisul intitulat „declaraţie”, semnat de U.F.M. şi confirmată de probatoriul testimonial administrat, că prin anii 1970-1972 antecesorul său, numitul P.A. ar fi cumpărat o suprafaţă de cca. 50 de ari de la numitul L.I., în baza unui act sub semnătură privată, este lipsită de relevanţă atâta timp cât acest antecontract nu a fost validat printr-o hotărâre judecătorească pentru a putea dobândi caracterul unui act translativ de proprietate.
Este cunoscut faptul că promisiunea de vânzare nu transferă automat proprietatea, ci dă naştere doar unui drept de creanţă, în temeiul căruia ambele părţi contractante se obligă să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare.
În cauză, promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare nu a fost perfectată, astfel încât nu se poate aprecia că a operat transferul dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorului, mai ales că la data respectivă erau în vigoare Decretele nr. 151/1950 şi nr. 144/1958 ce condiţionau în mod expres încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de obţinerea autorizaţiei de înstrăinare eliberată de organul competent al statului şi perfectarea acestora în formă autentică. Ori, neoperarea transferului de proprietate este incompatibilă cu ideea de recunoaştere a dreptului de proprietate, din moment ce nu a existat un astfel de drept sau el nu a fost valabil.
De altfel, împrejurarea că actul invocat nu a avut efect translativ de proprietate anterior preluării terenului la stat este confirmată şi de faptul că suprafaţa de 0,50 ha. în discuţie a fost restituită moştenitorilor vânzătorului menţionat de reclamantă, aceasta făcând parte din terenul reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, prin Titlul de proprietate nr. 9015/12.12.2001.
Contrar celor susţinute de reclamantă, titlul de proprietate menţionat a fost eliberat în favoarea moştenitorilor defunctului L.I. în condiţiile şi cu procedura prevăzută de Legea fondului funciar, numitul L.I. a deţinut anterior cooperativizării o suprafaţă totală de 2,03 ha. – având calitatea de coproprietar tabular în CF 2080 şi CF 2109 Bistriţa şi figurând în R.A. din anii 1959-1963, teren pe care l-a înscris ulterior în CAP, astfel încât includerea lui în titlul de proprietate atacat este pe deplin justificată.
Aşa fiind, constatând că în speţă nu subzistă niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III alin 1 din Legea 169/1997, titlul de proprietate fiind emis cu respectarea procedurii speciale reglementată de art. 8 şi urm. din Legea 18/1991, republicată, văzând şi dispoziţiile art. 58 şi urm. din aceeaşi lege, instanţa va respinge şi capătul de cerere în constatarea nulităţii parţiale a titlului, în ce priveşte suprafaţa de 5.000 mp. (ori de 2.400 mp.), ca fiind neîntemeiat.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că în cauză nu sunt justificate nici temeiuri de admitere a petitelor având ca obiect includerea în masa succesorală a defunctului P.A. a terenului de 5.000 mp., solicitat prin cererea nr. 6198/14.03.1991, şi respectiv, stabilirea vocaţiei succesorale a reclamantei, urmează a fi respinse şi aceste capete de cerere, în considerarea dispoziţiilor art. 650 şi urm. C.civ.
Întrucât pârâţii P.I. şi P.M. nu au prezentat dovezi cu privire la cuantumul onorariului avocaţial avansat, în aplicarea art. 274 C.pr.civ. se va respinge cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei expuse a declarat recurs în termen legal reclamanta B.A., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum s-a modificat şi extins.
În motivarea recursului s-au adus hotărârii următoarele critici:
Aprecierea instanţei de fond cu privire la faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de defunctul P.A., înregistrată sub nr. 6198/14.03.1991, este neîntemeiată sub aspectul dovezii dreptului la reconstituire în ce priveşte suprafaţa de 0,50 ha, situat în ridul “C.F.”, prin cumpărare de la defunctul L.I., în anii 1970 este greşită.
Prima dovadă (cel puţin început de dovadă scrisă, care putea fi completată cu martori în procedura judiciară) a dreptului antecesorului reclamantei este faptul că pe verso-ul cererii de reconstituire 6198/14.03.1991 făcută de P.A. apare următoarea menţiune: „vol. II fila 218 1186- 1990 Viişoara 184 P.A. cu ,50 ha fâneţe în Bistriţa pe C.F.”, menţiune sub care se află aplicată ştampila C.P.M.B., sector administraţie locală de stat şi data de 13.III.1991, cu o zi înainte de data formulării cererii – 14.03.1991. Aceasta înseamnă că verificările documentelor justificative ale suprafeţei solicitate fuseseră făcute anterior formulării cererii şi se constatase că defunctul P.A. apărea înscris în RA cu suprafaţa indicată, motiv suficient pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Aşa cum recurenta a arătat şi la fondul cauzei defunctul P.A. a cumpărat de la defunctul L.I., terenul în suprafaţă de 0,50 ha, în ridul “C.F.” în anii 1970, atunci când nu se puteau încheia acte autentice de transmitere a dreptului de proprietate, în condiţiile expuse în Declaraţia dată de către numitul U.F.M. – moştenitorul lui L.I., declaraţie care însă nu a fost ataşată (din eroare sau intenţionat) la dosarul privind cererea 6198/14.03.1991 făcută de P.A., ci la dosarul finalizat cu emiterea titlului de proprietate 9015/12.12.2001 emis în favoarea moştenitorilor lui L.I.. Astfel, în înscrisul intitulat Declaraţie, semnat de U.F.M., moştenitor testamentar (unic) al defunctului L.I., dec. la 25.02.1972, se consemnează expres: “Aşa cum reiese din adeverinţa nr.634 din 17.03.1972 eliberată de CAP Bistriţa, a primit (L.I., n.n.) şi suprafaţa de 0,78 ha arabil situat în partea de hotar numită “C.F.”, teren înreg. în CF Bistriţa nr.3350 nr.top 3456-3472. Cum decedatul era deja bătrân şi nu dispunea nici de atelaj propriu şi nici de forţă de muncă ajutătoare, a apelat, în special în ultimii ani, la ajutorul lui P.A., din cart. Viişoara nr.I84, căruia prin 1970-1972 i-a vândut 50 de ari din terenul în cauză. Ştiu că nu a încheiat acte pentru acea vânzare, întrucât vânzările de terenuri agricole nu erau, legal posibile. Ştiu că decedatul a încasat valoarea acestei vânzări (cea 7-8.000 lei). Toate acestea le ştiu, fiindu-mi spuse de decedatul meu unchi care, prin testament autentic mi-a lăsat toate bunurile mobile şi imobile – mie – moştenire. După decesul unchiului meu, P.A. şi-a obţinut partida proprie în registrul agricol al oraşului Bistriţa, şi-a plătit impozitele aferente terenului şi şi-a îndeplinit, în nume propriu, toate îndatoririle legate de calitatea de proprietar”.
Această declaraţie a fost dată în data de 11.03.1991, deci anterior cererii formulate de către defunctul P.A. şi era normal să se găsească la dosarul de reconstituire a acestuia, dar există în prezent arhivată la dosarul titlului atacat (nr.9015/12.12.2001). Astfel, instanţa a ignorat această declaraţie care, pe lângă declaraţia martorului menţionat, provenea de la succesorul în drepturi a defunctului L.I. şi care confirma vânzarea respectivului teren, precum şi faptul că „ nu a încheiat acte pentru acea vânzare, întrucât vânzările de terenuri agricole nu erau, legal posibile”. Există la dosar şi adeverinţa nr.634 din 17.03.1972 eliberată de CAP Bistriţa precum şi testamentul autentificat sub nr.82/1971 prin care numeşte moştenitor testamentar unic pe autorul sus citatei declaraţii – U.F.M.. Recunoaşterea înstrăinării de către succesorul în drepturi a vânzătorului celor 50 de ari era suficientă pentru a se stabili că dreptul la reconstituirea acestei suprafeţe revine cumpărătorului P.A.. Cu toate acestea comisia locală Bistriţa propune validarea, iar C.J. emite T.P. 9015/12.12.2001, în favoarea moştenitorilor lui L.I., care oricum nu erau îndreptăţiţi la reconstituire (având în vedere testamentul sus indicat în favoarea lui U.F.M., fiind dezmoşteniţi de defunct).
Potrivit Procesului verbal din data de 20 aprilie 1959, din totalul suprafeţei de 2,03 ha deţinută de L.I., acesta a adus în CAP doar suprafaţa de 1,04 ha solicitând “să fie trecut în CAP în altă organizaţie agricolă socialistă” cu această suprafaţă, iar restul suprafeţei de 0,99 a rămas în folosinţa şi proprietatea lui acestuia (se menţionează expres în acest proces verbal că “poale lucra împreună cu familia 0,99 ha”). Astfel, în mod greşit instanţa a reţinut că L.I. a adus în CAP totalul suprafeţei de 2,03 ha, ignorând scriptul din dosar. De altfel, defunctul L.I. nu a fost niciodată membru cooperator. Tocmai din suprafaţa de 0,99 ha, rămasă la constituirea CAP în proprietatea şi folosinţa lui L.I., potrivit procesului verbal sus menţionat, acesta a putut vinde lui P.A. suprafaţa de 0,50 ha, aşa cum menţionează moştenitorul lui L.I. şi cum au constatat funcţionarii comisiei locale odată cu primirea cererii 6198/14.03.1991 (menţiunea de pe verso-ul acestei cereri).
Ca urmare, concluzia firească este că terenul în suprafaţă de 0,50 ha nu a făcut parte din patrimoniul CAP şi nu putea fi reconstituit în favoarea moştenitorilor defunctului L.I.. ceea ce înseamnă că T.P. 9015/12.12.2001 este nelegal (şi sub acest aspect) în ce priveşte reconstituirea suprafeţei în cauză.
În ceea ce priveşte urmarea procedurii legale de către def. P.A., respectiv faptul că împotriva modului de soluţionare a cererii 6198/14.03.1991 depusă de P.A. nu s-a formulat contestaţie, conform prevederilor art.28 din HG 131/1991, în vigoare la acea dată, care să fie soluţionată printr-o hotărâre a comisiei judeţene, împotriva căreia să fi exercitat calea de atac a plângerii reglementată de Legea fondului funciar s-a susţinut că recurentei nu i-a fost comunicat în nici un fel modul de soluţionare a cererii 6198/14.03.1991. De asemenea, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă a afişării tabelului menţionat în art.28.
Tocmai de aceea, formulând o cerere adresată C.L.B, recurenta a primit adresa 55.084/2.10.2008 prin care mi s-a adus la cunoştinţă faptul că cererea lui P.A. a fost respinsă, motiv pentru care a formulat prezenta cererea în faţa instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte inexistenţa unui act translativ de proprietate s-a învederat că statuările instanţei de fond sunt contrazise de inscripţia de pe verso-ul cererii de reconstituire nr. 6996/190/2008, în care se specifică foarte clar faptul că în Registrul agricol “VOL. II FILA 218, 1986 – 1990 Viişoara 184, P.A. cu 0,50 HA FĂNEŢE ÎN BISTRIŢA PE C.F.”. Astfel, această transmisiune a dreptului de proprietate asupra terenului de 0,50 ha apare înscrisă în registrul agricol, care aşa cum se arată în literatura juridică de specialitate constituie înscris autentic. Pentru aceste motive, considerentul privind lipsa validităţii transmiterii dreptului de proprietate nu poate fi primită, instanţă ignorând complet atât nota înscrisă pe verso-ul cererii de reconstituire cât şi înscrierile din registrul agricol din anii 1986-1990. Înscrierea în registrul agricol a transmisiunii are valoare de act autentic până la proba contrarie, ori nu s-a făcut dovada că ulterior anilor 1990, acest teren ar fi fost înstrăinat de către P.A..
Menţiunile din registrul agricol trebuie coroborate atât cu declaraţia legatarului universal al înstrăinătorului L.I. cât şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei de fond, care au confirmat faptul că P.A. a cumpărat şi a folosit terenul din ridul C.F. ulterior anilor 1970. Faptul că în anii 1959-1960, defunctul P.A. nu apare în registrul agricol cu această suprafaţă nu are relevanţă, deoarece cumpărarea terenului s-a făcut ulterior, în anii 1970 şi s-a înscris în registrul agricol anterior intrării în vigoare a Legii 18/1991, fapt ce face imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moştenitorilor defunctului vânzător L.I. şi oferă calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire subsemnatei – în calitate de succesor în drepturi a defunctului P.A., în calitate de cumpărător.
Ca urmare, în aprecierea recurentei subzistă motivele de nulitate absolută parţială a T.P. 9015/12.12.2001 emis în favoarea moştenitorilor defunctului L.I., în ce priveşte suprafaţa de 0,50 ha din ridul C.F., motive prevăzute de art. III alin.l pct. iii, deoarece reconstituirea s-a făcut în favoarea moştenitorilor unei persoane care nu a fost înscrisă în cooperativa agricolă (cu acest teren) şi nu a predat acest teren statului prin act translativ de proprietate.
Intimata C.M.S.D.P.P.T.B., legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 11878/2012.
În motivare s-au învederat în esenţă următoarele aspecte.
În temeiul Legii nr. 18/1991, prin cererea nr. 6198/14.03.1991, numitul P.A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 0,50 ha teren, situată în ridul „C.F.”. La rubrica ” calitatea în care mă aflu ” este menţionat ” proprietar prin cumpărare “, la cerere nefiind însă anexate acte de proprietate prin care să dovedească această calitate, că a deţinut anterior cooperativizării această suprafaţă şi că a introdus – o în CAP. Anexat cererii a fost depusă doar o declaraţie de martor, declaraţie care potrivit art. 10 din Legea nr. 18/1991 (forma iniţială ), putea face dovada proprietăţii numai în lipsa evidenţelor cooperativei, cererilor de înscriere, R.A. la data intrării în CAP, actelor de proprietate şi carte funciară. Or, în R.A. pe anii 1959 – 1963, numitul P.A. a figurat cu o suprafaţă de 0,58 ha teren, suprafaţă pentru care a formulat o cerere distinctă, având nr. 8068/21.03.1991, pentru această suprafaţă totală adusă în CAP fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea T.P. nr. 13.302/17.12.2002.
Aşadar, din actele aflate în evidenţa Comisiei municipale nu rezultă că, anterior cooperativizării antecesorul petentei ar fi deţinut o suprafaţă de teren mai mare decât cea reconstituită. Art. 10 din Legea nr. 18/1991, devenit ulterior art. 11, instituie o ordine a actelor care se au în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate, prioritate având actele de proprietate, cadastru, cereri de înscriere în cooperativa agricolă, registrul agricol şi numai în lipsa acestora orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori. Cererea nr. 6198/14.03.1991 nu a fost aprobată de comisia municipală în anul 1991, numitul P.A. nefigurând înscris pe nici un tabel sau anexă, împotriva acestui mod de soluţionare, petentul nu a formulat contestaţie, conform prevederilor art. 28 din H.G.R. nr. 131/1991 în vigoare la acea dată. În consecinţă, deşi defunctul a depus cerere de reconstituire acestuia nu i s – a reconstituit dreptul de proprietate şi nu i s – a eliberat adeverinţă de proprietate. Depunerea unei cereri în termenul legal nu este suficientă, trebuind urmată integral procedura administrativă pentru obţinerea dreptului de proprietate.
Din punct de vedere procedural acţiunea astfel cum a fost formulată este inadmisibilă, pe de o parte nefiind urmată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, nefiind formulată o contestaţie care să fie soluţionată printr-o hotărâre a C.J., iar pe de altă parte, nefiind solicitată prin acţiune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa în litigiu, înscrierea pe o anexă, validarea reconstituirii de către C.J., ci se solicită direct eliberarea unui titlu de proprietate şi punerea în posesie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru terenul solicitat prin cererea nr. 6198/14.03.1991 petentul nu a făcut dovada proprietăţii, iar din declaraţia anexată cererii şi R.A. pe anii 1986 – 1990, reiese faptul că defunctul a intrat în posesia unui teren, urmare a unei promisiuni de vânzare – cumpărare, care nu a fost depusă, iar după înfiinţarea CAP – ului, acest teren nefiind introdus în cooperativă de către defunct. Existenţa sau nu a unei promisiuni de vânzare – cumpărare, care nu poate fi probată doar cu o declaraţie de martor, nu constituie act de proprietate, un înscris sub semnătură privată neputând transfera în mod valabil dreptul de proprietate în patrimoniul cumpărătorului, cât timp acesta nu a fost încheiat în formă autentică, în vigoare la acea dată fiind Decretul – Lege nr. 115/1938, care se ştie condiţiona dobândirea dreptului de proprietate de înscrierea acestui drept în cartea funciară. Neoperarea transferului de proprietate este incompatibilă cu ideea de revendicare a dreptului de proprietate, din moment ce nu a existat un astfel de drept sau el nu a fost valabil dobândit. Cum condiţiile legale pentru transferul proprietăţii nu au fost îndeplinite, o promisiune de vânzare – cumpărare nu a putut transfera terenul în patrimoniul dobânditorului şi prin urmare, terenul solicitat nu poate face obiectul unei reconstituiri a dreptului de proprietate în temeiul legilor funciare, din moment ce acest drept nu a existat niciodată în patrimoniul antecesorului reclamantei.
S-a precizat că numitul L.I. a deţinut anterior cooperativizării o suprafaţă de 2,03 ha teren, întreaga suprafaţă fiind solicitată de către moştenitorii acestuia şi reconstituită în temeiul Legii nr. 18/1991 prin eliberarea T.P. nr. 9015/12.12.2001. Prin urmare, corect a reţinut prima instanţă că exista calea unei validări a promisiunii de vânzare – cumpărare, dacă aceasta a existat, cu proprietarii actuali ai terenului în litigiu, moştenitorii promitentului L.I., pârâţi în prezentul litigiu. În ipoteza unei validări a înscrisului sub semnătură privată, aceasta trebuie făcută cu actualii proprietari ai terenului şi nu solicitată reconstituirea dreptului în temeiul Legii nr. 18/1991, neputându-se efectua o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, una în favoarea vânzătorului şi alta în favoarea cumpărătorului sau a moştenitorilor.
Mai mult, terenul înscris în T.P. 9015/2001 a cărui anulare se solicită a intrat în circuitul civil, astfel încât şi din acest punct de vedere acţiunea formulată este neîntemeiată. Nu se invocă niciun temei de drept în virtutea căruia instanţa să pronunţe o hotărâre în sensul solicitat de către reclamantă, ci doar nişte prevederi legale generale.
Intimaţii Pop Ionel şi Pop Mariana, legal citaţi, au depus şi ei întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a susţinut că atâta timp cât nu s-a făcut dovada că s-a depus contestaţie care ar fi trebuit soluţionată printr-o hotărâre de către C.J., după care să se uzeze de procedura plângerii in instanţa, este inutil a se analiza plângerea pe fondul cauzei. Faptul că se invoca de către recurentă că nu i s-a comunicat hotărârea comisiei locale, nu o scuteşte de a fi depus contestaţie înainte de a se adresa instanţei de judecata .Comunicare in scris a rezultatului dat cererii de către C.M., invocat de recurentă nu este prevăzut in normele de aplicare, prin urmare cei care au domiciliul pe raza localităţii se consideră că prin afişare au luat la cunoştinţă de rezultatul cererii.
Intimaţii au mai învederat că terenul solicitat a fi reconstituit nu face parte din patrimoniul defunctului . Actele anexate la cerere, respectiv copie registru agricol, nu face dovada proprietăţi , registrul fiind o evidenta administrativa , iar actul respectiv nu este unul autentic. Din cuprinsul înscrisului, “fila din registrul agricol”, prezentat de reclamanţii, nu rezulta preţul imobilului si daca aceasta suma este predata si primita in vederea vinderii , in acest sens invocându-se decizia 888/21.03.1995 a CSJ secţia civilă .
De asemenea obiectul contractului nu este determinat sau determinabil in mod concret, menţiunile din registrul agricol sunt evidente administrative care trebuie sa fie susţinute de acte doveditoare prin care s-a făcut menţiunea in registru . Chiar daca se invoca de către reclamanţi faptul ca au folosit terenul înainte de naţionalizare , predarea terenului nu are semnificaţia transferării dreptului de proprietate, ci numai a detenţiei aşa-zisului cumpărător asupra terenului. De altfel martorii audiaţi in cauză nu au afirmat nici unul că la data colectivizării terenul era in posesia defunctului. Un martor a spus că îl folosea defunctul din anul 1980 si celalalt din anul 1970 , martorii neştiind de la cine a fost cumpărat terenul si daca s-a plaţi vreun preţ.
In ceea ce priveşte terenul solicitat intimaţii au arătat arătam că acesta a intrat in circuitul civil, prin contractul de donaţie depus la dosar, iar terenul înscris in titlul de proprietate atacat a fost reconstituit in baza extrasului de cf., donatorul fiind proprietar tabular la data naţionalizării.
Ceilalţi intimaţi, legal citaţi, nu s-au prezentat în instanţă şi nu au formulat apărări scrise la dosar.
Instanţa de control judiciar a conchis că recursul este nefondat şi urmează a fi respins în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă.
