Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal la data de 25 august 2010 sub nr. 9195/86/2010, reclamanta Primăria Oraşului X a chemat în judecată pârâta SC „Y” SRL Suceava solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună rezilierea contractului nr. 6977 din 12.11.2007 încheiat între părţi şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de executare a lucrărilor pe care nu le-a finalizat şi la care era obligată prin contract şi pe care urmează a le executa cu o altă societate de construcţii conform art. 18.3 din contract; a penalităţilor, respectiv 0,15% din preţul contractului pentru fiecare zi de întârziere; a sumei de 45.000 lei cu titlu de garanţie de bună execuţie deblocată şi utilizată de către pârâtă; a daunelor interese în valoare totală de 50.000 lei, pentru neexecutarea contractului, precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că la data de 12.11.2007, între părţi a intervenit contractul de lucrări nr. 6977, prin care pârâta se obliga să execute, să finalizeze şi să întreţină în perioada de garanţie, lucrări de reabilitare şi modernizare la Şcoala cu clasele I-VIII din oraşul X, jud. Suceava, în schimbul acestor servicii urmând a primi suma 1.141.834,66 lei, fără T.V.A., conform art. 5.1 din contract; că, prin actul adiţional la contract s-a suplimentat cantitatea de lucrări faţă de cele prevăzute în contractul iniţial cu suma de 389.946 lei fără T.V.A., conform dispoziţiei de şantier nr. 1 din 2.07.2008, iar prin actul adiţional nr. 2 la contract, a fost prelungit termenul de execuţie al contractului până la data de 12.03.2009, fiind eliberată suma de 45.000 lei reprezentând garanţia de bună execuţie, prin adresa nr. 1014/30.06.2009, deoarece pârâta se afla într-un impas financiar, existând iminenţa executării silite a acesteia şi intrarea în insolvenţă; că, instituţia reclamantă şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar la data de 3.12.2009 pârâta a emis un centralizator cu situaţia de lucrări, semnat şi de dirigintele de şantier în care era trecută şi valoarea lucrărilor rămase de executat şi anume suma de 299.854,59 lei fără T.V.A., primăria decontând valoarea lucrărilor executate, respectiv suma de 590.471, 30 lei fără T.V.A. şi că, a încercat soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, comunicând pârâtei o invitaţie la conciliere înregistrată sub nr. 3734/1.07.2010, dar pârâta a refuzat să o onoreze.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând, în esenţă, că a început lucrările şi le-a continuat până în februarie 2009 când, în urma constatării faptului că nu existau prevederi bugetare pe 2009, le-a întrerupt; că, în 2010, constatând că de asemenea nu existau prevederi bugetare, nu a continuat lucrările având în vedere că nici cealaltă parte contractantă nu ar fi avut cum să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale şi că, în luna iulie 2010, s-a aprobat pe buget suma de 150000 lei, în condiţiile in care existau rectificări negative de buget pe plan naţional existând astfel o oarecare incertitudine în ceea ce priveşte existenţa din punct de vedere material a sumei respective. Drept urmare, pârâta a cerut efectuarea de plăţi succesive nefiind capabilă din punct de vedere material să susţină integral lucrarea, ca apoi să înceapă lucrările în iulie, dar fiind refuzată verbal recepţia acestora la sfârşitul lunii şi în consecinţă şi plata corespunzătoare, în aceste condiţii a întrerupt lucrările şi a constatat că au fost scoase la licitaţie de către reclamantă o parte din lucrările deja executate de societate şi lucrările care au mai rămas de executat şi care făceau obiectul contractului nr. 6977 din 12.11.2007, contract care nu era reziliat, nefiind de altfel încheiat nici un proces verbal de predare – primire a lucrării care să evidenţieze stadiul fizic şi financiar al acesteia.
Dat fiind faptul că nici Primăria oraşului X nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, neprevăzând în buget sumele necesare finalizării lucrărilor, a considerat pârâta că nu trebuie reziliat contractul, cu atât mai mult cu cât nici nu s-a efectuat vreo expertiză care să arate stadiul fizic şi financiar al lucrării.
A mai arătat pârâta că potrivit art. 18.3 din contract, în cazul în care executantul nu efectuează lucrările prevăzute la art. 17.2, achizitorul este îndreptăţit să angajeze şi să plătească alte persoane care să le execute, cheltuielile aferente acestor lucrări urmând a fi recuperate de la executant sau reţinute din sumele cuvenite acestuia, dar că art. 17.2 se referă la situaţia în care lucrările sunt finalizate şi executantul notifică în scris şi solicită convocarea comisiei de recepţie, iar în urma constatărilor efectuate pe teren există lipsuri şi deficienţe şi pentru remedierea acestora se poate proceda în modalitatea prevăzută de art. 18.3, ceea ce nu este cazul în situaţia de faţă, întrucât nu a solicitat reclamantei recepţia lucrării, iar aceasta, fără să efectueze nici o expertiză, a scos la licitaţie o parte din lucrare, considerând astfel fără susţinere legală cererea de obligare la plata cheltuielilor de executare a lucrărilor pe care nu le-a finalizat şi la care era obligată prin contract, lucrări pe care reclamanta urmează a le executa cu o altă societate de construcţii.
De asemenea, a susţinut pârâta că, potrivit art. 13.1 din contractul încheiat între părţi, în cazul in care, din vina sa exclusivă, executantul nu reuşeşte să-şi îndeplinească obligaţiile asumate, achizitorul este îndreptăţit să deducă din preţul contractului, ca penalităţi, o suma echivalentă cu o cotă procentuală din preţul contractului, respectiv de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligaţiilor, dar având în vedere că nu au existat prevederi bugetare pentru continuarea şi finalizarea lucrărilor, a considerat că nu a fost vina exclusivă a executantului şi, drept urmare penalităţile pretinse de reclamantă sunt abuzive.
În fine, a arătat pârâta că, în conformitate cu art. 17.4 din contractul nr. 6977 din 12.11.2007, recepţia se poate face şi pentru părţi ale lucrării, distincte din punct de vedere fizic şi funcţional.
Prin notele de şedinţă depuse la dosar, pârâta a solicitat conexarea dosarului nr.11272/86/2010, care vizează acelaşi contract de achiziţie publică, la prezenta cauză.
La data de 15.11.2010, reclamanta a formulat precizări la acţiune, prin care a arătat că renunţă la capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de executare a lucrărilor pe care nu le-a finalizat, în valoare de 448.955,66 lei şi la care era obligată prin contract; precum şi la obligarea pârâtei la plata penalităţilor, respectiv de 0,15% din preţul contractului pentru fiecare zi de întârziere şi a daunelor interese, în valoare de 50.000 lei, pentru neexecutarea contractului. De asemenea, la prezenta cauză a fost conexat dosarul nr. 11272/86/2010, având ca obiect „acţiune în pretenţii”, formulată de reclamanta SC „Y” SRL Suceava, în contradictoriu cu pârâta Primăria oraşului X.
În cauză a fost dispusă şi efectuată o expertiză tehnică în specialitatea construcţii civile şi industriale, la dosar fiind depus raportul de expertiză, precum şi concluziile expertului parte solicitat de către pârâtă.
Prin sentinţa nr. 3280 din 16 mai 2011, Tribunalul Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Primăria Oraşului X – prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC „Y” SRL Suceava, aşa cum a fost precizată; a admis, în parte, cererea reconvenţională şi a dispus rezoluţiunea contractului de lucrări nr. 6977/12.11.2007, obligând pârâta-reclamantă la plata sumei de 45.000 lei, către reclamanta-pârâtă, cu titlu de garanţie de bună execuţie, iar reclamanta-pârâtă la plata sumei de 13.887,14 lei, către pârâta-reclamantă, cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză. De asemenea, a respins, ca nefondate, celelalte capete din cererea reconvenţională şi a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 839 lei, către reclamanta – pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în fapt, între părţi s-a încheiat contractul de lucrări nr. 6977/12.11.2007, având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea în perioada de garanţie a lucrărilor de reabilitare şi modernizare la Şcoala cu clasele I-VIII X, în oraşul X, judeţul Suceava, preţul lucrării fiind stabilit de părţi la suma de 1.141.834,66 lei, la care se adaugă T.V.A. 216.948,58 lei, iar la art. 6 s-a prevăzut că durata contractului este de 12 luni calendaristice, începând cu data de 12.11.2007; că, prin actul adiţional din 07.07.2008, părţile au înţeles să suplimenteze cantitatea de lucrări faţă de cele prevăzute iniţial, cu suma de 389.946 lei, la care se adaugă T.V.A. 74.090 lei, conform dispoziţiei de şantier nr. 1/02.07.2008, iar prin actul adiţional nr. 2/12.11.2008, termenul de execuţie al contractului a fost prelungit până la data de 12.03.2009; că, prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, s-a concluzionat la pct. 1.3.5., că pe perioada contractului, a fost respectat graficul de plăţi până la data de 31.12.2008, pentru lucrările executate, iar pârâta-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi executat lucrări după această dată, pentru a invoca excepţia de neexecutare. Totodată, expertul a stabilit, la pct. 1.3.7., că au rămas de executat, în baza contractului şi a actului adiţional, lucrări în valoare de 471.156,57 lei, ceea ce reprezintă o neexecutare a obligaţiilor din partea pârâtei-reclamante destul de importantă pentru a atrage desfiinţarea contractului şi la pct. 1.3.1, că există lucrări executate şi nedecontate în valoare de 13.887,14 lei, iar în cazul desfiinţării contractului valoarea acestor lucrări ar reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantei-pârâte.
Cât priveşte lucrările decontate şi neexecutate, prima instanţă a apreciat că acestea nu fac obiectul prezentei cauze, nefiind solicitate de reclamanta-pârâtă şi că, potrivit adresei nr. 1014/30.06.2009 şi susţinerilor ambelor părţi, suma de 45.000 lei a fost eliberată pârâtei-reclamante, deşi lucrarea nu a fost executată în întregime, iar potrivit art. 4.4. din contract, achizitorul trebuia să restituie garanţia de bună execuţie, astfel: 70% în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrării (termen ce nu este îndeplinit), iar riscul pentru vicii ascunse este minim 30% la expirarea perioadei de garanţie (termen care de asemenea nu s-a împlinit), astfel încât, conform prevederilor contractului, pârâta-reclamantă nu este îndreptăţită la eliberarea sumei de 45.000 lei, cu titlu de garanţie de bună execuţie.
Cu privire la inventarierea lucrărilor şi semnarea unui proces-verbal în acest sens, tribunalul a reţinut că acest lucru este lipsit de interes, având în vedere rezoluţiunea contractului dintre părţi.
Referitor la daunele-interese solicitate de pârâta-reclamantă, s-a apreciat că aceasta nu este îndreptăţită la ele, întrucât ea este cea care nu şi-a executat obligaţiile asumate.
În ceea ce priveşte obligarea reclamantei-pârâte la respectarea clauzelor contractuale, instanţa a considerat că aceasta este o obligaţie generală ce revine părţilor contractante în temeiul art. 969 Cod civil, care nu-şi mai găseşte aplicarea în ipoteza desfăşurării contractului.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta SC „Y” SRL Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că nu i-a fost comunicată sentinţa recurată, la dosar regăsindu-se duplicatul hotărârii şi dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, ambele returnate, întrucât au fost expediate la o adresă incompletă, nefiind indicate numărul scării şi al apartamentului şi că, a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii la data de 5.07.2011, prin intermediul apărătorului ales, apreciind că recursul este formulat în termenul legal prevăzut de art. 28716 din OUG nr. 34/2006.
Pe fond, recurenta a arătat, în esenţă, că sentinţa atacată este nemotivată, întrucât nu a răspuns apărărilor invocate de aceasta în combaterea pretenţiilor reclamantei, iar judecătorul fondului nu a argumentat soluţia de reziliere a contractului de achiziţie publică decât prin raportare generică la disp. art. 1020 Cod civil, fără a analiza dacă sunt date premizele rezilierii, prin raportare şi la clauzele contractului, făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor legale care reglementează instituţia rezilierii şi consecinţele acesteia, nici de obligare a pârâtei la restituirea garanţiei de bună execuţie în sumă de 45.000 lei şi că, admiţând acţiunea, a respins capetele de cerere conexă care se întemeiază pe răspunderea contractuală a reclamantei, fără a mai răspunde fondului acestor pretenţii, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Cu privire la cererea conexă, a solicitat admiterea acesteia în totalitate şi obligarea autorităţii contractante să constate stadiul îndeplinirii contractului de lucrări nr. 6977/12.11.2007 şi a actului adiţional nr. 4668/8.07.2008, pe baza situaţiilor de lucrări şi a constatărilor efectuate pe teren, în acord cu disp. art. 17.2, 17.3 şi 17.4 din contract. De asemenea, în raport de disp. art. 19.4 din contract şi de constatările făcute cu ocazia recepţiei, a cerut să fie obligată reclamanta, în baza art. 969 Cod civil, la plata sumei de 25.606,88 lei, reprezentând diferenţa dintre lucrările executate şi cele decontate, iar în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, la plata sumei de 58.010 lei, reprezentând c/val. lucrări executate în afara contractului (în loc de 13.887,14 lei), conform concluziilor expertului asistent, concluzii potrivit cărora valoarea lucrărilor rămase de executat este de 411.401,90 lei.
Relativ la daunele interese, în cuantum de 50.000 lei, recurenta a apreciat că temeiul acestora îl constituie disp. art. 998, 999 Cod civil şi reprezintă pierderea efectiv suferită, întrucât din culpa reclamantei nu a putut încasa c/val. lucrărilor rămase de executat şi pe care, în actualul context economic nu le-a putut suporta din surse proprii de finanţare. Mai mult, prin acest litigiu generat exclusiv din culpa reclamantei, s-a adus un prejudiciu de imagine societăţii, care o poate împiedica să participe în cadrul altor proceduri de achiziţie publică în calitate de executant al unor lucrări similare.
Prin întâmpinare, reclamanta-intimată Primăria oraşului Milişăuţi a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate, ca legală şi temeinică.
Prin decizia nr. 4557 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii recursului, invocată de reclamanta-intimată şi, admiţând recursul declarat de pârâta S.C. „Y” SRL împotriva sentinţei nr. 3280 din 16 mai 2011 a Tribunalului Suceava – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a casat în totalitate această hotărâre, cu reţinerea cauzei pentru rejudecarea fondului.
În stabilirea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că recurentei nu i-a fost comunicată sentinţa atacată, astfel încât împotriva ei nu a început să curgă termenul de recurs prevăzut de art. 287 indice 16 din OUG nr.34/2006; că, hotărârea recurată nu a respectat cerinţele prevăzute de art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi că, instanţa de fond a dispus rezoluţiunea contractului, deşi a fost învestită cu o acţiune în rezilierea contractului de achiziţie publică, fără a avea în vedere că cele două instituţii produc efecte diferite, care influenţează modul de soluţionare atât a celorlalte capete de cerere, cât şi a cererii reconvenţionale.
Cu ocazia rejudecării cauzei, s-a dispus efectuarea unei note comune de către experţii D.D. şi T.V., concretizată în raportul de expertiză tehnică aflat la (filele 58-62 dosar) şi s-au solicitat relaţii suplimentare de la părţile în litigiu.
Prin decizia nr.3390/13.06.2012, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei Primăria oraşului X prin primar şi, de asemenea, a respins, ca nefondată, cererea conexă formulată de S.C. „Y” SRL, reţinând următoarele:
Între părţi s-a încheiat contractul de lucrări nr. 6977/12.11.2007, având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea în perioada de garanţie a lucrărilor de reabilitare şi modernizare la Şcoala cu clasele I-VIII X, în oraşul X, judeţul Suceava. Durata contractului, stabilită de art. 6 era de 12 luni calendaristice, începând cu data de 12.11.2007 iar prin actul adiţional nr. 2/12.11.2008, termenul de execuţie al contractului a fost prelungit până la data de 12.03.2009.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că în executarea contractului pârâta a efectuat lucrări până în luna decembrie 2008, după care aceasta a întrerupt lucrările.
Lucrările efectuate, conform situaţiilor de lucrări, au fost achitate în totalitate de către reclamantă aşa cum rezultă din fisele analitice aferente acestei luni depusă de către pârâtă (fl.112-113 dosar fond).
Ca urmare a acestei situaţii de fapt reclamanta a solicitat, la data de 27.08.2010, rezilierea contractului.
Conform opiniei unanime din doctrină şi practică, rezilierea este sancţiunea neexecutării culpabile a contractului sinalagamatic cu executare succesivă, ce face să înceteze efectele contractului pentru viitor.
În speţă, contractul a fost încheiat pe o perioadă de 12 luni, fiind ulterior prelungit prin act adiţional până la 12.03.2009. Având în vedere că după această dată nu a existat o voinţă a părţilor în sensul prelungirii duratei contractului, este evident că acesta a încetat la data de 12.03.2009, astfel încât cererea de reziliere a acestuia este nefondată, această sancţiune fiind aplicabilă doar unui contract în fiinţă, nu şi unui contract ale cărui efecte au încetat.
În ceea ce priveşte cererea de restituire a garanţiei de bună execuţie, instanţa constată că potrivit dispoziţiilor art. 14.4. din contract, achizitorul trebuia să restituie garanţia de bună execuţie, în două tranşe, respectiv: 70% în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrării , cu condiţia ca riscul pentru vicii ascunse să fie minim şi 30% la expirarea perioadei de garanţie a lucrărilor executate pe baza procesului verbal de recepţie finală.
La data de 30.06.2009 reclamanta a fost de acord cu eliberarea unei sume de 45000 lei din garanţia de bună execuţie (fl.23 dosar fond.) cu toate că aceste condiţii nu erau îndeplinite, însă culpa îi aparţine, nefiind astfel îndreptăţită să solicite restituirea invocând propria turpitudine.
În ceea ce priveşte cererea conexă formulată de către pârâtă, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 17 din contract, executantul avea obligaţia de a efectua lucrările cu respectarea graficului de lucrări, iar la finalizarea lucrărilor avea obligaţia de a notifica, în scris, achizitorul că sunt îndeplinite condiţiile de recepţie, solicitând acestuia convocarea comisiei de recepţie. De asemenea, potrivit art. 17.4 recepţia se putea face şi pentru părţi ale lucrării, distincte din punct de vedere fizic şi funcţional.
Potrivit ART. 6 din HG nr.273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora „executantul trebuie să comunice investitorului data terminării tuturor lucrărilor prevăzute în contract, printr-un document scris confirmat de investitor. O copie a comunicării va fi transmisă de executant şi reprezentantului investitorului pe şantier”. De asemenea, potrivit ART. 31 „în cazurile în care investitorul solicită preluarea unei părţi din lucrare înainte de terminarea întregii lucrări prevăzute în contract, se va încheia un proces-verbal de predare-primire între executant şi investitor, în care se va consemna starea părţii de lucrare în cauză, măsurile de conservare, precum şi cele de protecţie reciprocă a desfăşurării activităţii celor două părţi”.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâta a arătat că nu a solicitat Primăriei oraşului X recepţia lucrării şi că, după ce la 15.08.2008 a fost dat în funcţiune corpul A al clădirii, distinct din punct de vedere fizic şi funcţional, a solicitat verbal efectuarea recepţiei pentru respectivul corp însă a fost refuzată.
Ca urmare, Curtea a constatat că pârâta nu a urmat procedura stabilită de contract şi de dispoziţiile normative în vigoare cu privire la recepţia lucrărilor.
De asemenea, din cuprinsul raporturilor de expertiză efectuate în cauză rezultă că deşi corpul A este pus în funcţiune, mai sunt lucrări de executat.
În condiţiile în care stadiul efectuării lucrărilor până la expirarea duratei contractului rezultă fără echivoc din situaţiile de lucrări întocmite de către pârâtă, acceptate, necontestate şi achitate de către reclamantă, iar în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în contract şi în legile speciale pentru recepţia lucrărilor, cererea de obligare a reclamantei la constatarea stadiului lucrărilor şi la aprobarea sau respingerea recepţiei este evident nefondată.
În ceea ce priveşte contravaloarea lucrărilor executare şi nedecontate, Curtea a constatat că cererea este nefondată, având în vedere faptul că din raporturile de expertiză efectuate în cauză şi din nota comună a celor doi experţi reiese că valoarea totală a lucrărilor efectuate în baza contractului (rezultată după scăderea lucrărilor decontate şi neefectuate şi adăugarea lucrărilor efectuate şi nedecontate) este de 1.350.980, 20 lei. Cum până la data de 31.12.2008 reclamanta a achitat pârâtei 1.354.661,60 lei, este evident că nu mai datorează nici o sumă de bani pentru lucrări executate în baza contractului.
Capătul de cerere referitor la obligarea reclamantei la respectarea prevederilor contractuale de decontare a lucrărilor succesive este nefondat în condiţiile în care durata contractului a expirat. De altfel, dispoziţiile contractuale prevedeau în mod expres sancţiunile aplicabile în cazul în care una din părţi nu-şi executa obligaţiile, neplata la timp a facturilor emise ducând la calcularea de penalităţi.
Pârâta a mai solicitat, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, obligarea reclamantei la plata sumei de 58.010 lei reprezentând contravaloarea unor lucrări efectuate în afara contractului.
Înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, în legislaţia românească nu exista o definiţie a noţiunii de „îmbogăţire fără justă cauză”.În doctrină şi în practica judiciară s-a arătat însă că „îmbogăţirea fără justă cauză” este faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei legitim, fiind astfel un izvor distinct de obligaţii, cu condiţii şi efecte proprii.
În speţă, între părţi a existat un contract de achiziţii publice, supus unor reguli stricte în ceea ce priveşte încheierea şi executarea, părţile neputând deroga de la dispoziţiile contractuale decât în anumite condiţii. Astfel, OUG nr.34/2006 prevede posibilitatea ca pe parcursul derulării contractului să existe necesitatea efectuării unor lucrări suplimentare, însă acestea trebuie stabilite de comun acord de către proiectant, achizitor şi executant, pentru executarea acestora fiind necesar a se încheia acte adiţionale, respectându-se regula impusă de art. 122 lit. i din OUG nr.34/2006, respectiv ca valoarea lucrărilor să nu depăşească 20% din contractul iniţial. Mai mult, autoritatea publică implicată în contract trebuie să respecte şi regula încadrării în limita bugetului aprobat, conform dispoziţiilor Legii nr. 500/2002.
Ca urmare, executarea unor lucrări în afara contractului, fără a fi respectate dispoziţiile legale imperative aplicabile executării lucrărilor publice, exclud situaţia de faţă din domeniul faptelor juridice licite, care dau dreptul la formularea unei acţiuni de in rem verso.
Procedând în această manieră, care se încadrează într-o încercare de eludare a dispoziţiilor legale în vederea majorării valorii contractului, pârâta şi-a asumat riscul neîncasării contravalorii acestora, astfel încât, Curtea a apreciat ca fiind nefondat şi acest capăt de cerere.
Relativ la daunele interese, în cuantum de 50.000 lei, solicitate de pârâtă în temeiul dispoziţiilor art. 998, 999 Cod civil, reprezentând pierderea efectiv suferită, generată de faptul că din culpa reclamantei nu a putut încasa c/val. lucrărilor rămase de executat, precum şi prejudiciu de imagine, Curtea a considerat că mai întâi trebuie elucidată chestiunea referitoare la natura juridică a răspunderii civile pe care se întemeiază aceste daune.
Codul civil sub imperiul căruia a fost pornită acţiunea, reglementează distinct cele două răspunderi: în art. 998-1003, răspunderea delictuală, iar în art.1081-1092, răspunderea pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, prin obligarea debitorului la plata de daune-interese.
În ceea ce priveşte raportul dintre răspunderea delictuală şi răspunderea contractuală, este unanim recunoscut că prima reprezintă dreptul comun al răspunderii civile, pe când cea de a doua este o răspundere cu caracter derogator, special. Astfel, ori de câte ori în dreptul civil nu suntem în prezenta răspunderii contractuale, vor fi aplicabile regulile privitoare la răspunderea civila delictuală.
De asemenea, nu este posibilă combinarea regulilor aplicabile răspunderii delictuale, cu cele aplicabile răspunderii contractuale, în cadrul unei acţiuni mixte, după cum nu este posibil nici să se apeleze, în subsidiar, la acţiunea delictuală, după ce a fost utilizată acţiunea contractuală prin care au fost obţinute despăgubiri.
În consecinţă, Curtea de Apel Suceava a apreciat că în situaţia de faţă poate fi antrenată doar răspunderea contractuală, cererea de acordare a despăgubirilor în temeiul dispoziţiilor art. 998-999 C.civ. fiind nefondată.
