Reîncadrarea pe temeiul Legii nr. 330/2010. Neincluderea unor sporuri.
Legea nr. 330/2010: art.1 alin.2, art.3 lit. c, art. 30.
Din aceste reglementări legale reiese expres voinţa legiuitorului de a avea în vedere la reîncadrarea pe temeiul noii legi unice a salarizării doar a sporurilor acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului (alin.1) precum şi sporurile specifice pe categorii de personal şi domenii de activitate expres prevăzute în cap.III şi în anexele la lege, printre care nu sunt prevăzute sporurile solicitate prin acţiunea de faţă ( premiul anual de 2%, sporurile de ecran, penibilitate şi de praf, salariul de merit).
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 1367/02 aprilie 2012.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 3423/107/2010 reclamanţii F.V. etc. au chemat în judecată pârâţii C.T.A., Centrul Bugetar C.T.A. solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună :
* Anularea Deciziei nr. 362/03.02.2010 privind reîncadrarea reclamanţilor în baza Legii nr. 330/2009;
* obligarea pârâţilor la acordarea în favoarea reclamanţilor a drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2010 conform art. 30 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 330/2009 coroborat cu art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010;
* obligarea pârâtului de ordinul 1 la efectuarea menţiunilor în carnetele de muncă ale reclamanţilor, conform hotărârii ce se va pronunţa în sensul celor solicitate;
* obligarea pârâtului de ordinul 2 să asigure fondurile necesare plăţi drepturi salariale solicitate;
* obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut în esenţă că prin decizia atacată s-au diminuat unilateral, abuziv, nelegal şi neconstituţional salariile acestora cu încălcarea art. 30 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 330/2009 şi art. 6 alin. 1 din OG 1/2010 şi ale art. 41 alin. 5 din Constituţia României.
Contestaţiile depuse de reclamanţi împotriva deciziilor de reîncadrare au fost respinse de către pârât, menţinându-se decizia atacată, deşi potrivit art. 6 din OUG 1/2009, se impunea acordarea unor sume compensatorii cu titlu tranzitoriu incluse în salariul de bază astfel încât salariul pe luna ianuarie 2010 să nu fie diminuat faţă de salariul din decembrie 2009.
De asemenea, au susţinut că deciziile au fost emise cu întârziere şi retroactiv, fiind antedatate.
Pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii întrucât decizia atacată respectă art. 30 alin. 5, 6 referitoare la sporurile cu caracter permanent, respectiv sporul de vechime, sporul de stabilitate, sporul pentru suprasolicitare neuropsihică precum şi dispoziţiile art. 30 alin. 2 referitor la sporurile specifice, respectiv sporul de ecran, sporul de penibilitate şi sporul de praf, care nu se regăsesc în capitolul III şi anexa, astfel că nu au fost acordate.
În ce priveşte emiterea şi comunicarea deciziei de reîncadrare, aceasta s-a efectuat cu întârziere datorită controverselor existente în ianuarie 2010 cu privire la modalitatea de calcul prevăzută de noua lege.
Prin concluziile scrise înregistrate la 30.09.2010, reclamanţii şi-au completat acţiunea, solicitând obligarea pârâţilor la recalcularea drepturilor salariale, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400 lei şi plata diferenţelor dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite conform Legea nr. 221/2008 de aprobare a OG nr. 15/2008, actualizate în funcţie de coeficient începând cu 01.01.2010 până la plata efectivă.
În motivarea acestei solicitări, reclamanţii au susţinut că la 30.01.2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 82/01.02.2008.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 15/2008 „pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2., 2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1000 va fi:
* 1 Ianuarie – 31 Martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000: 259.593 lei;
* 1 Aprilie – 30 Septembrie 2008. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275.168 lei. respectiv o creştere de 6%;
* 1 Octombrie – 31 Decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creştere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru aceasta perioadă poate deveni 299,933 lei, în condiţiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stal pe anul 2008, respectiv creşterea produsului intern brut, ţinta de inflaţie, precum şi nivelul productivităţii muncii”.
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/27.10.2008, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 730/28.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic şi didactic auxiliar, la 400,00 lei, pentru perioada 1 Octombrie – 31 Decembrie 2008 şi care reprezintă valoare de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare Legea nr. 221 / 2008.
În esenţă, prin acest act normativ, s-a aprobat că, începând cu data de 1.10.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic să fie de 400.00 lei.
Legea de aprobare a OG nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Guvernului, iar, prin Decizia nr. 1093/15.10.2008. publicată în Monitorul Oficial al României. Partea 1, nr. 711/20.10.2008, Curtea Constituţională a constatat că această lege este constituţională, reţinând în esenţă următoarele: „Aceste creşteri salariale suplimentare faţă de cele aprobate prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ, legiuitorul fiind competent să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin.(l) din Constituţie Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
Consideră că prevederile ce modifică un text neconstituţional sub aspectul perioadei de aplicare apar ca lipsite de obiect, întrucât textul modificat este lovit de neconstituţionalitate, indiferent de perioada în care urma să se aplice.
În măsura în care toate dispoziţiile care blocau aplicarea prevederilor Legii 221/2008 şi-au încetat efectele, fapt care rezultă cu puterea evidenţei din argumentarea expusă mai sus, rezultă fără putinţă de tăgadă că în luna decembrie a anului 2009 dispoziţiile Legii 221/2008, de majorare a coeficientului 1,000 la valoarea de referinţă de 400,00 lei, erau în vigoare, iar pârâţii aveau obligaţia imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoarea a coeficientului de multiplicare 1,000.
Potrivit dispoziţiilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat pe care îi reprezintă trebuia să se menţină, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare in luna Decembrie a anului 2009. Deşi Legea 221/2008 a fost abrogată la data de 1 ianuarie 2010, coeficientul 1,000 cu valoarea de 400,00 lei stabilit prin această lege trebuia aplicat în continuare, întrucât el a rămas valabil şi îşi produce efectele prin prisma dispoziţiilor imperative ale Legii 330/2009.
Prin sentinţa civilă nr.1058/28.03.2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.3423/107/2010 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de S.Î.Z.A. în calitate de reprezentat al reclamanţilor membrii de sindicat indicaţi în acţiune în contradictoriu cu pârâţii C.T.A. şi C. B. C.T.A. şi în consecinţă au fost anulate deciziile nr. 362/03.02.2010 emise de pârâtul C.T.A. privind reîncadrarea salarială a fiecărui reclamant.
A fost obligat pârâtul C.T. A. la reîncadrarea reclamanţilor începând cu data de 01.01.2010, cu aplicarea art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 şi a art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009.
Au fost obligaţi pârâţii la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor dintre salariile efectiv încasate începând cu 01.01.2010 şi cele cuvenite potrivit reîncadrării conform Legii nr. 330/2009 şi a OUG nr. 1/2010, actualizate cu indicele de inflaţie.
S-a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecarea capătului de cerere privind reîncadrarea cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.
Au fost obligaţi pârâţii la plata în favoarea reclamanţilor reprezentaţi de S.Î.A. a sumei de 622 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 362/3.02.2010 emisă de Directorul Colegiului Tehnic A., reclamanţilor li s-a stabilit salariu de bază, indemnizaţiile şi sporurile conform Legii nr. 330/2009 şi a OUG 1/2010.
Contestaţiile formulate de reclamanţi în condiţiile art. 34 din Legea cadru 330/2009 au fost respinse cu motivarea că salarizarea respectă dispoziţiile noii legi de salarizare.
Argumentele avute în vedere la soluţionarea contestaţiilor au fost reiterate şi prin întâmpinarea formulată în cauză, susţinându-se că pierderile salariale suferite de reclamanţi se datorează eliminării unor categorii de sporuri prin Legea nr. 330/2009, sporuri ce nu au mai fost luate în calcul cu ocazia reîncadrării în ianuarie 2010.
Sub acest aspect, instanţa a constat că apărările pârâţilor sunt lipsite de suport juridic fiind contrare dispoziţiilor noii legi de salarizare.
Astfel, potrivit art. 30 alin 5 din Legea nr. 330/2009 „În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a)noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau după caz indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/acestea potrivit anexelor la prezenta lege;
b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
(6) pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Conform art. 6 alin. 1 din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţie a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, „în cazurile în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea cadru 330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcţie de bază sau indemnizaţie lunară de încadrare, după caz…”.
Prin urmare, în condiţiile în care potrivit noi legii de salarizare, reclamanţii nu mai beneficiază de anumite sporuri ce nu se mai regăsesc în anexele la lege, aceştia sunt îndreptăţiţi la acordarea sumei compensatorii prev. de art. 6 alin. 1 din OUG 1/2010 pentru a li se asigura salariul avut în decembrie 2009, aşa cum prevede art. 30 alin 5 din Legea nr. 330/2009.
Cum în speţă din fluturaşii de salarii depuşi la dosar pentru lunile decembrie 2009 şi ianuarie 2010 rezultă că începând cu luna ianuarie 2010, drepturile salariale ale reclamanţilor au fost diminuate, fără ca prin deciziile de reîncadrare emise în baza noii legi de salarizare să se dispună cu privire la acordarea sumelor compensatorii prev. de art. 6 alin. 1 din OUG 1/2010, acţiunea acestora sub acest aspect este fondată.
Astfel, în condiţiile în care neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul Muncii constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator şi angajat şi care atrage răspunderea civilă contractuală, Tribunalul a anulat deciziile emise de pârâtul Colegiul Tehnic A. pentru fiecare reclamant în parte şi a obligat pârâtului la reîncadrarea salarială a reclamanţilor începând cu data de 01.01.2010, cu stabilirea sumelor compensatorii prev de art. 6 alin 1 din OUG 1/2010 astfel încât reclamantul să-şi păstreze salariul avut în decembrie 2009, conform art. 30 alin 5 din Legea nr. 330/2009, începând cu data 01.01.2010, actualizate cu indicele de inflaţie, pentru repararea integrală a prejudiciului produs.
În ce priveşte capătul de cerere privind reîncadrarea cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, faţă de poziţia expres exprimată de reclamanţi prin înscrisul depus la dosar, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, Tribunal a luat act de renunţarea acestora la judecarea acestui capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.215 din Legea nr.62/2011 pârâtul Colegiul Tehnic A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii.
În expunerea motivelor de recurs, recurentul a susţinut că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor Legii 330/2009, întrucât sumele care nu se mai regăsesc în salariile stabilite pentru reclamanţi după intrarea în vigoare a Legii 330/2009 reprezintă premiul de 2%, sporurile de ecran, penibilitate şi de praf, respectiv salariu de merit, eliminate prin art. 30 alin. 7 şi art. 48 alin. 1 pct. 40 din legea 330/2009.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9 Cod proc.civ.
S.Î.Z.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, reiterând în esenţă considerentele arătate prin acţiunea introductivă de instanţă.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reţinut că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice de la data intrării în vigoare a legii,drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt exclusiv cele prevăzute de acest act normativ.
Potrivit art.3 lit. c din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătiţi din fonduri publice, sistemul de salarizare reglementat prin această lege are la bază principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare.
De asemenea, deşi art. 7 alin.2 al legii prevede că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se realizează astfel încât în perioada de implementare nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări, aceste dispoziţii se interpretează în coroborare cu principiile generale enunţate în cuprinsul art.3 printre care şi supremaţia legii în sensul că drepturile de natură salariale se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii.
Potrivit art. 30 din legea 330/2009 – forma în vigoare la data emiterii dispoziţiilor atacate:
(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.
(2) Sporurile specifice pe categorii de personal şi domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III şi în anexele la prezenta lege.
(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime în muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
(4) La funcţiile de execuţie unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.
(5) În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
(7) Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 şi 24 nu se aplică în anul 2010.
Din aceste reglementări legale reiese expres voinţa legiuitorului de a avea în vedere la reîncadrarea pe temeiul noii legi unice a salarizării doar a sporurilor acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului (alin.1) precum şi sporurile specifice pe categorii de personal şi domenii de activitate expres prevăzute în cap.III şi în anexele la lege, printre care nu sunt prevăzute sporurile solicitate prin acţiunea de faţă.
Astfel, din întâmpinarea depusă de pârâtul C.T.A. care se coroborează cu menţiunile raportului de expertiză extrajudiciară depus la dosar de reclamant, reiese că în discuţie sunt următoarele sporuri:
– premiul anual de 2% care s-a acordat în luna decembrie 2009, dar care în anul 2010 nu s-a mai acordat potrivit art. 30 alin. 7 coroborat cu art. 24 din legea 330/2009;
– sporurile de ecran, penibilitate şi de praf, prevăzute de art. 35 alin. 4 din CCM unic pe ramură de învăţământ judeţul Alba. Aceste sporuri, acordate în conformitate cu contractele colective de muncă, nu se mai pot acorda, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 48 alin. 1 pct. 40 din legea 330/2009, prin care s-a abrogat art. 50 alin. 2 din legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, care la rândul său făcea trimitere la sporuri stabilite prin contracte colective de muncă.
– Salariul de merit, pentru aceleaşi considerente, respectiv pentru că prin art. 48 alin. 1 pct. 40 din legea 330/2009 s-a abrogat art. 50 alin. 7 din legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic
Aceste sporuri au fost acordate, în speţă, până la data de 31.12.2009 doar în baza CCM şi a Legii 128/1997, neregăsindu-se printre sporurile prevăzute în actele normative aplicabile salarizării personalului din învăţământ în Legea nr.330/2009.
Prin dispoziţiile atacate nu s-a făcut altceva decât să se aplice întocmai prevederile Legii cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituţiilor şi autorităţilor publice ale administraţiei locale cu referire la sporurile ce se cuvin personalului contractual angajat în aceste instituţii şi autorităţii începând cu data de 01.01.2010 .
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor Legii nr.130/1990, C.C.M. constituie legea părţilor, dar clauzele acestuia nu pot fi negociate şi încheiate decât cu respectarea legii, cu atât mai mult cu cât în cazul salariaţilor instituţiilor bugetare (cum este şi cazul reclamanţilor de faţă), Legea nr.130/1996 prevede expres în art.12 alin.1, că prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale. Deci, inserarea unor clauze în contractul colectiv de muncă nu pot genera sporuri care nu se regăsesc în dispoziţiile legale în vigoare şi ca atare nu pot constitui temei legal de acordare a acestora.
Constituţia României în art.41 alin. 5 garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, însă al convenţiilor legal încheiate, prin care s-au negociat drepturi prevăzute prin lege, în concordanţă şi cu prevederile art.12 din Legea 130/1996.
În fine, practica judiciară depusă de recurent nu are relevanţă juridică în cauză deoarece în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept, iar judecătorul este chemat să analizeze aplicări ale legii la cazuri individuale.
Faţă de cele ce preced, Curtea constată că soluţia primei instanţe reflectă o aplicare şi interpretare eronată a legii la starea de fapt reieşită din probele dosarului, aşa încât fiind incident cazul de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 punct 9 Cod procedură civilă, în conformitate cu art.312 alin.(1,3) Cod procedură civilă a admis ca fondat recursul formulat de pârât şi pe cale de consecinţă a modificat sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea formulată în cauză.
