Salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare din instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate de la bugetul de stat se realizează potrivit contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate .
Decizia civilă nr.631/12.03.2012 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă Tribunalul a admis acţiunea formulată de reclamanţi, prin Sindicatul Naţional împotriva pârâţilor.
A obligat pe pârât să stabilească suma cuvenită fiecărui reclamant ca stimulent rezultat din încasarea tarifului de urgenţă corespunzător perioadei 01.03.2010-09.04.2010, conform art. 101 din Contractul Colectiv de Muncă.
A obligat pe pârâţi să plătească reclamanţilor suma menţionată anterior, precum şi suma de 800 lei reprezentând cadou pentru Paştele 2010, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective.
Prin cererea formulată reclamanţii au chemat în judecată pe pârâţii O.C.P.I. şi O.C.P.I., ANCPI şi MAI, solicitând:
– obligarea fiecărui Oficiu pârât să stabilească fiecărui salariat al său – membru de sindicat, suma cuvenită ca stimulent rezultat din încasarea tarifului de urgenţă corespunzător perioadei, conform art. 101 din contractul colectiv de muncă nr. 1731 /10.04.2009;
– obligarea pârâţilor la plata stimulentului rezultat din încasarea tarifului de urgenţă;
– obligarea fiecărui Oficiu pârât să plătească fiecărui salariat al său – membru de sindicat, suma de 800 lei, reprezentând cadou de Paşti, conform art. 106 şi anexa 2 lit. D pct. 3 din contractul colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009;
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin art. 101 alin. 1-8 din contractul colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009 înregistrat la DMPS B s-a stabilit că salariaţii beneficiază lunar de un stimulent, care se calculează în funcţie de valoarea totală a tarifelor de urgenţă încasate pentru fiecare oficiu în parte, prin distribuirea unui procent de 40% din această valoare, stabilit de Consiliul de Conducere, cu avizul sindicatului sau, după caz, cu avizul reprezentantului salariaţilor; acest stimulent a fost acordat până în luna februarie 2010 inclusiv, după care s-a sistat plata fără nici o justificare.
Reclamanţii au mai susţinut că potrivit art. 106 şi Anexa 2 lit. D, pct. 3 din acest contract salariaţii beneficiază de cadouri în bani pentru sărbători precum Paştele şi Crăciunul: 800 lei/sărbătoare, dar aceste cadouri nu au fost acordate pentru Paştele 2010.
De asemenea, au arătat că, în conformitate cu art. 6 din C.C.M. 1731/2009, contractul s-a încheiat pe o perioadă de 1 an de la data înregistrării la D.M.P.S. B (10.04 2009); dacă nici una din părţi nu denunţă contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungeşte până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
Prin întâmpinare pârâtul MAI a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând că reclamanţii au raporturi de muncă cu OCPI, instituţie cu personalitate juridică, potrivit prevederilor art. 3 alin. 2 din Legea Cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996; singura obligaţie a pârâtului, în calitatea sa de ordonator principal de credite, este aceea de a repartiza creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare (în speţa de faţă pentru bugetul ANCPI), obligaţie care a fost îndeplinită.
La rândul său, pârâta ANCPI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
În motivarea excepţiei a susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 Codul muncii, în litigiile având ca obiect conflicte de drepturi calitatea procesuală pasivă aparţine angajatorului, iar în speţă calitatea de angajator aparţine OCPI.
Pârâta a mai arătat că potrivit O.G. nr. 22/2002 care priveşte executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, ordonatorul principal de credite este cel care are sarcina de a asigura în bugetele proprii şi ale instituţiilor subordonate creditele necesare pentru efectuarea plăţilor; conform dispoziţiilor art. 2 din acelaşi act normativ, OCPI are obligaţia legală de a solicita ANCPI să întreprindă demersurile în vederea obţinerii fondurilor necesare executării obligaţiilor stabilite în titlurile executorii.
Pe fondul cauzei pârâta a susţinut că sumele reprezentând stimulentul din tariful de urgentă nu au fost acordate pentru luna martie 2010 ca urmare a nealocării fondurilor bugetare de către ordonatorul principal de credite, respectiv MAI.
În aceste sens a arătat că prin Legea nr. 329/05.11.2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, ANCPI a trecut de la finanţare din venituri proprii la finanţare integrală de la bugetul de stat, prin bugetul MAI; prin adresa nr. 329892/13.11.2009 pârâta a transmis ordonatorului principal de credite proiectul de buget ne anul 2010 din care reiese faptul că la secţiunea Cheltuieli de Personal – fond de premii a fost solicitată suma de 92.181.00 mii lei; în cadrul acestui articol fond de premii au fost cuprinse taxa de urgentă, precum fi alte sume cu caracter de premii.
Ordonatorul principal de credite prin adresa nr. 753229/24.02.2010 a comunicat bugetul aferent pârâtei pentru anul 2010, la secţiunea Cheltuieli de personal – articolul fond de premii fiind prevăzută suma de 6.000 mii lei aferentă trimestrului I, sumă insuficientă pentru acordarea şi pentru luna martie 2010 a stimulentului din tariful de urgenţă, întrucât în cursul trimestrului I au fost achitate din acelaşi fond stimulentul aferent lunilor ianuarie şi februarie. La realizarea şi aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli al pârâtei ordonatorul principal de credite nu a ţinut cont de existenţa contractului colectiv de muncă care conţine unele prevederi referitoare la plata drepturilor salariale pentru perioada 01.01.2010 -10.04.2010, printre care şi stimulentul din tariful de urgenţă, de modul de salarizare a personalului după încetarea contractului colectiv, respectiv după data de 10.04.2010.
Pârâta a mai arătat că în calitate de ordonator secundar de credite a întreprins toate demersurile către ordonatorul principal de credite pentru suplimentarea bugetului cu sumele necesare acordării stimulentului din tariful de urgenţă, dar ele nu au fost alocate, făcând imposibilă acordarea acestora; de asemenea, pârâta consideră că la acordarea acestor premii, respectiv prima de Paşte, trebuie să se aibă în vedere si prevederile art. 30 alin. 7 raportat la cele ale art. 24 din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora în anul 2010 nu se acordă sume cu destinaţia de premiu.
OCPI a formulat şi el întâmpinare prin care a apreciat că, faţă de prevederile art. 7 alin. 2 şi art. 33 alin. 1 lit. a din Legea nr. 130/1996, atât timp cât părţile nu au convenit prelungirea contractului colectiv de muncă prin încheierea unui act adiţional care să fie înregistrat la DMPS B, contractul colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009 încheiat la nivelul ANCPI a încetat la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, respectiv 10.04.2010; mai mult, conform art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 reiese că salarizarea personalului ANCPI şi instituţiilor subordonate (care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 litera f din Legea nr. 329/2009, prin virarea veniturilor încasate la bugetul de stat şi finanţarea cheltuielilor de la bugetul de stat prin bugetul MAI) s-a realizat potrivit contractului colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009 până la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, acesta nemaifiind reînnoit prin acordul părţilor sau prelungit tacit, o astfel de opţiune fiind interzisă de articolul din ordonanţă invocat.
Referitor la cererea privind plata cadourilor în bani cu ocazia sărbătorilor de Paşte în cuantum de 800 lei pentru fiecare salariat, pârâtul s-a apărat arătând că prin adresa nr. 2395/12.05.2010 a transmis ordonatorului secundar de credite Nota de fundamentare privind necesarul de credite pentru cheltuieli de personal pentru luna aprilie 2010 (solicitate în luna mai 2010) prin care a fost solicitată suma de 551080 lei; în cadrul acestei secţiuni au fost cuprinse toate drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă, respectiv prima de vacanţă, cadourile în bani pentru sărbătorile de Paşte, Crăciun, atât pentru salariaţi cât şi pentru copii în vârstă de până la 18 ani ai salariaţilor cu ocazia sărbătorilor de Paşte, Crăciun etc.; ordonatorul secundar de credite prin adresa nr. 430213/14.05.2010 i-a comunicat bugetul aferent pentru anul 2010, la secţiunea Cheltuieli de personal aproximativ 50% din suma solicitată.
Neavând fonduri aprobate în buget, pârâtul consideră că nu poate fi acuzat de neachitarea cu rea credinţă a drepturilor salariate solicitate; ordonatorul principal de credite, la realizarea şi aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli al A.N.C.P.I. şi instituţiilor subordonate nu a ţinut cont de existenţa contractului colectiv de muncă care conţine unele prevederi referitoare la plata drepturilor salariale pentru perioada 01.01 – 10.04.2010, de modul de salarizare a personalului după încetarea contractului colectiv, respectiv după data de 10.04.2010, fapt ce a condus la un buget disproporţionat.
La termenul de judecată din data de 9.06.2011 reclamanţii şi-au precizat acţiunea, menţionând că solicită obligarea pârâţilor la plata sumelor rezultate de la punctul I şi II din acţiune, prin indexarea acestora cu indicele de inflaţie plus dobânda legală la data plăţii efective; această solicitare este fundamentată pe natura şi scopurile diferite ale celor două instituţii: dobânda legală este preţul lipsei de folosinţă, iar actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti.
Instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
În perioada în litigiu reclamanţii au fost salariaţi ai pârâtului OCPI, fapt necontestat de acesta din urmă.
Conform art. 3 din Legea nr. 7/1996 (forma în vigoare la data introducerii acţiunii) OCPIB este unitate cu personalitate juridică în subordinea ANCPI; aceasta, la rândul ei, este instituţie publică cu personalitate juridică, unica autoritate în domeniu, aflată în subordinea M.A.I..
Văzând aceste prevederi legale, precum şi dispoziţiile Legii nr. 500/2002 modificată, instanţa a reţinut că OCPI este ordonator terţiar de credite, calitatea de ordonator secundar având-o ANPCI, iar cea de ordonator principal M.A.I.
Întrucât prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanţii au solicitat plata unor drepturi salariale a căror finanţare necesită aprobarea din partea tuturor ordonatorilor de credite, s-a constatat că toţi cei trei pârâţi au calitate procesuală pasivă.
Drept urmare, excepţia invocată de ANCPI şi de M.A.I. cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive este nefondată.
Cât priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că temeiul juridic al acţiunii îl constituie clauzele contractului colectiv de muncă încheiat cu ANCPI şi înregistrat la DMPS B nr. 1731/10.04.2009, depus în copie la dosar.
Potrivit art. 6 din contract, acesta a fost încheiat pe o perioadă de un an de la data înregistrării; cum nici una dintre părţi nu a făcut dovada modificării lui, se constată că prevederile sale sunt valabile până la data de 10.04.2010.
Or, art. 101 alin. 1 şi 2 din contract prevedea că lunar salariaţii vor beneficia de un stimulent de până la echivalentul a două salarii de încadrare medii, calculate la nivelul Agenţiei, stimulent ce se va calcula în funcţie de valoarea totală a tarifelor de urgenţă încasate pentru fiecare oficiu în parte, prin distribuirea unui procent de 40% din această valoare, stabilit de Consiliul de Conducere, cu avizul sindicatului sau, după caz, cu avizul reprezentantului salariaţilor.
De asemenea, art. 106 dispunea că Agenţia acordă cadouri în bani, cu ocazia unor sărbători, conform Anexei nr. 2, care la lit. D pct. 3 prevedea o sumă de 800 lei de salariat pentru fiecare din sărbătorile Crăciun şi Paşti.
Aşa cum s-a recunoscut prin întâmpinări, reclamanţii nu au beneficiat nici de stimulentul din tarifele de urgenţă pentru perioada 01.03.2010 – 09.04.2010 şi nici de prima de Paşti pentru anul 2010, cu toate că această sărbătoare a fost pe data de 4.04.2010, deci în perioada în care clauzele contractuale erau valabile.
Ordonatorii secundar şi terţiar de credite au justificat neplata drepturilor pretinse prin faptul că în bugetul aprobat de M.A.I. nu s-au prevăzut sumele necesare.
Împrejurarea invocată nu este însă de natură să exonereze pe pârâţi de obligaţia de a plăti aceste drepturi, deoarece potrivit principiului constituţional care garantează realizarea drepturilor acordate, neprevederea în bugetul de stat a sumelor necesare plăţii dreptului nu conduce în mod automat la pierderea acestuia, înlăturându-se existenţa lui; în caz contrar, s-ar ajunge ca un drept patrimonial a cărei existenţă a fost recunoscută să fie lipsit de substanţă sa şi, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Nu poate fi primită nici apărarea că potrivit art. 30 alin. 7 raportat la art. 24 din Legea nr. 330/2009 în anul 2010 nu se acordă sume cu destinaţia de premiu, deoarece art. 30 alin. 7 stabileşte că “Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 şi 24 nu se aplică în anul 2010”, iar art. 24 se referă strict la premiile lunare, iar nu la alte drepturi, cum sunt cele solicitate prin acţiune.
Nu are relevanţă nici faptul că prin Legea nr. 329/05.11.2009 ANCPI a trecut de la finanţare din venituri proprii la finanţare integrală de la bugetul de stat.
În acest sens se reţine că art. 1 din OUG 1/2010 prevede la art. 1 că „Salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate”.
Tot acest articol prevede însă, la alin. 2, că „Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităţilor şi instituţiilor prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activităţii prin reducerea numărului de posturi, în condiţiile legii”.
Întrucât nu s-a făcut dovada că pârâţii s-au conformat acestor dispoziţii, instanţa a apreciat că le revine în continuare obligaţia să plătească drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă chiar dacă astfel se depăşesc cheltuielile de personal aprobate.
Faţă de cele arătate, s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească drepturile pretinse prin acţiune.
Prin precizările la acţiune aceştia au solicitat atât indexarea sumelor cuvenite cu indicele de inflaţie, cât şi dobânda legală la data plăţii efective.
Întrucât neplata acestor drepturi a fost cauzată de culpa pârâţilor, s-a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 166 alin. 4 Codul muncii conform cărora întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Actualizarea cu indicele de inflaţie aplică principiile evaluării judiciare şi operează în temeiul legii, iar în virtutea principiului disponibilităţii reclamanţii au posibilitatea de a solicita plata sumelor actualizate fie direct instanţei de judecată, fie ulterior executorului judecătoresc.
Drept urmare, deşi instanţele judecătoreşti au atribuit caracter compensatoriu actualizării în sensul art. 1084 din Codul civil şi au consacrat această practică, dispoziţiile art. 166 alin. 4 Codul muncii nu exclud dreptul reclamanţilor de a obţine şi dobândă, ca sancţiune pentru lipsa de folosinţă a sumelor pe care trebuiau să le primească.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs ANCPI.
Consideră că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANCPI ca fiind nefondată.
Astfel, instanţa de fond a motivat respingerea excepţiei pe faptul că recurenta, în calitate de ordonator secundar de credite, trebuie să aprobe finanţarea drepturilor salariale solicitate de reclamanţi.
Apreciază că instanţa de fond, trebuia să aibă în vedere dispoziţiile OG nr. 22/2002, care la art. 4 alin. (1) stabileşte în sarcina ordonatorului principal de credite obligaţia de a asigura în bugetele proprii şi ale instituţiilor subordonate creditele necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din acelaşi act normativ, OCPIB are obligaţia legală de a solicita ANCPI să întreprindă demersurile necesare în vederea obţinerii fondurilor necesare executării obligaţiilor stabilite în titlurile executorii.
În speţa de faţă, calitatea de angajator aparţine OCPIB aspect reţinut totuşi de instanţa de fond, acesta având calitatea de persoană juridică pentru şi sub autoritatea căreia prestează reclamanţii munca şi cu al cărei reprezentant au încheiat contractul individual de muncă.
Pentru aceste considerente, şi în raport de prevederile Legii finanţelor publice nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, apreciază că instanţa de fond trebuia să admită lipsa calităţii procesuale pasive a ANCPI şi să dispună ca recurenta să întreprindă demersurile necesare în vederea obţinerii fondurilor necesare pentru alocarea sumelor necesare obligaţiilor ce au căzut în sarcina OCPI B.
Cu privire la acordarea drepturilor băneşti prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă considerăm că instanţa de fond în mod greşit a dispus acordarea acestora.
Potrivit art. 106 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 1731/10.04.2009, “Agenţia acorda cadouri în bani cu ocazia unor sărbători, conform Anexei 2 la contract.”.
Articolul 101 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 1731/10.04.2009 prevedea:
“Lunar salariaţii din cadrul oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară vor beneficia de un stimulent de până la echivalentul a două salarii de încadrare medii, calculate la nivelul Agenţiei. Acest stimulent se va calcula în funcţie de valoarea totală a tarifelor de urgenţă încasate pentru fiecare oficiu în parte, prin distribuirea unui procent de 40% din această valoare, stabilit de Consiliul de conducere, cu avizul sindicatului sau, după caz, cu avizul reprezentanţilor salariaţilor”.
Aşa cum reiese din bugetul de venituri şi cheltuieli al Agenţiei Naţionale drepturile solicitate de reclamanţi şi prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă sunt încadrate la Secţiunea Cheltuieli de Personal – subsecţiunea Fond de Premii.
Mai mult, atât denumirea cât şi destinaţia acestor drepturi prevăzute de Contractul Colectiv a fost de premiere.
Consideră că la acordarea acestor premii instanţa de fond trebuia să reţină faptul că în speţă sunt incidente prevederile art. 30 alin. 7 raportat la cele ale art. 24 din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora în anul 2010 nu se acordă sume cu destinaţia de premiu.
Cadoul acordat de angajator cu ocazia sărbătorii de Paşte reprezintă în fapt o primă. Premiile sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaţilor în funcţie de criteriile pe care angajatorul la poate stabili ca prioritate.
Totodată, potrivit articolului 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2010:
Salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate în urma cheltuielilor de personal aprobate.
Din analiza acestui text rezultă că drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă, se acordă numai în limita cheltuielilor de personal aprobate. Plata drepturilor băneşti prevăzute în contractul colectiv de muncă se face dacă există resurse financiare aprobate pentru cheltuielile de personal.
OCPI a declarat recurs împotriva sentinţei Tribunalului aducând următoarele critici:
În sentinţa civilă nr. între motivarea hotărârii şi dispozitiv există contradicţii vădite, a căror analiză ar conduce spre casarea acesteia. Pârâtele ANCPI şi MAI au invocat prin întâmpinările formulate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, acţiunea a fost admisă doar în contradictoriu cu OCPI, însă acesta are doar calitatea de ordonator terţiar de credite, în schimb motivele expuse în hotărârea de fond au legătură mai mult cu ceilalţi ordonatori de credite, nu cu cel terţiar.
OCPI a invocat prin întâmpinarea formulat că a fost în imposibilitate vădită şi obiectivă să acorde aceste drepturi salariaţilor, a arătat, de asemenea, că a fost de bună-credinţa şi a solicitat ordonatorului secundar de credite întreaga sumă pentru cheltuielile de personal. Primind aproximativ 50% din suma solicitată, ce reprezenta cheltuieli de personal aferente lunii aprilie 2010, nu a putut plăti drepturile salariaţilor.
Instanţa de fond reţine în motivarea sentinţei ca „un drept patrimonial a cărei existenţă a fost recunoscută nu poate fi lipsit de substanţa sa pentru a fi lipsit de orice valoare” (pag. 6 a hotărârii), în schimb punând în sarcina unei instituţii publice o obligaţie ce nu poate fi dusă la îndeplinire (în lipsa unor alocări bugetare cu această destinaţie) echivalează tot cu o sarcina vidă de conţinut datorită imposibilităţii executării.
Hotărârea de fond contravine prevederilor art. 3 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 şi a art. 21 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 deoarece „ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor şi instituţiilor pe care le conduc potrivit prevederilor din bugetele aprobate”.
Soluţia corectă ar fi fost respingerea acţiunii ca nefondată impunându-se a fi analizat întreg cadrul legal adoptat în anii 2009-2010 pentru raţionalizarea cheltuielilor din sectorul public.
Reducerile de cheltuieli au afectat şi drepturile salariale conexe ce erau acordate salariaţilor bugetari în baza unor contracte colective de muncă încheiate anterior Legii nr. 330/2009, care a impus ca salariaţii din instituţiile publice în anul 2010 să nu mai primească pe lângă salariu şi sume cu destinaţia de premiu. Ori, stimulentele lunare calculate prin raportare la tarifele de urgenţă şi cadoul de Paşte aveau tocmai destinaţia de premiu acordat salariaţilor.
Prin întâmpinarea formulată OCPI a arătat că a solicitat ordonatorului secundar de credite alocări bugetare dar acestea nu au fost acordate. Şi ANCPI prin întâmpinare a arătat că a solicitat, la rândul sau, ordonatorului principal de credite în concordanţă cu Legea nr. 500/2002 alocări bugetare cu această destinaţie dar nu le-a primit.
Prin acţiunea formulată reclamanţii au solicitat şi dobânda legală şi indexarea sumelor cu indicele de inflaţie. Instanţa de fond a admis şi această solicitare raportându-se la prevederile art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 republicată. În mod nelegal a procedat instanţa de fond din mai multe considerente:
– art. 166 alin. 4 prevede posibilitatea, nu obligaţia acordării daunelor-interese. Aceasta presupune că instanţa trebuie să analizeze întregul context ce a condus la neacordarea acestor sume. Pentru instituţiile publice chiar legea a reglementat o diminuare a veniturilor salariaţilor. În acest sens, au fost adoptate multe măsuri de acest gen începând cu Legea nr. 329/2009. Când legiuitorul impune raţionalizarea cheltuielilor bugetare instanţa nu trebuia să se mai prevaleze de o facultate, de o posibilitate pe care eventual să o fructifice reclamanţii;
– trebuia apreciată şi natura sumelor solicitate. Aceste sume erau doar premii, salariile au fost achitate fără întârziere;
– e împovărător pentru buget ca daune-interese reglementate la art. 166 alin. 4 să îmbrace o formă dublă: şi a dobânzii legale şi a indexării cu indicele de inflaţie;
– tot acest text de lege prevede plata daunelor-interese pentru repararea unui prejudiciu produs salariaţilor. Reclamanţii nu au invocat faptul că li s-ar fi produs un prejudiciu. Existenţa acestuia ar fi trebuit nu doar probată dar şi dovedită întinderea lui.
MAI a declarat recurs împotriva sentinţei Tribunalului învederând faptul că la data de 05.10.2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 704, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 81 din 28.09.2011 privind trecerea ANCPI din subordinea MAI în subordinea MDRT, precum şi modificarea unor acte normative.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din acest act normativ: „ANCPI, denumită în continuare AN, instituţie publică cu personalitate juridică, trece din subordinea MAI în subordinea MDRT”.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ: „Personalul şi patrimoniul AN se preiau integral, iar MDRT se substituie în toate drepturile şi obligaţiile MAI privind activitatea AN”.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate de recurente, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Prin cererea formulată reclamanţii au solicitat stimulentul din taxa de urgenţă conform art. 101 din contractul colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009 şi cadoul de Paşte conform art. 106 şi anexa 2 lit. D pct. 3 contractul colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009. Ambele drepturi sunt întemeiate pe dispoziţiile contractului colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă nu a fost încheiat la 31.03.2009, înregistrat la DMPS la 10.04.2009, deci a fost valabil conform art. 6, până la 10.04.2010. Conform art. 202 din contract, lunar, salariaţii din cadrul oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară vor beneficia de un stimulent de până la echivalentul a două salarii medii, calculate la nivelul Agenţiei. Acest stimulent se va calcula în funcţie de valoarea totală a tarifelor de urgenţă încasate pentru fiecare oficiu în parte, prin distribuirea unui procent de 40 % din această valoare, stabilit de Consiliul de conducere cu avizul sindicatului sau, după caz, cu avizul reprezentanţilor salariaţilor.
De asemenea, conform art. 106 din contract Agenţia acordă cadouri în bani cu ocazia unor sărbători, conform Anexei 2.
Drepturile sunt clar prevăzute în contractul colectiv de muncă semnat de pârâta ANCPI, iar acordarea lor nu este condiţionată de vreo altă condiţie sau limitată de existenţa fondurilor.
Conform art. 1 din OUG nr. 1/2010 „Salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate”.
În cauză, însă, pârâtele susţin că au făcut dovada că aceste drepturi au depăşit limita cheltuielilor de personal.
Conform aceluiaşi articol din Ordonanţă alineatul 2) conducătorul instituţiei avea obligaţia pentru a se încadra în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, să procedeze la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activităţii prin reducerea numărului de posturi, în condiţiile legii.
Ca atare, este adevărat că aceste drepturi se plătesc în limita cheltuielilor de personal aprobate, dar conducătorul unităţii trebuia să ia măsuri pentru a fi plătite aceste drepturi. Cum în cauză pârâtele nu au făcut dovada că au procedat astfel, atunci nu se pot prevala de dispoziţiile alineatului (1).
Referitor la calitatea procesuală pasivă în cauză constatăm că OCPI are calitate de angajator, iar ANCPI are calitate de ordonator de credite.
Conform art. 3 din Legea nr. 7/1996 ANCPI, se organizează ca instituţie publică cu personalitate juridică, iar la nivelul fiecărui judeţ sunt înfiinţate oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară. Conform art. 3 alin. (8), directorul general este ordonator de credite şi reprezintă Agenţia Naţională.
De asemenea, prin OUG nr. 81/2011, ANC, instituţie publică cu personalitate juridică, a trecut din subordinea MAI în subordinea MDRT conform art. 2 din OUG nr. 81/2011, prin efectul legii, MDRT se substituie în toate drepturile şi obligaţiile MAI privind activitatea AN. Drept urmare, nu a fost necesară schimbarea cadrului procesual în cauză, de a introduce în cauză, în recurs, pe MDRT, alte părţi decât cele au figurat la instanţa de fond, întrucât după rămânerea irevocabilă a sentinţei Ministerul Dezvoltării se substituie în toate drepturile şi obligaţiile MAI.
Ca atare, este nefondat recursul declarat de MAI şi urmează a fi respins astfel.
Cu privire la critica ce vizează faptul că acţiunea este admisă în contradictoriu cu toţi pârâţii, dar obligat la plata drepturilor băneşti solicitate este doar OCPI, Curtea reţine că din considerente rezultă cu claritate cui revine obligaţia, respectiv OCPI, însă ceilalţi pârâţi sunt cei care aprobă şi plătesc sumele necesare către OCPI pentru plata acestor drepturi. Considerentele fac corp comun cu dispozitivul în măsura în care explică anumite dispoziţii din acesta, ceea ce e valabil şi în cauza de faţă.
Cu privire la plata dobânzii şi acordarea actualizării sumelor datorate funcţie de indicele de inflaţie corect apreciem că instanţa a acordat şi dobânda şi actualizarea întrucât sunt două instituţii distincte. În timp ce dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului deoarece acestea au temeiuri şi sporuri diferite. Dobânda îşi are temeiul în art. 1088 Cod civil, iar actualizarea îşi are raţiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. Prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul scurs de la data scadenţei şi cea a plăţii efective a sumei datorate.
