DOSAR NR: 4604/302/2010
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 1178
Şedinţa publică de la: 23.05.2012
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: SIMONA MARIA ZARAFIU
JUDECĂTOR: GABRIELA ROLEA
JUDECĂTOR: ANDREEA LAVINIA ERSILIA HARFAŞ
GREFIER: ILONKA BOCU
Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta SC U T B SA, în contradictoriu cu intimata C M O împotriva sentinţei civile nr. 2327/18.03.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 4604/302/2010, având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurenta, prin avocat R V cu împuternicire avocaţială la dosar si intimata, prin avocat B A M cu împuternicire avocaţială la dosar.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de şedinţă, după care:
Recurenta, prin apărător, depune cerere precizatoare, comunicând intimatei copie de pe aceasta şi diferenţă de taxă de timbru în cuantum de 80 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0,60 lei.
Intimata, prin apărător, depune copie de pe certificatul de căsătorie al acesteia, în dovedirea schimbării numelui şi solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua cunoştinţă de cererea precizatoare.
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea intimatei de a lua cunoştinţă de cererea precizatoare depusă de recurentă la acest termen.
La a doua strigare a pricinii, la apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns recurenta, prin avocat R V cu împuternicire avocaţială la dosar si intimata, prin avocat B A M cu împuternicire avocaţială la dosar.
Tribunalul, considerând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta, prin apărător, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având în vedere disp. art. 7 alin. 1 rap. la art. 5 Cpc. Totodată, solicită respingerea acţiunii de fond ca prematur introdusă, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii, iar corespondenţa purtată între părţi nu poate fi considerată ca fiind procedură prealabilă, faţă de aspectul că, în cuprinsul acesteia, nu se indică cuantumul pretenţiilor şi ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată, depunand dovezi in acest sens.
Intimata, prin apărător, solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, solicită a se avea în vedere competenţa alternativă, faţă de dispoziţiile din OG nr. 21/1992. De asemenea, contractul încheiat între părţi este unul civil şi nu comercial, astfel, nefiind obligatorie efectuarea procedurii prealabile a concilierii.
Tribunalul reţine litigiul spre soluţionare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea formulata la data de 17.03.2010 si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. 4604/302/2010, reclamanta C M O a solicitat obligarea paratei U T B sa restituie suma incasata abuziv incepand cu luna februarie 2008, reprezentand majorarea comisionului de administrare de la 0,2% la 0,5%, sa plateasca daune interese compuse din actualizarea sumei datorate cu indicele de inflatie si dobanda legala, precum si sa perceapa pe viitor comisionul de 0,2% prevazut in contract.
Prin sentinţa civilă nr.2327/18.03.2011, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis cererea reclamantei, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.912,29 Euro, echivalent lei la data plăţii, incasata ca majorare a comisionului de administrare in perioada februarie 2008 – ianuarie 2011, a dobanzii legale calculate pentru fiecare suma perceputa cu titlu de majorare a comisionului, de la data platilor si pana la achitarea efectiva a sumei de 1.912,29 Euro, a obligat parata sa perceapa in continuare reclamantei un comision de administrare in cuantum de 0,2%, in baza contractului de credit nr. 65787/14.12.2006 si a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 595,90 RON, cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Pentru a decide astfel, prima instanta a avut in vedere urmatoarele:
Intre B c HVB T SA ( a carei suuccesoare este parata U T B) si C M O, respectiv C C, in calitate de imprumutati, a fost incheiat contractul de credit nr. 65787/14.12.2006, avand ca obiect acordarea unui credit in valoare de 32.625 Euro.
Conform art. 3.3 ii) din acest contract, comisionul de administrare pentru facilitatile denominate in Euro este de 0,2%, calculat la soldul lunar al facilitatii, iar conform art. 3.6 lit. a, respectivul comision este publicat in “Tariful de comisioane si taxe pentru persoane fizice”, in vigoare la data deschiderii contului.
Prin adresa R-AR 2687325/21.12.2007 ( fila nr. 174 ), parata comunica noile dobanzi si comisioane aplicabile incepand cu 21.01.2008, insa confirmarea de primire a scrisorii recomandate nu este semnata de reclamanta ( fila nr. 176 ).
Instanta retine ca, in conformitate cu clauza inserata in preambulul contractului, in cazul unui conflict cu prevederile CGA, vor prevala termenii si conditiile contractului.
Or, dupa cum s-a aratat, la momentul acordarii creditului s-a convenit un comision de administrare de 0,2%, valabil pentru intreaga perioada a existentei raporturilor contractuale si care nu poate fi modificat decat prin acordul partilor.
De altfel, prin concluziile depuse pentru termenul de pronuntare, insasi parata invoca modificarea contractului, iar nu aplicarea neconditionata si discretionara a CGA, aratand ca a comunicat reclamantei noua valoare a comisionului si ca persoana imprumutata a executat contractul astfel modificat, achitand voluntar ratele lunare majorate.
Pentru inceput, pe baza actelor depuse la dosar, instanta constata ca prin emiterea adresei R-AR 2687325/21.12.2007 nu s-a realizat o modificare a contractului de credit.
Intr-adevar, formularul tipizat pentru confirmarea primirii scrisorii recomandate nu este semnat de reclamanta destinatara, corespondenta fiind restituita ca urmare a expirarii termenului de pastrare. Cu alte cuvinte, noua oferta contractuala nu a ajuns la cunostinta destinatarului, iar reclamanta trebuia sa incerce o noua comunicare, care sa fie efectiva, mai ales ca adresa in discutie a fost emisa si transmisa prin posta in perioada sarbatorilor de iarna cand unele persoane pot lipsi de la domiciliu.
Instanta nu poate primi nici apararea paratei ca achitarea ratelor majorate ar reprezenta o executare a contractului modificat.
Astfel, parata omite ca, in conformitate cu art. 7.1 din contract, neindeplinirea obligatiilor asumate atrage declararea facilitatii ca fiind scadenta anticipat si exigibila, aspect de altfel inserat si in adresa R-AR 2687325/21.12.2007, cand se urmarea aducerea la cunostinta reclamantei ca, in cazul in care nu este de acord cu noua rata lunara, trebuie sa “renunte” la contract, cu consecinta restiturii anticipate a intregii sume imprumutate.
Fata de o asemenea clauza vadit abuziva ( cel putin in ceea ce priveste intentia bancii de a impune modificarea contractului ), ce constrange clientul sa achite suma ceruta de banca pentru a evita scadenta anticipata, imposibil de suportat financiar, plata voluntara a ratelor nu poate avea semnificatia acceptarii noilor conditii contractuale.
La solicitarea instantei, partile au prezentat calculul sumelor percepute ca majorare de comision, reclamanta achiesand la suma de 1.912,29 Euro, inaintata de banca ( filele nr. 179 si 180 ).
In aceste conditii, parata va fi obligata la restituirea respectivei sume, precum si la plata dobanzii legale calculate pentru fiecare suma perceputa cu titlu de majorare a comisionului, de la data efectuarii platilor in contul ratelor lunare si pana la achitarea efectiva a debitului principal.
De asemenea, cat timp sunt in vigoare clauzele contractuale initiale, va mai obliga parata sa perceapa in continuare reclamantei un comision de administrare in cuantum de 0,2%, in aplicarea art. 3.3 ii, coroborat cu art. 3.6 lit. a din contract.
In fine, in conformitate cu dispozitiile art. 274 C. proc. civ. va obliga parata care cade in pretentii la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta U T B SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în subsidiar, modificarea sentinţei recurate şi respingerea cererii ca inadmisibilă, în raport de neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile, iar în cazul în care se va trece peste aceste motive, modificarea sentinţei recurate în sensul schimbării în tot a acesteia şi respingerii cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenta a arătat că prima instanţă a respins în mod greşit excepţia necompetenţei materiale, deşi în cauză erau incidente dispoziţiile art.7 alin.1 raportat la art.5 Cod procedură civilă, ceea ce determină competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
De asemenea, recurenta a arătat că în mod incorect prima instanţă a considerat că prin corespondenţa purtată între părţi s-a realizat concilierea directă, aceasta fiind o interpretare extensivă, întrucât simpla cerere de revenire la comisionul iniţial, la care ea a răspuns, nu poate fi asimilată unei asemenea proceduri.
In ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta a învederat instanţei că, în speţă, nu exista niciun conflict între termenii CGA şi contractul încheiat de părţi, deoarece acest conflict nu se referă la nemulţumirile uneia dintre părţi în legătură cu derularea contractului, ci doar la interpretarea contractului. Drept urmare, este greşită aprecierea că în cauză ar fi vorba despre un conflict asupra cărora ar prevala termenii contractului, contrar celor din CGA. Astfel, CGA în vigoare la data notificării (21.12.2007) reglementează la art.11 alin.3 dreptul băncii de a modifica în orice moment nivelul comisioanelor practicate pentru serviciile oferite, comunicând acest fapt clientului.
Recurenta a arătat că a comunicat reclamantei prin scrisoarea nr.R-AR2687325/2007, la adresa menţionată de aceasta pentru corespondenţă, modificările intervenite cu privire la contract, precum şi emiterea către aceasta la data de 13.03.2008 a graficului de rambursare, îndeplinindu-şi astfel obligaţiile contractuale.
Totodată, în opinia recurentei, expedierea scrisorii coroborată cu comunicarea graficului de rambursare şi cu executarea plăţilor conform acestui grafic, fără nicio rezervă sau obiecţie, timp de 2 ani, ulterior acestui moment, conduc spre raţionamentul că intimata reclamantă a luat cunoştinţă şi a acceptat modificările survenite.
Atitudinea pasivă a intimatei, care a înţeles să introducă acţiunea aproape de împlinirea termenului de prescripţie, este vădit abuzivă, întrucât, din toate probele deduse judecăţii, rezultă acceptarea modificărilor, astfel că instanţa trebuia să o sancţioneze pe intimată prin respingerea cererii acesteia, formulată în încercarea de a deturna de la finalitatea sa acţiunea civilă, intimata intenţionând să se sustragă de la obligaţiile sale asumate şi acceptate, atât prin contract, cât şi prin manifestarea neechivocă de a achita ratele ulterior modificării.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.3, 5, 8 şi 9, art.3041 Cod procedură civilă, art.299 teza finală şi art.274 Cod procedură civilă.
La data de 6.03.2012, prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare (fila 26), solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimata a arătat că a îndeplinit procedura concilierii, cu toate că în litigiile întemeiate pe dreptul protecţiei consumatorilor, nu este necesară îndeplinirea acestei proceduri. Astfel, la data de 02.02.2010, intimata arată că s-a adresat băncii, prin adresa nr.1247337, solicitându-i respectarea contractului şi revenirea la comisionul de 0,2%, calculat la soldul lunar la facilităţi, astfel cum era prevăzut în contract.
Referitor la celelalte motive de recurs, intimata a arătat că orice modificare a contractului trebuia făcută în temeiul legii, iar nu unilateral, aşa cum prevăd clar şi dispoziţiile contractului încheiat cu recurenta, cât şi dispoziţiile art.11 alin.3 şi 4 din CGA.
În plus, intimata a menţionat că plata voluntară a ratelor nu poate avea semnificaţia acceptării noilor condiţii contractuale, deoarece această plată a fost făcută pentru a evita scadenţa anticipată a contractului.
La data de 13.03.2012, recurenta a depus la dosar precizarea cererii sale (fila 39), prin care a arătat că suma contestată este de 7.806,15 lei.
În şedinţa publică din data de 23.05.2012, recurenta depus la dosar o a doua precizare, prin care a învederat instanţei că înţelege să conteste suma de 7.884,37 lei.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate în raport de motivele invocate, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
1. In ce priveste exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, Tribunalul apreciaza ca in mod corect prima instanta a respins-o, ca neintemeiata.
Pentru a decide astfel, s-a avut in vedere ca, in cauza, competenta teritoriala este una alternativa, actiunea putand fi introdusa si la instanta locului unde parata are reprezentanta, pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau din fapte savarsite de acesta, in conformitate cu disp. art. 7 alin. 2 C.p.c.
Desi in cuprinsul contractului de credit nr. 65787, imprumutator apare B C HVB T SA (a carei succesoare este recurenta-parata U T B SA), actul a fost incheiat prin Sucursala SMB a acestei banci, asa cum rezulta din stampila aplicata la finalul contractului (fila 14 din dosarul de fond), care are sediul in Bucuresti, sector 5, Calea 13 septembrie nr. 123, astfel incat, raportat la dispozitiile legale mai sus-citate coroborate cu cele ale 12 C.p.c., Judecatoria sectorului 5 Bucuresti a fost competenta sa solutioneze in fond litigiul.
2. Referitor la exceptia inadmisibilitatii cererii, ca urmare a neindeplinirii procedurii prealabile directe, Tribunalul retine ca solutia de respingere a acestei exceptii ca neintemeiata, solutia adoptata de prima instanta, este una corecta, intimata-reclamanta conformandu-se disp. art. 7201 C.p.c.
Contrar sustinerilor intimatei, prezentul litigiu este de natura comerciala, atat din punct de vedere obiectiv, cat si subectiv, fata de disp. art. 3 pct. 11, art. 7 si art. 56 C. com., recurenta-parata avand calitatea de comerciant, iar legea considerand operatiunile de banca si schimb drept fapte de comert. Prin urmare, in conformitate cu disp. art. 7201 C.p.c., parcurgerea procedurii concilierii directe era obligatorie pentru intimata-reclamanta, litigiile privind dreptul consumatorilor nefiind exceptate de la aplicarea acestor prevederi.
Asa cum a retinut si instanta de fond, corespondenta purtata intre parti, respectiv sesizarea nr. 1247537/02.02.2010 facuta de intimata-reclamanta si adresa nr. 638755/18.02.2010 (filele 39-40 din dosarul de fond), prin care banca raspunde acestei sesizari, a atins finalitatea urmarita prin instituirea procedurii prealabile, recurenta fiind informata asupra peretentiilor deduse ulterior judecatii si exprimandu-si clar opinia in sensul ca, in baza dispozitiilor contractuale, este indreptatita sa perceapa comision majorat.
Chiar daca sesizarea intimatei-reclamante nu indeplinea toate conditiile prevazute de art.7201 C.p.c., lipsind cuantumul pretentiilor, precum si invitatia formala, expresa la conciliere, aspecte necontestate de catre intimata-reclamanta, aceasta nu atrage sanctiunea inadmisibilitatii cererii. Aceasta, intrucat nerespectarea unora din prevederile art.7201 C.p.c. nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai daca partea dovedeste o vatamare. Daca parata ar fi invocat si dovedit o vatamare, s-ar fi putut pune cu temei problema neindeplinirii procedurii prealabile. Dar recurenta-parata nu a probat ca ar fi suferit vreo vatamare, a ignorat demersurile reclamantei si nici nu a solicitat o conciliere directa.
In conditiile aratate si avand in vedere demersurile ambelor parti, ar fi excesiv de rigida o interpretare in sensul ca nu s-a realizat incercarea de conciliere prevazuta de art.7201C.p.c, pentru a se putea promova actiunea.
Totodata, instanta considera ca este necesar a nu transforma aceasta institutie a concilierii directe intr-un instrument prea rigid – si la indemana unui parat de rea-credinta – prin care sa se urmareasca intarzierea solutionarii litigiului, prin invocarea sicanatorie a tot felul de neregularitati de forma ale concilierii, cand este clar ca parata nu doreste deloc rezolvarea amiabila.
Ratiunea concilierii prealabile prevazute de art. 720? C.p.c. este aceea de a simplifica si degreva judecatile avand ca obiect pretentii de natura baneasca, pretentii ce pot fi solutionate pe cale amiabila si intr-un termen scurt.
Aceasta ratiune a fost practic realizata in prezenta cauza, asa cum rezulta din adresele comunicate intre parti, deoarece esential este ca partile, prin vointa lor, exprimata neechivoc, sa staruie pentru a rezolva litigiul. Prin urmare, in cauza, scopul si finalitatea prevederilor art. 720? C.p.c. au fost aduse la indeplinire, stabilindu-se ca vointa partilor a fost si este de a rezolva litigiul pe cale judecatoreasca, iar nu pe cale amiabila.
In concluzie, intrucat recurenta-parata nu a dovedit existenta vreunui prejudiciu, iar reclamanta a probat ca a depus diligente, in vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului, instanta va respinge motivul de recurs privind inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiat.
3. În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a făcut o corectă evaluare a probelor administrate, stabilind o situaţie de fapt conformă cu realitatea şi aplicând normele legale incidente în cauză.
Tribunalul apreciaza ca prin emiterea adresei nr.R-AR2687325/2007, la adresa menţionată de intimata-reclamanta pentru corespondenţă, nu a operat modificarea contractului, cata vreme nu s-a realizat acordul partilor. Astfel, din confirmarea de primire a scrisorii recomandate (fila 176 din dosarul de fond), rezulta ca respectiva adresa, prin care reclamanta era notificata cu privire la modificarile contractului, nu a fost receptionata de aceasta, neexistand vreo semnatura a destinatarului la rubrica destinata acestuia.
Prin urmare, in mod judicios prima instanta a apreciat ca, intrucat oferta contractuala nu a ajuns la cunostinta destinatarului, recurenta-parata trebuia sa incerce o noua comunicare.
De altfel, insasi recurenta-parata recunoaste in cuprinsul cererii de recurs ca scopul acestei comunicari este de a incunostiinta intimata-reclamanta asupra modificarilor survenite, in vederea exprimarii acordului asupra continuarii derularii contractului.
De asemenea, nici plata voluntara a ratelor timp de circa 2 ani, ulterior modificarii, nu echivaleaza cu acordul intimatei vis-a-vis de aceste modificari, o astfel de manifestare avand caracter echivoc, motivul achitarii putandu-l constitui evitarea scadentei anticipate a creditului.
Instanta urmeaza sa inlature sustinerile recurentei cum ca in mod gresit prima instanta a retinut existenta unui conflict intre contractul de credit si CGA, in realitate fiind vorba doar de interpretarea unor prevederi contractuale.
Astfel, potrivit at. 10.1 din CGA (fila 100 din dosarul de fond), „Banca isi rezerva dreptul de a modifica in orice moment nivelul comisioanelor, comunicand acest fapt Clientului. Acestea devin opozabile Clientului prin afisare la sediile Bancii”. In schimb, art.9.2 din contractul de credit mentioneaza ca „In cazul in care conditiile existente la data incheierii contractului de credit se modifica substantial datorita unor evenimente incontrolabile de catre parti,… partile vor negocia, in spiritul bunei-credinte, costurile Facilitatii. In cazul in care nu pot fi incheiate, de comun acord, acte aditionale la contractul de credit, pentru modificarea in consecinta a acestuia, oricare dintre partile contractante poate denunta acest contract…”
In concluzie, cum prevederile CGA si cele ale contractului mai sus-mentionate prevad doua modalitati diferite de realizare a modificarilor contractuale si cum intr-o astfel de situatie, clauzele contractuale au prioritate fata de cele ale CGA, Tribunalul considera ca, in cauza, se impunea ca partile sa incheie de comun acord un act aditional, care sa prevada modificarile intervenite in privinta contractului, ceea ce nu s-a intamplat.
Fata de toate aceste considerente, in temeiul art. 312 rap. la art. 3041 C.p.c. si la art. 304 pct. 3, 5, 8 si 9 C.p.c., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă SC U T B SA, cu sediul în ales în Bucureşti, la S.P.R.L. B şi A, împotriva sentinţei civile nr. 2327/18.03.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 4604/302/2010, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C M O, cu domiciliul în Bucureşti, Aleea Bacău, nr.7, bl.H1, sc.2, ap.34, sector 5, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.05.2012.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER Simona Maria Zaraf Gabriela Rolea Andreea Lavinia Erisilia Harfaş Ilonka Bocu
Red.jud.ALEH
Dact.RG
Ex.2/24.05.2012
Judecător fond – Ionuţ Niculescu
Judecătoria sector 5 Bucureşti-dosar nr.4604/302/201
