Puterea de lege a contractului nu înseamnă că, odată încheiat, contractul nu mai poate fi desfăcut prin voinţa comună a părţilor. Contractul fiind încheiat prin acordul părţilor (mutuus consensus), este firesc ca, tot astfel, să se poată săvârşi desfacerea lui (mutuus dissensus).
Din moment ce cedentul şi cesionarul au convenit să rezilieze contractul de cesiune părţi sociale, aşa cum prima decizie a asociatului unic al societăţii petente, prin care a fost decisă operaţiunea, a fost înregistrată în registrul comerţului, şi cea de a doua decizie a asociatului unic cesionar ar fi trebuit să primească aceeaşi soluţie juridică din partea instituţiei recurente.
Prin sentinţa civilă nr. 175/PI din 20 martie 2012 pronunţată în dosarul nr. 577/30/2012 Tribunalul Timiş a admis plângerea formulată de petenta S.C. F S.R.L. Făget în contradictoriu cu intimatul O.N.R.C. Bucureşti, reprezentat prin O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş, împotriva rezoluţiei Directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 180/09.01.2012 dată în soluţionarea cererii nr. 86817/29.12.2011, pe care a desfiinţat-o, admiţând cererea de înscriere menţiuni privind modificarea actului constitutiv al societăţii petente, în sensul revenirii la structura acţionariatului în persoana asociatului unic B GmbH, astfel cum acesta era înregistrat anterior încheierii contractului de cesiune părţi sociale din 08.09.2008. Totodată, instanţa a dispus O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş înregistrarea deciziei asociatului unic S.C. I S.R.L. nr. 03/31.07.2009 de rezoluţiune voluntară a contractului de cesiune părţi sociale din data de 08.09.2008, radierea menţiunilor anterioare efectuate în baza acestui contract şi înregistrarea ca asociat unic al societăţii a B GmbH, precum şi înregistrarea modificării structurii capitalului social, care va fi deţinut în totalitate de către acesta, restul prevederilor actului constitutiv rămânând nemodificate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimatul O.N.R.C. Bucureşti, prin O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii plângerii ca netemeinică şi nelegală.
Prin decizia civilă nr. 1816 din 24 octombrie 2012 Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de intimatul O.N.R.C. Bucureşti, prin O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 175/PI din 20 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 577/30/2012 în contradictoriu cu petenta S.C. F S.R.L. Făget.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, în fapt, în luna septembrie 2008, asociatul unic al S.C. F S.R.L. Făget, B GmbH (companie germană), a decis cesionarea tuturor părţilor sociale către o altă persoană juridică – S.C. I S.R.L. Bucureşti, care urma să devină noul asociat unic al societăţii petente, în acest sens fiind încheiat, la data de 08.09.2008, un contract de vânzare-cumpărare părţi sociale. Având în vedere că cesiunea părţilor sociale nu s-a făcut la valoarea lor nominală (108.250 lei), ci la un preţ mult mai mare (3.500.000 euro), părţile au convenit ca plata să fie făcută în termen de 2 luni şi jumătate de la data semnării contractului, în urma contractării de către cesionar a unui credit bancar. De asemenea, asociatul cedent a adoptat decizia nr. 2/30.08.2008 privitoare la transmiterea părţilor sociale, iar această modificare a asociatului unic a fost înregistrată în registrul comerţului prin menţiunea nr. 41819/23.09.2008.
Ulterior, ca urmare a imposibilităţii de a achita preţul cesiunii, motivat de faptul că asociatul cesionar nu a reuşit să obţină finanţarea necesară, părţile contractante au decis, de comun acord, să desfiinţeze această cesiune, cu consecinţa repunerii lor în situaţia anterioară, respectiv ca asociatul unic al S.C. F S.R.L. Făget să redevină, începând cu data de 01.08.2009, B GmbH. În acest sens, ele au semnat actul adiţional nr. 02/31.07.2009 la contractul de cesiune părţi sociale, iar asociatul unic al petentei, S.C. I S.R.L. Bucureşti, a adoptat decizia nr. 03/2009 privitoare la revocarea, începând cu data de 01.08.2009, a tuturor prevederilor contractului de vânzare-cumpărare de părţi sociale încheiat la 08.09.2008.
Prin cererea nr. 86817/29.12.2011, reprezentantul legal al societăţii petente a solicitat înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor referitoare la asociaţi, transmitere părţi sociale, numire reprezentant persoană juridică, depunere act constitutiv actualizat, la cerere fiind anexate înscrisurile care justificau o asemenea înregistrare, respectiv: actul adiţional nr. 2/31.07.2009 la contractul de vânzare-cumpărare de părţi sociale încheiat la data de 08.09.2008, decizia asociatului unic al S.C. F S.R.L. Făget (S.C. I S.R.L. Bucureşti) nr. 03/31.07.2009, hotărârea adunării generale a asociaţilor S.C. I S.R.L. Bucureşti nr. 02/15.07.2009, decizia I GmbH nr. 05/15.07.2009, decizia B GmbH nr. 4/31.07.2009 şi contractul de cesiune din 08.09.2008, partea plătind, totodată, şi taxele prevăzute de lege.
În primul rând, trebuie subliniat faptul că societatea petentă nu a solicitat oficiului registrului comerţului, cum în mod eronat a înţeles recurentul, să constate că a intervenit rezoluţiunea contractului de cesiune părţi sociale şi, pe cale de consecinţă, că decizia asociatului unic al S.C. F S.R.L. Făget nr. 2/30.08.2008 privitoare la transmiterea părţilor sociale nu mai produce efecte, părţile revenind la situaţia anterioară perfectării actului juridic.
În realitate, reprezentantul legal al acestei persoane juridice a solicitat, utilizând formularul-tip folosit de O.N.R.C. şi de oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1240/C/2008 pentru aprobarea modelului cererii de înregistrare în registrul comerţului a persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale şi al declaraţiilor pe propria răspundere privind autorizarea funcţionării şi Ordinul ministrului justiţiei nr. 2722/C/2007 pentru aprobarea modelului cererii de înregistrare în registrul comerţului şi al declaraţiilor pe propria răspundere privind autorizarea funcţionării, cu modificările ulterioare, înregistrarea în registrul comerţului a deciziei asociatului unic nr. 03/31.07.2009, precum şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a respectivei decizii. Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că potrivit art. 16 din Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2594/C din 10 octombrie 2008, cererile adresate oficiilor teritoriale ale registrului comerţului, precum şi declaraţiile-tip se întocmesc pe formularele aprobate, după caz, prin ordin al ministrului justiţiei sau prin dispoziţie a directorului general al O.N.R.C., puse la dispoziţia solicitanţilor în mod gratuit de respectivul oficiu teritorial şi pe pagina de internet a O.N.R.C.
Tocmai pentru că nu ne aflăm în prezenţa unei rezoluţiuni judiciare, ştiut fiind faptul că rezoluţiunea este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, care constă în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului, criticile recurentului privitoare acest aspect nu sunt întemeiate, chiar dacă consideraţiile teoretice referitoare la rezoluţiune sunt juste, ele, însă, nu se aplică litigiului pendinte.
În realitate, cele două părţi contractante (asociatul cedent şi asociatul cesionar) au stabilit, de comun acord, să revoce convenţia pe care au perfectat-o în data de 08.09.2008. Contractul este rezultatul unui acord de voinţe, acord ce trebuie să se înscrie în limitele prevederilor legale. În temeiul acordului astfel realizat iau naştere obligaţii contractuale, de la care părţile nu pot abdica prin voinţa lor unilaterală. Cu toate acestea, puterea de lege a contractului nu înseamnă că, odată încheiat, contractul nu mai poate fi desfăcut prin voinţa comună a părţilor. Contractul fiind încheiat prin acordul părţilor (mutuus consensus), este firesc ca, tot astfel, să se poată săvârşi desfacerea lui (mutuus dissensus). Aceste coordonate explică simetria existentă între modul de încheiere a contractului şi modul lui de revocare, alin. 2 al art. 969 din vechiul Cod civil, referindu-se la convenţii, statuând că „ele se pot revoca prin consimţământ mutual sau din cauze autorizate de lege”.
Desfacerea contractului prin acordul părţilor este denumită revocare, atunci când este vorba de un contract a cărui executare încă nu a început, în caz contrat ea purtând denumirea de reziliere. Dar, şi revocarea, întocmai ca şi rezilierea, nu are efect retroactiv, ci produce efecte numai pentru viitor.
În speţă, este evident că cesiunea părţilor sociale a avut loc, independent de împrejurarea că preţul cesiunii nu a fost plătit, dovadă fiind faptul că asociatul cesionar a fost înscris, în această calitate, în registrul comerţului. Or, chiar dacă părţile convin să-şi restituie reciproc prestaţiile făcute în virtutea contractului pe care îl revocă, aceasta va opera doar ca un nou contract, în sens invers, în virtutea căruia, de pildă, în cazul unui iniţial contract de vânzare-cumpărare, vânzătorul va trebui să restituie preţul încasat, iar cumpărătorul să returneze lucrul. Totuşi, această revocare a primului contract, prin încheierea unui nou contract, nu are consecinţe faţă de terţi.
Faţă de cele arătate, este în afară de orice dubiu că, din moment ce cedentul şi cesionarul au convenit să rezilieze contractul de cesiune părţi sociale încheiat la data de 08.09.2008, aşa cum prima decizie a asociatului unic al societăţii petente a fost înregistrată în registrul comerţului, şi cea de a doua decizie a asociatului unic cesionar ar fi trebuit să primească aceeaşi soluţie juridică din partea instituţiei recurente. Aceasta, cu atât mai mult cu cât chiar oficiul registrului comerţului arată în mod expres în cuprinsul cererii de recurs că „transmiterea părţilor sociale s-a înregistrat în registrul comerţului în baza deciziei asociatului unic nr. 2/30.08.2008 şi nu a contractului de cesiune din data de 08.09.2008”, iar art. 131 din Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor are următorul cuprins: „la cererea pentru înregistrarea menţiunilor privind transmiterea convenţională a părţilor de interes/părţilor sociale la societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, se ataşează: a) hotărârea adunării generale de aprobare a transmiterii părţilor de interes/părţilor sociale, în original; b) contractul prin care se transmit părţile de interes/părţile sociale, încheiat în forma prevăzută de lege, în original, dacă clauzele cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor nu au fost prevăzute în înscrisul menţionat la lit. a) şi acesta nu a fost semnat de cedenţi şi cesionari; c) dovada achitării impozitului pe câştigul din transferul părţilor sociale, dacă este cazul; d) copii certificate de parte de pe actele de identitate ale persoanelor fizice şi, după caz, de pe certificatele de înregistrare ale persoanelor juridice care dobândesc calitatea de asociaţi; e) declaraţia pe propria răspundere privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru a deţine calitatea de asociat şi informaţiile din cazierul fiscal, în cazul transmiterii părţilor de interes/părţilor sociale către o persoană din afara persoanei juridice, în original; f) dovezile privind plata taxelor legale şi timbrul judiciar, în original”.
Pe de altă parte, nici art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, nu este incident în speţă (de altfel, cererea petentei nici nu a fost formulată în temeiul acestei norme), pentru că textul prevede că orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte ori modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului.
Rezultă, deci, că pentru a putea fi exercitată acţiunea în radiere reglementată prin acest text de lege este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele trei condiţii: 1) să existe o hotărârea judecătorească anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desfiinţate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea; 2) să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea menţiunii în registrul comerţului privind desfiinţarea ori modificarea actului care a stat la baza înregistrării; 3) persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere o solicită.
O atare soluţie este impusă şi de reglementarea de la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, republicată, care statuează că instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită registrului comerţului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte şi menţiuni a căror înregistrare în registrul comerţului o dispun, conform legii, precum şi de prevederea explicită din alin. 2 al aceluiaşi articol, potrivit căreia în aceste încheieri şi hotărâri instanţele judecătoreşti vor dispune efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului.
Ca urmare, în ipoteza în care instanţele de judecată nu s-au conformat prevederilor legale menţionate, partea prejudiciată printr-o înmatriculare sau menţiune în registrul comerţului are posibilitatea să formuleze acţiune separată, în radiere, în condiţiile reglementate prin art. 25 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, modificată.
În acest fel radierea înmatriculării sau a unei menţiuni în registrul comerţului, ca operaţiune derivată, complementară şi subsecventă altei operaţiuni principale, efectuată anterior, se poate dispune numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţată la cererea persoanei interesate. De aceea, procedura instituită prin art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003, are caracter necontencios, iar instanţei judecătoreşti învestite cu o acţiune în radiere îi revine doar obligaţia de a verifica, sub aspect formal, dacă sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute în acest text de lege, pe o atare cale neputându-se dispune şi cu privire la existenţa şi valabilitatea titlului sau a raporturilor juridice dintre părţi, în raport cu prevederile legale aplicabile, radierea unei menţiuni în condiţiile în care actele juridice care au stat la baza înregistrării nu au fost desfiinţate printr-o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă fiind posibilă numai pe calea acţiunii în anulare, în cadrul unei proceduri cu caracter contencios, iar nu şi pe calea unei cereri necontencioase.
Din contră, prin cererea nr. 86817/29.12.2011, reprezentantul legal al societăţii petente a solicitat înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor referitoare la asociaţi, transmitere părţi sociale, numire reprezentant persoană juridică, depunere act constitutiv actualizat, iar nu radierea vreunei înregistrări anterioare pe motiv că ar fi păgubitoare.
Nu în ultimul rând, este adevărat că de la data înregistrării în registrul comerţului a deciziei asociatului unic nr. 2/30.08.2008, petenta a mai înregistrat şi alte cereri de modificare a actului constitutiv fundamentate pe decizii emise ulterior deciziei nr. 03/31.07.2009, respectiv cererea nr. 52870/22.10.2010, având la bază decizia asociatului unic nr. 03/01.07.2010, pentru completarea obiectului de activitate al societăţii cu cod CAEN 2313 – fabricarea articolelor din sticlă, închiderea punctului de lucru din Făget, Drumul G, nr. 10 şi autorizarea activităţilor, şi cererea nr. 72611/20.10.2011, având la bază decizia asociatului unic nr. 04/24.08.2011, pentru completarea obiectului de activitate al societăţii cu codurile CAEN: 2312 – prelucrarea şi fasonarea sticlei plate, 2640 – fabricarea produselor electronice de larg consum, 2740 – fabricarea de echipamente electrice de iluminat, 2790 – fabricarea altor echipamente electrice, precum şi autorizarea activităţilor, şi cu toate că, potrivit legii, reprezentantul său avea obligaţia de a solicita înregistrarea în registrul comerţului a actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare în termen de cel mult 15 zile de la data acestora, nu a procedat la înregistrarea deciziei nr. 03/31.07.2009 în acest termen.
Însă, în opinia Curţii, o asemenea împrejurare nu poate determina, de plano, admiterea recursului şi schimbarea soluţiei tribunalului, pentru că, pe de o parte, legiuitorul a stabilit o altă sancţiune pentru nerespectarea acestei obligaţii de înregistrare, respectiv amenda judiciară prevăzută de art. 44 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, dacă fapta nu constituie infracţiune; pe de altă parte, prin deciziile nr. 03/01.07.2010 şi nr. 04/24.08.2011 asociatul unic nu a adoptat hotărâri care ar face imposibilă înregistrarea în registrul comerţului a deciziei nr. 03/31.07.2009, cum ar fi fost, spre exemplu, ipoteza în care, în acest interval, ar fi cesionat, în tot sau în parte, părţile sociale deţinute, ceea ce ar fi determinat respingerea cererii ulterioare de înregistrare a redobândirii calităţii de asociat unic a cedentului B GmbH.
Excepţia lipsei de interes a recurentului nu poate fi primită pentru că, raportat la dispoziţiile art. 26 ind. 1 din acelaşi act normativ, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului are legitimare procesuală activă şi poate interveni în orice proces care priveşte înregistrări în registrul comerţului, interesul fiind prezumat şi constând în respectarea cerinţelor generale ale activităţii comerciale. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în speţă, prima instanţă a desfiinţat rezoluţia Directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 180/09.01.2012 dată în soluţionarea cererii nr. 86817/29.12.2011 formulată de societatea petentă.
