Prin cererea formulată la data de 30.06.2010 şi înregistrată sub nr. 3637/113/2010 pe rolul T R, reclamanta TE a chemat în judecată pârâta BCR, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se constate că prevederile contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 200899203 din 04.03.2008 cu privire la determinarea cuantumului dobânzii variabile sunt abuzive şi, în consecinţă, majorarea acesteia de la 7,4% la 10,4% de la 01.03.2009 este ilegală şi obligarea pârâtei la recalcularea ratelor lunare de la 01.04.2009 până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii pronunţare în prezenta cauză şi la restituirea sumelor încasate în plus, iar pe toată perioada derulării raportului să stabilească cuantumul dobânzii variabile în limite care să respecte procentul de îndatorare de 40% din venitul lunar al împrumutatului, care a constituit principalul criteriu avut în vedere la încheierea convenţiei.
In motivarea, în fapt, a arătat că a beneficiat de un împrumut de 35.000 euro pe o perioadă de 300 luni (25 de ani), pentru care în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 200899203 din 04.03.2008 s-a stipulat o dobândă fixă de 7,4 % pe primul an, astfel încât rata lunară în primul an a fost de 274 euro, iar începând cu 01.03.2009 a fost obligată la plata unei rate lunare de 342 euro prin creşterea dobânzii variabile la 10,4%.
În drept a invocat dispoziţiile art. 1 şi 4 din legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, OUG nr. 178/2008 pentru modificarea OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului.
La termenul de judecată din data de 08.10.2010 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepţiei a arătat că acţiunea este prematur introdusă întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă a concilierii directe, prevăzută de art. 720 indice 1 C.pr.civilă, întrucât caracterul acestei solicitări este evaluabil în bani iar pretenţiile reclamantei derivă din contractul de credit încheiat cu banca, a cărei calitate de comerciant este de necontestat, iar operaţiunile de bancă sunt fapte de comerţ aşa cum ele sunt reglementate de dispoziţiile art. 3 pct. 11 Cod comercial.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 115, 969 Cod civil, art. 15 Constituţia României, art. 1 cod civil, legea 193/2000 şi OG 21/1992 aşa cum au fost modificate prin legea 363/2007.
La termenul de judecată din data de 10.11.2010 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, arătând că obiectul acţiunii nu este o cerere evaluabilă în bani, ci declararea ca abuzivă a clauzei şi a modalităţii de stabilire a cuantumului dobânzii variabile după primul an de executare a contractului faţă de dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi OUG nr. 178/2008 şi obligarea băncii, ca în lipsa unor limite minime şi maxime certe, să determine dobânda în funcţie de procentul de îndatorare de 40% din venitul lunar al clientului, avut în vedere la data acordării împrumutului tocmai pentru a asigura o capacitate reală de plată a ratelor.
Prin sentinţa civilă nr. 375 din data de 22.05.2012 pronunţată de JO în dosar nr.3637/113/2010, s-a admis excepţia prematurităţii cererii invocată de pârâtă; s-a respins acţiunea formulată de reclamanta TE împotriva pârâtei BCR, ca inadmisibilă; a fost obligat reclamanta la 4.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă reprezentând onorariu de avocat redus conform art. 274 alin. 3 C.proc. civilă de la 10.873,33 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, JO a reţinut următoarele:
Prin cererea introductiva, reclamanta TE a chemat în judecată pârâta BCR, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se constate că prevederile contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 200899203 din 04.03.2008 cu privire la determinarea cuantumului dobânzii variabile sunt abuzive iar majorarea acesteia de la 7,4% la 10,4% de la 01.03.2009 este ilegală, solicitand obligarea pârâtei la recalcularea ratelor lunare de la 01.04.2009 până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii pronunţare în prezenta cauză precum şi la restituirea sumelor încasate în plus, iar pe toată perioada derulării raportului să stabilească cuantumul dobânzii variabile în limite care să respecte procentul de îndatorare de 40% din venitul lunar al împrumutatului, care a constituit principalul criteriu avut în vedere la încheierea convenţiei.
Prin precizarea facuta la data de 20 ianuarie 2011 si depusa la T B reclamanta a aratat ca obiectul cererii il reprezinta declararea abuziva a clauzei in baza careia in perioada aprilie 2009-noiembrie 2010 s-a calculat si incasat dobanda variabila de la 7,4 % la 10,4% si obligarea paratei sa ii fie restituite sumele incasate lunar cu titlu de dobanda peste procentul de 7,4% in perioada 1 martie 2009-1 noiembrie 2010, aratand ca valoarea pretentiilor sale se ridica la suma de 7.458,52 lei.
Potrivit art.137 alin.1 C.proc.civila nstanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.”
In ceea ce priveste exceptia prematuritatii introducerii cererii de chemare in judecata, se apreciaza ca este intemeiata, urmand sa fie admisa, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 7201 C. proc. civilă in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directa cu cealaltă parte. In acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
Aşadar, în aceasta materie, legiuitorul a condiţionat promovarea cererii de chemare în judecata de parcurgerea unei proceduri prealabile, procedura prealabila care asa cum recunoaste si aparatorul reclamantei nu a fost parcursa in cauza, neexistentand de altfel la dosar nici un inscris doveditor in acest sens.
Potrivit art.109 alin.2 C.proc.civila, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.10 din Legea 202/2010 sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta.Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.
Conform alin.2 al aceluiasi text de lege, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.10 din Legea 202/2010 neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de catre parat prin intampinare, sub sanctiunea decaderii.
Din interpretarea textelor de lege sus-mentionate, instanta apreciaza ca exceptia de prematuritate este o exceptie de fond, peremptorie, relativa, putand fi invocata doar de catre parat prin intampinare si pana la prima zi de infatisare, atunci cand dreptul din raportul juridic dedus judecatii este afectat de un termen sau de o conditie suspensiva care nu s-au implinit pana la ridicarea exceptiei.
Instanţa va avea în vedere disp. art. 223 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, conform cărora dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite, prezenta acţiune fiind înregistrată pe rolul T B la data de 30.06.2010.
Potrivit art.3 pct.11 din Codul comercial, in vigoare la data introducerii cererii, se includ în faptele obiective de comerţ operaţiunile de bancă, iar disp. art.4 din Codul comercial instituie o prezumţie de comercialitate pentru toate obligaţiile comerciantului, prezumţie „sui generis” care nu poate fi răsturnată prin orice dovadă contrară, ci doar în două situaţii de excepţie, expres şi limitativ prevăzute de Codul comercial, respectiv: natura juridică civilă a obligaţiilor şi necomercialitatea rezultată din însuşi actul săvârşit de comerciant, ipoteze care nu se regăsesc în speţă, iar potrivit art. 56 din Codul comercial, contractul de credit, chiar dacă are caracter de faptă de comerţ numai pentru societate, este supus legii comerciale pentru toţi contractanţii.
De asemenea, ICCJ prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronuntata intr-un recurs în interesul legii a statuat că dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
Asadar, în litigiile în materie comercială evaluabile în bani, reclamantul nu poate să sesizeze instanţa decât dacă face dovada concilierii cu pârâtul sau dovada că de la data convocării pârâtului în vederea concilierii au trecut 30 de zile, fără ca acesta să dea curs convocării. Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi (art. 7201 alin. 4 Cod procedura civila).
Chiar şi prin modificările aduse de legea nr. 71/2011, procedura prealabilă a concilierii este obligatorie în procesele şi cererile dintre profesionişti evaluabile în bani şi derivate din raporturi contractuale.
In scopul aratat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversa, comunicandu-i in scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin inmanarea inscrisurilor sub semnatura de primire (art. 7201 alin. 2 Cod procedura civila).
Din materialul probator administrat, instanta retine ca, in cauza, nu s-a facut dovada respectarii cerintelor impuse de dispozitiile art. 7201 si urm. Cod procedura civila, in conditiile in care reclamanta s-a adresat pârâtei cu o simplă cerere, înregistrată sub nr. 3910771/15.02.2012 (fila 96 dosar Judecatoria Orsova), care nu are însă natura unei convocări la conciliere în sensul disp. art. 7201 Cod procedura civila şi nici nu întruneşte condiţiile prevăzute expres şi imperativ de textul legal.
Deşi pârâta a formulat un răspuns scris la adresa reclamantei nu se poate considera că s-a realizat procedura concilierii, aceste înscrisuri au valoarea unei corespodenţe purtate între părţile contractante ale unei convenţii de credit, însă nu reprezintă o convocare la conciliere cu indicarea in scris a pretentiilor sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea.
De asemenea, disp. art. 7201 alin. 3 Cod procedura civila prevăd că data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2, ori în cuprinsul adresei depuse la dosar la fila 96 nu se fixează un asemenea termen.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi. Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată, în cauză nefiind întocmit un proces verbal privind convocarea la conciliere din moment ce pârâta nu a fost convocata la conciliere.
Faţă de considerentele de mai sus, vazand ca nu au fost respectate cerintele procedurale instituite de lege pentru sesizarea acesteia, fata de dispozitiile legale neechivoce enuntate, legiuitorul nelasand la latitudinea partii interesate sau a ambelor parti daca efectueaza sau nu procedura prealabila, ci a conditionat sesizarea instantei de indeplinirea ei, apreciaza intemeiata excepţia prematuritatii formulării acţiunii în raport de neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 7201 C.proc.civ. invocată de pârâte, şi în consecinţă va respinge acţiunea formulată de către reclamanta TE în contradictoriu cu pârâta BCR ca inadmisibilă.
Sentinţă definitivă şi irevocabilă, prin respingerea recursului declarat de pârâtă .
