Prin contestaţia formulată de contestatorul D.D., se solicită în contradictoriu cu SC O.V.I.G. SA, constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere nr. 1014/05.10.2009, raportat la dispoziţiile art. 62 alin. 1 şi 74 alin. 1, art. 76 din Codul muncii.
Se arată că nu i s-au acordat 20 de zile preaviz care trebuia să înceapă să curgă de la 07.05.2009 şi nu de la 08.09.2009, de asemenea adresa nr. 5228/07.05.2009 cu referire la termenul de preaviz nu a fost comunicată la 30 de zile după emiterea deciziei nr. 151/06.04.2009 care apare în motivarea adresei de preaviz.
Decizia de concediere nu este motivată, situaţia de fapt din adresa nr. 5228/07.05.2009 se raportează la decizia nr. 151/06.04.2009 prin care se face menţiunea că „postul ocupat de dumneavoastră urmează a fi desfiinţat”, în timp ce decizia de concediere se raportează la decizia nr. 5/21.11.2007.
Decizia este motivată sumar, de asemenea raportat la decizia nr. 151/06.04.2009 menţionată în adresa de preaviz, cât şi la decizia nr. 5/21.11.2007, termenul de emitere a deciziei de 30 de zile este depăşit, mai mult decizia nr. 5/2007 nu poate constitui temei de concediere în anul 2009, întrucât în perioada 2007-2009 nu a existat un raport de audit în care să se analizeze situaţia economică a societăţii.
În ce priveşte temeiul de drept invocat respectiv art. 65 alin. 1 din Codul muncii, acesta nu este susţinut de probe întrucât postul său nu a fost efectiv desfiinţat, acesta existând urmare a transformării în postul „şef agenţie” ca atare se apreciază că, desfiinţarea locului de muncă nu a fost efectivă, neavând o cauză reală şi serioasă, unitatea nefăcându-i oferta de a ocupa postul de şef agenţie urmare a înfiinţării Agenţiei B., unde a fost numită ca şef de agenţie colega sa care ocupa postul de director adjunct.
La dosar s-au depus decizia nr. 1014/2009, adresa nr. 5228/2009.
Prin întâmpinarea depusă se solicită respingerea acţiunii întrucât la nivelul companiei O.V.I.G. SA Bucureşti s-au adoptat strategii menite să asigure continuarea activităţii şi redimensionarea companiei, corespunzător volumului de activitate, astfel s-a decis includerea a 14 agenţii şi 47 puncte de lucru din care parte s-au transformat în puncte de lucru, iar o sucursală s-a transformat în agenţie, împrejurare în care au fost concediaţi 142 de salariaţi.
În speţă Agenţia Ştefan cel Mare din B. a fost desfiinţată, având consecinţa desfiinţării tuturor posturilor. Se susţine că potrivit deciziei nr. 151/06.04.2009 s-a înfiinţat Agenţia B..
Apreciază intimata că în speţă concedierea are la bază o cauză reală serioasă.
În ce priveşte tardivitatea emiterii deciziei de concediere se apreciază că dispoziţiile art. 62 alin. 1 şi 76 din Codul muncii nu-şi găsesc aplicabilitate în cazul concedierii dispusă în temeiul art. 76 din Codul muncii.
La dosar s-au depus acte: contractul individual de muncă nr. 846/1997, decizia 090/05.05.1990, decizia nr. 5/24.11.2007 şi nr. 151/06.04.2009, încheierea 43657/21.05.2009 dosar 226067/2009, certificat radiere, încheierea nr. 5262/04.06.2009, certificate medicale.
Contestaţia s-a depus în termen, este motivată şi legal scutită de plata taxei de timbru.
În ce priveşte tardivitatea emiterii deciziei se constată că dispoziţiile art. 65 din Codul muncii nu prevăd un termen de emitere a deciziei, în speţă nefiind vorba despre o decizie de sancţionare.
În cauză s-au depus acte, s-a administrat proba cu interogatoriu pentru societate.
Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului constată:
Prin decizia nr. 1014/05.10.2009 s-a dispus începând cu 06.10.2009 încetarea raporturilor de muncă ale contestatorului cu unitatea intimată în temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii, urmare a desfiinţării locului de muncă.
Potrivit alin. 2, contestatorului i-a fost acordat preaviz pentru perioada 08.09.2009-05.10.2009, respectiv 20 de zile cu dreptul de a absenta în perioada preavizului 4 ore pentru găsirea unui nou loc de muncă.
Potrivit alin.4 „criteriile avute în vedere pentru stabilirea oridinii de prioritate la concediere sunt cele prevăzute în contractul colectiv de muncă al SC O.V.I.G. SA.
Emiterea deciziei de concediere a avut la bază decizia nr. 5 a Consiliului de Supraveghere al SC O.V.I.G. SA din 21.11.2007, care stabileşte organele de conducere ale unităţii. În ce priveşte adresa nr. 5228/2009 în care s-a stabilit durata preavizului, s-au avut în vedere dispoziţiile deciziei nr. 151/06.04.2009 prin care s-a desfiinţat postul ocupat de acesta, urmare a aprobării radierii Sucursalei B., unde acesta lucra şi totodată aprobarea înfiinţării Agenţiei B. la aceeaşi adresă.
Potrivit deciziei nr. 79/27.02.2009 fără număr de înregistrare la societatea intimată, urmare a situaţiei economico-financiare a societăţii s-a aprobat desfiinţarea unui număr de 142 de posturi şi iniţierea procedurii de concediere colectivă.
Astfel potrivit protocolului nr. 310/18.03.2009 încheiat cu reprezentanţii salariaţilor urmare a notificării intenţiei de concediere colectivă nr. 268/10.03.2009 s-au stabilit criteriile ce vor fi avute în vedere la concediere.
Potrivit art 71 ind. 1 din codul muncii: „ în situaţia în care, ulterior consultării cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, potrivit art. 69, 71 din Codul muncii, angajatorul decide aplicarea măsurii concedierii colective, acesta are obligaţia de a notifica în scris I.T.M. şi A.T.O.F.M., cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
Notificarea trebuie să cuprindă toate informaţiile relevante cu privire la intenţia de concediere colectivă, precum şi rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor prevăzute de art. 69 alin. 1 şi 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor, numărul salariaţilor afectaţi de concediere şi data sau perioada în care vor avea loc concedierile.
Potrivit alin. 3 „angajatorul are obligaţia să comunice o copie a notificării prevăzute la alin.1 sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor, la aceeaşi dată la care a comunicat-o I.T.M. şi A.T.O.F.M.”.
În speţă deşi în protocolul privind consultările cu reprezentanţii salariaţilor înregistrat la societate sub nr. 310/18.03.2009, fila 65 dosar se vorbeşte de notificarea nr. 268/10.03.2009, aceasta nu s-a depus la dosar, nu s-a făcut dovada comunicării instituţiilor prevăzute de art 71 ind. 1 alin. 3 din Codul muncii.
Mai mult la fila 68 dosar, s-a depus o notificare înregistrată la societate sub nr. 332/20.03.2009 care poartă numere de înregistrare 11802/20.03.2009 AJOFM Bucureşti şi IGM Bucureşti nr. 20112/20.03.2009.
De asemenea din conţinutul acestei notificări, fila 69 dosar, rezultă că s-a stabilit ca data propusă pentru încetarea raporturilor de muncă 25.04.2009, ori în speţă decizia s-a emis la 05.10.2009.
Potrivit actelor dosarului instanţa consideră că intimata a lucrat cu două notificări nr. 332/20.03.2009, fila 60 şi 68 şi o alta cu nr. 268/10.03.2008 la care face referire protocolul nr. 310/18.03.2009, fila 65 , care nu a fost comunicată potrivit art. 71 ind. 1 alin.3 din Codul muncii cu referire la art. 79 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional, notificare care nu a fost depusă la dosarul cauzei,
În ce priveşte decizia nr. 1014/05.10.2009 ce formează obiectul contestaţiei se constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile art. 74 din Codul Muncii care stabileşte că „decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi conform art. 69 alin. 2 lit. d, numai în cazul concedierilor colective”, lista locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care poate opta pentru a ocupa un loc vacant.
In speţă este vorba despre o concediere colectivă aspect arătat de unitate prin protocolul-fila 65 dosar.
În ce priveşte lista locurilor de muncă se apreciază că, deşi art. 74 vorbeşte de situaţia salariaţilor concediaţi în condiţiile art. 64, instanţa apreciază că procedându-se contrar salariaţii concediaţi în condiţiile art. 65 ar fi discriminaţi faţă de cei concediaţi în condiţiile art. 64 fiind încălcat astfel unul din principiile fundamentale reglementate de capitolul II ale Codului muncii, respectiv principiul nediscriminării în cadrul relaţiilor de muncă unde trebuie să funcţioneze principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
Un alt motiv de nelegalitate a deciziei este şi lipsa criteriilor avute în vedere la concediere, angajatorul făcând trimitere generic la contractul colectiv de muncă al SC O.V.I.G. SA fără a se trece anul.
Instanţa mai constată potrivit actelor dosarului că în cauză concedierea nu a fost efectivă, întrucât prin decizia nr. 151/06.04.2009 emisă ulterior iniţierii concedierii februarie-martie 2009 s-a dispus aprobarea radierii Sucursalei B. şi în acelaşi timp înfiinţarea Agenţiei B. care funcţionează la aceeaşi adresă.
Se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 65 din Codul Muncii „desfiinţare nefiind efectivă cu o cauză reală şi serioasă”.
În speţă comparând fişa postului contestatorului cu cea a fostului director adjunct al Sucursalei B. actualmente şef de Agenţie B. constată că sunt identice.
In ce priveşte fişele privind reţeaua teritorială OMNIASIG, statele de funcţii, se constată că acestea nu poartă număr de înregistrare la societate, nefiind certificate în conformitate cu dispoziţiile art. 112 alin. 5 din C.pr.civ.
Pentru considerentele arătate se apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art 78 din Codul muncii urmând a se dispune anularea deciziei, plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu data emiterii deciziei şi până la data pronunţării, urmând ca în temeiul art. 274 C. pr. civ să se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru considerentele arătate, instanţa având în vedere dispoziţiile art. 5, 40, 64, 65, 71 ,74, 78, 281, 285, 287 din Codul Muncii şi ale Contractului colectiv de muncă la nivel naţional, instanţa va admite contestaţia promovată de contestatorul D.D.
