Legea societatilor comerciale. Convocarea adunarii generale a asociatilor.
– Legea nr.31/1990, art.195
Expirarea mandatului administratorului statutar nu confera niciunui asociat, ce reprezinta sub o patrime din capitalul social, dreptul sa convoace adunarea generala, într-o asemenea situatie, instanta fiind cea care are acest drept.
Conform art.195 din Legea nr.31/1990 “administratorii sunt obligati sa convoace adunarea generala (…), un asociat sau un numar de asociati, ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunarii generale, aratând scopul acestei convocari”.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.1710 din 14.09.2012) – Domeniu: Suspendarea executarii hotarârii A.G.A
Prin sentinta civila nr.8176/8.06.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila a fost admisa în parte cererea principala formulata de reclamantii N.I. si N.D. în contradictoriu cu pârâta S.C. I M S.R.L., dispunându-se suspendarea executarii hotarârii adunarii generale a asociatilor S.C. I M S.R.L. din 4.05.2012 pâna la solutionarea în prima instanta a cererii privind constatarea nulitatii absolute care face obiectul dosarului nr.18476/3/2012; a obligat reclamantii în solidar la plata unei cautiuni în cuantum de 2000 lei, efectele suspendarii urmând a se produce de la data achitarii cautiunii; a fost respinsa cererea de interventia accesorie în interesul pârâtei, formulata de intervenienta N. (D.) D.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:
În conformitate cu dispozitiile art.133 din Legea nr.31/1990 odata cu intentarea actiunii în anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotarârii atacate.
Potrivit dispozitiilor art.581 alin.1 Cod pr.civ., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca cumulativ o cerere formulata pe calea speciala a ordonantei presedintiale si care constituie totodata cerinte de admisibilitate speciale, care se adauga conditiilor generale de exercitiu ale actiunii civile: urgenta, caracterul vremelnic si conditia nerejudecarii fondului.
Întrucât art.133 din Legea nr.31/1990 face referire la procedura ordonantei presedintiale, in cazul formularii unei cereri de suspendare întemeiata pe aceste prevederi legale, reclamantul trebuie sa dovedeasca îndeplinirea cerintelor art.581 c.pr.civ., simpla introducere a actiunii in anulare nefiind suficienta pentru a se obtine suspendarea executarii hotarârii atacate.
Elementele ce caracterizeaza urgenta, cerinta subliniata de art.581 alin.1 Cod pr.civ., corespund situatiilor în care se tinde la pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, se urmareste prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara sau înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Exista urgenta, atunci când pastrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlaturarea unei piedici ivite în cursul unei executari nu se pot realiza în mod eficace pe calea dreptului comun.
În cauza este îndeplinita aceasta cerinta a urgentei, întrucât demersul reclamantilor este menit sa previna o paguba iminenta si care nu ar putea fi înlaturata, atât pentru societate, cât si pentru titularii cererii. Deciziile luate in cadrul adunarii generale privesc situatia financiara a societatii, alegerea administratorului, masuri care ar putea avea drept consecinta angajarea ireversibila a societatii din punct de vedere patrimonial, prin savârsirea unor acte care nu au la baza o vointa sociala valabil formata tertii având posibilitatea sa invoce, pentru apararea drepturilor lor nascute din raporturile juridice stabilite cu societatea pârâta, prevederile art.54 din Legea nr.31/1990 si principiul bunei-credinte.
In acelasi timp masura referitoare la excluderea reclamantului N.I. este de natura a înlatura posibilitatea exercitarii drepturilor aferente calitatii de asociat, iar formularea unei plângeri penale împotriva acestuia conduce in mod iminent la crearea unor prejudicii de imagine asociatului vizat prin adoptarea acestei decizii.
Caracterul vremelnic al masurilor dispuse in procedura speciala a ordonantei presedintiale poate rezulta din natura masurii luate sau chiar din cuprinsul cererii de ordonanta prin care se solicita ca producerea efectelor sa fie limitata pentru o anumita perioada.
Instanta considera îndeplinita cerinta vremelniciei întrucât reclamantii solicita luarea unor masuri cu caracter temporar menite sa dureze pana la solutionarea irevocabila a litigiului de fond care face obiectul dosarului nr.18476/3/2012 aflat pe rolul Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila. Din punct de vedere semantic suspendarea este echivalenta cu încetarea temporara a unei actiuni, in speta de fata a executarii masurilor adoptate in cadrul sedintei adunarii generale a asociatilor din data de 04.05.2012.
Prin cererea de fata nu se prejudeca fondul pricinii întrucât instanta este investita sa analizeze numai aparenta dreptului, verificarea temeiniciei motivelor de nulitate invocate de reclamanti fiind rezervata litigiului de fond.
Cercetând înscrisurile depuse de parti in probatiune, tribunalul constata ca aparenta dreptului este in favoarea reclamantilor.
Astfel, potrivit art.195 alin.1 si 2 din Legea nr.31/1990, administratorilor le revine prerogativa convocarii adunarii generale a asociatilor, in masura in care acestia refuza sau daca posturile de administrator sunt vacante, asociatul care reprezinta cel putin 1/4 din capitalul social trebuind sa ceara instantei judecatoresti, in conditiile prevazute de art.119 alin.3 din Legea nr.31/1990, autorizarea convocarii adunarii generale, neputând convoca chiar el adunarea generala, in lipsa unei dispozitii in acest sens in actul constitutiv.
In speta de fata, convocarea adunarii generale a fost realizata de asociatul D.(fosta N.)D., fara a obtine autorizarea instantei si in lipsa unei clauze care sa-i confere acest drept, incluse in actul constitutiv, ceea ce este de natura a pune in evidenta o aparenta de nelegalitate a hotarârii AGA din 04.05.2012.
Tribunalul apreciaza ca nu sunt incidente in cauza de fata prevederile regasite in art.210 din Noul Cod Civil in masura în care acestea vizeaza etapa constituirii persoanei juridice si nu cea a functionarii. Prin aceste dispozitii legale, legiuitorul a conferit fondatorilor sau persoanelor desemnate de acestia puteri de reprezentare, pâna la data constituirii organelor de administrare, fixând in sarcina lor o responsabilitate fata de terti pentru realizarea si continuarea operatiunilor necesare constituirii persoanei juridice.
Tribunalul constata ca reclamantii au fost convocati la adresele mentionate in actul constitutiv, in conformitate cu prevederile statutare (art.13 lit.d), nefacându-se dovada ca acestia au notificat celorlalti asociati o alta adresa unde doresc sa primeasca comunicarile sau înscrisurile in legatura cu exercitarea calitatii de actionar. Reclamantii nu au facut dovada ca in registrul asociatilor, tinut in conformitate cu prevederile art. 198 din Legea nr.31/1990 (in care se înscriu, dupa caz, numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecarui asociat sau orice alta modificare privitoare la acestea) figura, la momentul expedierii convocarii, o alta adresa decât cea la care au fost transmise convocarile. Înscrisurile reprezentate de încheierile de sedinta din cadrul dosarului nr.19690/300/2011 nu creeaza o aparenta de temeinicie a sustinerilor reclamantilor, întrucât din cuprinsul lor nu rezulta decât ca instanta a dispus citarea reclamantului N.I. sa se faca la adresa din Bucuresti, str. … nr.20, sector 2, ( domiciliul ales din România), nu si împrejurarea ca aceasta adresa este cea la care locuiau in fapt reclamantii. In consecinta, referitor la acest motiv invocat de reclamanti, tribunalul apreciaza ca acesta nu poate sustine o aparenta de nevaliditate a hotarârii AGA din 04.05.2012.
Se observa insa ca asociatii N.D. si N.I. nu au fost convocati cu respectarea termenului de 10 zile prevazut de art.195 alin.3 din Legea nr.31/1990, conform carora convocarea adunarii se va face în forma prevazuta în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile înainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratându-se ordinea de zi.
Verificarea îndeplinirii cerintelor prevazute de textul legal mentionat din perspectiva termenului de convocare se face raportat la momentul primirii convocarii si nu la momentul expedierii acesteia, întrucât finalitatea prevederii legale consta realizarea înstiintarii efective a asociatilor cu privire la data desfasurarii adunarii, pentru a se asigura posibilitatea de participare la dezbateri si de exercitare a dreptului de vot.
Or, astfel cum rezulta din confirmarile de primire, factorul postal a constatat lipsa destinatarilor (a reclamantilor) la domiciliu la data de 26.04.2012 (motiv pentru care nu s-a realizat predarea convocarii), cu mai putin de 10 zile înainte de data tinerii adunarii (3.05.2012, respectiv 04.05.2012).
Reclamantii nu au fost prezenti in cadrul adunarii, iar convocarea acestora fara a se respecta termenul de 10 zile este de natura a prefigura nevalabilitatea formarii vointei sociale in ceea ce priveste masurile adoptate de adunare.
Masura alegerii administratorului societatii a fost luata, la a doua convocare, prin votul favorabil al asociatilor reprezentând 50% din capitalul social, cu respectarea prevederilor art.193 alin.3 din Legea nr.31/1990, conform carora, daca adunarea legal constituita nu poate lua o hotarâre valabila din cauza neîntrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti.
Desi actul constitutiv al societatii nu deroga de la regula unanimitatii instituita prin prevederile art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 referitor la hotarârile având ca obiect modificarea actului constitutiv, in speta de fata, alegerea administratorului societatii nu reprezinta un caz de modificare a actului constitutiv in conditiile in care mandatul administratorilor initiali a expirat la data de 22.11.2009.
Art.16 lit. a din actul constitutiv stipuleaza ca societatea este administrata de N.I. si N.D., administratorii fiind numiti pe o perioada de 4 ani cu posibilitatea prelungirii mandatului cu aceeasi perioada.
Or, in masura in care mandatul administratorilor numiti la constituirea societatii a expirat, acesta nefiind prelungit, desemnarea unui nou administrator nu poate reprezenta o modificare a actului constitutiv.
In ceea ce priveste masura excluderii din societate a asociatului N.I., tribunalul apreciaza ca modalitatea in care a fost exprimata vointa sociala (“se aproba excluderea asociatului N.I.”) prefigureaza încalcarea prevederilor art.223 din Legea nr.31/1990, care include in sfera atributionala exclusiva a instantelor judecatoresti aplicarea sanctiunii excluderii. Semnificatia data de pârâta, prin întâmpinare acestei decizii luate de adunarea generala, nu rezulta cu evidenta din cuprinsul dezbaterilor din cadrul adunarii, procesul-verbal al sedintei nefacând nicio referire la intentia asociatilor prezenti, al caror vot a fost exprimat in sensul excluderii, de sesizare a instantei de judecata in conditiile prevazute de art. 223 din Legea nr. 31/1990.
Referitor la sustinerile reclamantilor din cadrul pct. VI al actiunii, tribunalul apreciaza ca frauda la lege si cauza ilicita nu pot fi stabilite decât in cadrul procesului purtat in conditiile dreptului comun, implicând verificari de fond, neputând fi analizate in contextul procesual sumar al ordonantei presedintiale care presupune numai o pipaire a fondului, in vederea stabilirii aparentei dreptului.
Neincluderea pe ordinea de zi a adunarii, expusa in cadrul convocatorului, a mandatarii asociatei N.I.G. pentru aducerea la îndeplinire a masurilor adoptate la 04.05.2012 nu este de natura a pune in evidenta o aparenta de nelegalitate. Adunarea generala are competenta de a discuta si de a decide asupra unor probleme care nu au fost mentionate expres in ordinea de zi comunicata, daca aceste probleme rezulta din desfasurarea dezbaterilor, fiind menite sa asigure punerea in aplicare a hotarârilor adunarii generale.
Împotriva acestei sentinte formuleaza recurs pârâta S.C. I M S.R.L., solicitând admiterea recursului, modificarea hotarârii atacate în sensul respingerii cererii de ordonanta presedintiala de suspendare a Hotarârii Adunarii Generale a Asociatilor din data de 4.05.2012.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenta, urmatoarele:
I. Fata de gresita interpretare a prevederilor art.133 alin.2 din Legea nr.31/1990, sub aspectul momentului la care se impune obligarea reclamantilor la achitarea unei cautiuni
Astfel cum s-a retinut si în doctrina stabilirea cautiunii este generata de existenta unui prejudiciu pe cale l-ar putea suferi Societatea prin amânarea executarii hotarârii atacate pana la solutionarea cererii in anularea acesteia. Mai mult, Curtea Constitutionala a calificat depunerea cautiunii reglementata de catre art.133 alin.2 LSC drept o garantie, in sensul ca, partea interesata va putea cere si obtine despagubiri, pentru pagubele suferite datorita întârzierii executarii hotarârii respective, precum si o maniera de apreciere asupra caracterului eventual sicanator al unei astfel de demers, dar si o modalitate de a descuraja cererile nefundamentate, ori exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale.
Plecând de la acest din urma caracter, practica instantelor a fost constanta in a califica necesitatea achitarii unei cautiuni drept o conditie de admisibilitate speciala a unei cereri de suspendare, de natura celei reglementate de art.133 alin.l LSC.
Fata de aceste considerente, apreciem ca, in speta, judecatorul fondului a procedat gresit atunci când a respins cererea subscrisei de achitare anticipata a cautiunii, si a considerat ca acest aspect va fi avut in vedere la momentul solutionarii, pe fond a cererii. Practic, prin maniera de interpretare a art.133 alin.2 LSC, prima instanta a anihilat caracterul de conditie de admisibilitate speciala a obligatiei de achitare a cautiunii, sustragând prevederea legala de la scopul pentru care a fost reglementata.
II. Fata de nelegalitatea si netemeinicia solutiei de fond prin raportare la prevederile art.581 C.proc.civ.
In ceea ce priveste fondul cererii, solutia primei instante, de admitere a solicitarii reclamantilor de emiterea a unei ordonante presedintiale de suspendare a executarii Hotarârilor AGA din 04.05.2012, este profund nelegala si netemeinica, dat fiind faptul ca in speta întreg materialul probator administrat face dovada neîndeplinirii cumulative a prevederilor art.581 C.proc. civ.
I. In ceea ce priveste neîndeplinirea în speta a conditiei urgentei, generate de existenta unui prejudiciu iminent
Dupa cum rezulta si din aspectele expuse anterior, in analiza existentei sau inexistentei unui cauze care sa genereze adoptarea unei masuri urgente, precum este cea a suspendarii executarii Hotarârilor AGA (reglementata de art.133 alin.l), de esenta sunt:
• Iminenta producerii unui prejudiciu, generat exclusiv de Hotarârea AGA a carei suspendare se solicita;
• Inexistenta unei posibilitati de reparare a unui astfel de prejudiciu, alta decât cea a suspendarii actului ce face obiectul cauzei
Din cuprinsul inscrisului denumit Hotarârea AGA din 04.05.2012, rezulta ca, in realitate, la data de 04.05.2012, AGA a adoptat, prin votul asociatilor, intruniti in conditii de cvorum, un numar de 5 hotarâri distincte:
1. S-au aprobat si ratificat situatiile financiare pe anul fiscal 2010, fiind prorogata discutarea celor aferente anului fiscal 2011
2. S-a aprobat desemnarea d-nei N.I.G. in functia de administrator al societatii;
3. S-a aprobat amânarea discutarii si aprobarii actului constitutiv al Societatii, reactualizat
4. S-a aprobat initierea procedurilor de excludere a asociatului N.I. pentru comiterea de fraude in dauna Societatii
5. S-a aprobat formularea unei plângeri penale împotriva asociatului N.I.
De mentionat ca, in intregul cuprins al cererii de ordonanta presedintiala nu se invoca niciun argument care sa dovedeasca existenta unor consecinte prejudiciabile cauzate asociatului N.D. In ceea ce il priveste pe asociatul N.I., singurele argumente invederate, sub aspectul unui eventual prejudiciu, sunt cele legate de hotarârea de excludere si cea de formulare a unei plângeri penale împotriva sa, fara a se preciza care ar fi prejudiciile generate de exercitarea calitatii de administrator de catre N.I.G., sau cea a aprobarii si ratificarii situatiilor financiare pe anul fiscal 2010. Pe cale de consecinta, suspendarea Hotarârii AGA din 04.05.2012 si in privinta acestor aspecte, neatacate de catre partile adverse, îmbraca, în mod evident, forma unei ultra petita.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 223 LSC: excluderea unui asociat se pronunta prin hotarâre judecatoreasca, la cererea societatii sau a oricarui asociat.
Pe cale de consecinta, promovarea unei actiuni in excludere nu este conditionata de existenta unei hotarâri AGA a Societatii, ea putând fi promovata de oricare dintre actionari, in orice moment, pentru motive temeinice.
Vointa asociatilor, ce intruniti in cadrul unei adunari generale, si-au exprimat intentia de a initia procedurile de excludere a unuia dintre ceilalti asociati, nu poate fi ingradita in mai era in care incearca reclamantii sa o faca, dat fiind faptul ca vocatia fiecaruia dintre asociati de a initia procedurile de excludere se naste in virtutea calitatii acestora (i.e.de asociat), potrivit legii.
Pe cale de consecinta, iminenta prejudiciului nu este generata de existenta Hotarârii AGA nr. 4, caci introducerea unei actiuni in excludere (ce poate fi initiata de oricare dintre asociati, oricând) este un act independent de Hotarârea a carei suspendare se solicita. Mai mult, cum prin suspendarea Hotarârii AGA nr.4 nu se poate înfrânge dreptul fiecarui asociat de a promova actiune in excludere, este evident ca suspendarea nu constituie unicul mod in care ipoteticul prejudiciu exhibat de catre partile adverse poate fi reparat.
De asemenea, cum Hotarârea AGA, de la punctul 4, nu reprezinta decât o propunere de initiere a demersurilor de excludere, apreciem ca nu exista un real prejudiciu cauzat pârtii adverse, caci excluderea unui asociat nu poate fi dispusa decât prin hotarâre judecatoreasca. Ori, intr-un eventual litigiu in excludere, partea adversa va putea administra tot materialul probator de care întelege sa se foloseasca spre a combate cererea de excludere. Aceleasi concluzii se impun si in ceea ce priveste formularea plângerii penale.
Ceea ce este cu adevarat urgent, este ducerea la îndeplinire, in special a hotarârii de numire a unui nou administrator, astfel cum a fost aceasta votata in AGA din 04.05.2012, spre a scoate societatea de sub spectrul unei eventuale actiuni in dizolvare, pe care in temeiul art. 237 din LSC o poate introduce orice persoana interesata, precum si Oficiul Registrului Comertului, din oficiu.
In ceea ce priveste aparenta dreptului, aceasta este in mod evident in favoarea recurentei, dupa cum rezulta din argumentele invocate in paragrafele urmatoare:
a. Fata de lipsa dreptului asociatei N.D., nascuta D., de a convoca Adunarea Generala:
In speta, recurenta arata ca mandatul administratorilor desemnati statutar a încetat înca de la nivelul anului 2009, astfel încât societatea se afla intr-o situatie juridica nereglementata de catre LSC (norma speciala), respectiv cea a lipsei organelor de administrare.
Pe cale de consecinta, asociata N.D. nu avea cum sa se adreseze administratorilor societatii, iar instanta nu putea fi investita cu o actiune in autorizarea convocarii adunarii generale, generata de un refuz al administratorului de a-si îndeplini aceasta obligatie legala, fata de împrejurarea ca, in mod evident si necontestat de vreuna din parti, înainte sau in timpul prezentului proces, ne aflam intr-un caz de inexistenta a unui astfel de organ statutar al societatii, data fiind încetarea mandatului administratorilor, înca de la nivelul anului 2009.
Pe cale de consecinta, in virtutea prevederilor art.210 NCC, asociata N.D., in calitate de fondator al Societatii, in sensul NCC, in interesul acesteia, a procedat la convocarea adunarii generale, in scopul de a reglementa si rectifica o situatie ce expune Societatea, potrivit art. 237 din LSC, la riscul de a fi dizolvata, la cererea oricarei persoane interesate sau a Oficiului Registrului Comertului, îndeplinind astfel, o obligatie ce, la nivelul anului 2009 incumba reclamantilor.
b. Lipsa unei comunicarii a notificarii privind convocarea Adunarii Generale:
Un prim aspect ce trebuie mentionat este cel potrivit caruia, din cuprinsul cererii de ordonanta presedintiala, rezulta ca argumentatia formulata vizeaza exclusiv o pretinsa necomunicare a actelor catre N.I., fara a se prezenta vreun argument in sustinerea unei astfel de pretinse necomunicari catre reclamantul N.D.
Potrivit prevederilor art.98 C.proc.civ: “Schimbarea domiciliului uneia din parti în timpul judecatii trebuie, sub pedeapsa neluarii ei în seama, sa fie adusa la cunostinta … partii potrivnice prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar o data cu petitia prin care se înstiinteaza instanta despre schimbarea domiciliului.”
In speta, prin înscrisurile exhibate de catre reclamanti nu s-a facut dovada comunicarii schimbarii domiciliului reclamantului N.I. in conditiile impuse de art.98 C.proc.civ., motiv pentru care (fata de sanctiunea inopozabilitatii prevazute de art.98 C.proc.civ. nu poate fi imputata respectarea prevederilor legale si statutare privind convocarea asociatilor la adunarea generala la adresa de domiciliu, astfel cum este aceasta indicata in Actul Constitutiv al Societatii, dar si cum rezulta din relatiile emise de catre Oficiul Registrului Comertului si din actele de identitate ale reclamantului, existente la data convocarii.
Pe cale de consecinta, lipsa de diligenta a reclamantului N.I., care nu a înteles sa sesizeze Registrul Comertului in privinta unei pretinse modificari a domiciliului sau, nu îmi poate fi imputata mie, cum partea adversa nu poate sa îsi invoce propria turpitudine spre a câstiga sau consolida un drept ori un beneficiu.
In fapt, modificarea domiciliului reclamantului a operat abia la data de 18.05.2012, astfel cum rezulta din copia cârtii sale de identitate, moment ulterior datei de 04.05.2012, când a avut loc adunarea generala a asociatilor.
c. Nerespectarea termenului legal de 10 zile:
Contrar celor sustinute de catre reclamanti, in doctrina s-a retinut in mod constant faptul ca termenul de 10 zile prevazut de art.195 LSC curge de la data expedierii convocarii, iar nu de la data primirii acesteia.
Ratiunile unei astfel de pozitii sunt generate de aspectul potrivit caruia faptul efectiv al comunicarii nu este realizat in mod personal de catre administrator (in cazul nostru de asociatul fondator), ci prin intermediul unei terte persoane juridice, respectiv Posta Romana. Pe cale de consecinta, fapta unui tert, ce esueaza in a-si îndeplini obligatiile si a comunica in termen util convocarea nu poate fi imputata expeditorului.
Mai mult, dat fiind faptul ca procedura de comunicare s-a realizat prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, necomunicarea poate fi imputata chiar destinatarului, care primind avizul de expeditie nu a dat curs acestuia, in sensul de a se prezenta la oficiul postal relevant spre a-si ridica anterior precizata corespondenta.
In speta, asociata N.D. a realizat in data de 23.04.2012 procedura de convocare pentru adunarea generala din data de 04.05.2012, respectând astfel termenul de 10 zile reglementat de art. 195 LSC.
d. încalcarea conditiilor legale de cvorum necesare pentru adoptarea hotarârilor de numire a administratorilor:
Potrivit art.194 din LSC, dar si conform prevederilor art.12 litera c) a Actului Constitutiv al Societatii, AGA are printre atributiile principale numirea si revocarea administratorilor. Mai mult, art.194 LSC catalogheaza un astfel de atribut drept obligatie.
In ceea ce priveste conditiile de cvorum necesare, acestea sunt cele prevazute in art.192 LSC, coroborat cu art. 193 din LSC, mai putin in situatia când hotarârile au ca obiect modificarea actului constitutiv.
În speta, problema de drept dedusa judecatii este cea a clarificarii naturii juridice a hotarârii de numire a asociatei N.I.G. in functia de administrator.
Dupa cum s-a statuat si in jurisprudenta, constituie hotarâre de modificare a actului constitutiv, hotarârea de schimbare, sau revocare a administratorilor numiti prin actul constitutiv, insa situatia premisa ce sta la temelia unei astfel de interpretari este cea a existentei unui mandat valabil al administratorului la momentul schimbarii/ revocarii.
Ori in speta, la data adoptarii Hotarârii AGA din 04.05.2012, mandatul administratorilor numiti prin Actul Constitutiv al Societatii expirase înca din 22.11.2009, acestia nemaiavând calitatea de administratori, începând cu data expusa mai sus.
Astfel, nu ne aflam in situatia unei schimbari sau revocari a administratorilor numiti prin Actul Constitutiv, ci in prezenta unei constituiri a unor organe administrative ale societatii, in situatia lipsei acestora.
e. Încalcarea prevederilor legale privind propunerea de excludere a asociatului N.I.:
Interpretarea data de catre reclamanti punctului de pe ordinea de zi a AGA din 04.05.2012 si din cuprinsul Hotarârii din 04.05.2012 privind excluderea asociatului N.I., este una exagerata.
Asociata N.D. a propus doar initierea demersurilor de excludere a asociatului N.I. din societate.
Propunerea asociatei N.D. de initiere a acestor demersuri de excludere, presupune introducerea actiunii la care fac trimitere chiar reclamantii, respectiv cea reglementata de art.222 lit.d din LSC.
De altfel, potrivit art.223 din LSC, excluderea unui asociat produce efecte juridice doar in masura in care este dispusa printr-o hotarâre judecatoreasca.
In plus fata de acestea, o eventuala invalidare a Hotarârii nr.4 adoptata in AGA din 04.05.2012, nu produce efecte directe asupra acelor Hotarâri adoptate la aceeasi data.
Prin întâmpinarea depusa la dosar la data de 10.09.2012, intimatii N.I. si N.D. solicita respingerea recursului ca neîntemeiat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele dosarului, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
În ceea ce priveste primul motiv de recurs, potrivit caruia instanta de fond a interpretat gresit prevederile art.133 alin.2 din Legea nr.31/1990 referitor la momentul depunerii cautiunii, sustinerile recurentei nu pot fi retinute.
Astfel, interpretând textul de lege cuprins în art.133 alin.2, în afara faptului ca obligarea la plata cautiunii este o masura lasata la aprecierea instantei, neavând caracter obligatoriu precum în cererile de suspendare prev. de art.403 C.pr.civ., obligarea reclamantului la plata cautiunii, în situatia în care instanta apreciaza ca este necesara plata acesteia, este ulterioara momentului suspendarii, nefiind o conditie prealabila de admisibilitate: “presedintele, încuviintând suspendarea, poate obliga reclamantul la o cautiune”.
În ceea ce priveste cel de-al motiv de recurs referitor la netemeinicia solutiei în raport de dispozitiile art.581 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Cum în mod corect a aratat si recurenta, ordonanta presedintiala are drept obiect obligarea rapida a unei hotarâri provizorii, fiind necesare întrunirea unor conditii speciale de admisibilitate, respectiv: neprejudicierea fondului si urgenta, neprejudecarea fondului impunând o analiza a aparentei de drept.
Prin hotarârea AGA din 4.05.2011 hotarâre a carei suspendare se solicita, s-a hotarât urmatoarele:
1.aprobarea si notificarea situatiilor financiare pe anul fiscal 2010, fiind prorogata discutarea celor aferente anului fiscal 2011,
2.s-a aprobat desemnarea d-nei N.I.G. în functia de administrator al societatii;
3.s-a aprobat amânarea discutarii si aprobarii actului constitutiv al societatii, reactualizat;
4.s-a aprobat initierea procedurilor de excludere a asociatului N.I. pentru comiterea de fraude în dauna societatii;
5.s-a aprobat formularea unei plângeri penale împotriva acestui asociat.
Fara a prejudeca fondul cauzei, judecatorul ordonantei presedintiale are obligatia de a “pipai” acest fond astfel încât conditiile de admisibilitate sa fie circumscrise raporturilor juridice de fapt deduse judecatii.
Astfel, Curtea retine ca adunarea generala din data de 4.05.2011 a fost convocata de catre unul dintre asociati – N.I.G., desi potrivit art.195 alin.1 din Legea 31/1990 aceasta obligatie apartine administratorului societatii, calitate pe care respectiva asociata nu o îndeplinea.
Este adevarat ca mandatul administratorului societatii expirase din anul 2009, însa nici aceasta situatie nu confera asociatului ce detine sub o patrime din capitalul social dreptul de a convoca adunarea generala.
Nu este o situatie nereglementata de lege, astfel cum încearca sa sustina recurenta drept justificare pentru convocarea facuta, Legea nr.31/1990 stabilit ca într-o asemenea situatie asociatul are dreptul de a formula actiune în justitie, instanta fiind cea care poate hotarî cu privire la convocarea adunarii generala în situatia în care administratorul statutar se opune convocarii ori în alte situatii asimilate refuzului de convocare.
Nu pot fi retinute sustinerile recurentei care încearca sa justifice si sa creeze o nota de legalitate acestei convocari prin faptul ca tocmai lipsa unui mandat valabil al administratorului a determinat-o pe asociata N.I.G. sa convoace adunarea generala având în vedere posibilitatea formularii unei eventuale actiuni în dizolvare întemeiata pe dispozitiile art.237 din Legea 31/1990.
Mandatul administratorului statutar a expirat din anul 2009, timp în care societatea a functionat si dupa trecerea a aproximativ 3 ani aceasta problema a capatat caracter de “urgenta”, rezolvarea acesteia nefiind o justificare pentru încalcarea normelor imperative ale legii. Calitatea de fondator al societatii nu-i ofera asociatei N.I.G. drepturi neprevazute de lege.
Un alt aspect analizat de catre Curte vizeaza modalitatea în care au fost facute convocarile asociatilor pentru AGA din 4.05.2011.
Astfel, convocarea a fost facuta la o adresa la care asociata N. cunostea ca nu mai reprezinta în fapt, adresa de domiciliu a asociatului N.I. având în vedere ca respectivul apartament facuse obiectul partajului de bunuri comune între acesta si asociata N.(D.)D., fiindu-i atribuit în exclusivitate acestuia din urma.
Dat fiind relatiile de rudenie dintre ele asociati: copii – parinti, rezulta cu certitudine faptul ca asociata N.I.G. a convocat pe asociatul N.I. la o adresa la care stia cu siguranta ca nu mai locuia la momentul efectuarii convocarii.
Recurenta nu se poate prevala de faptul ca intimatul N.I. nu a comunicat societatii schimbarea de domiciliu atâta vreme cât cunostea faptul ca aceasta adresa a fost schimbata, ca acesta nu mai locuia în fapt acolo si cu toate acestea, cu rea-credinta l-a convocat la respectiva adresa, singura la care s-a facut aceasta convocare, desi avea la dispozitie si formele de publicitate recunoscute de lege în aceasta situatie.
Lipsa dreptului de a convoca adunarea generala de catre unul dintre asociati, fara a avea calitatea de administrator, precum si încalcarea dispozitiilor legale referitoare la convocare sunt motive suficiente pentru a forma convingerea Curtii referitoare la legalitatea masurii suspendarii executarii hotarârii AGA din 4.05.2011 dispusa în mod corect de catre prima instanta, fara a mai fi necesar si analizarea celorlalte motive invocate de catre recurenta.
În consecinta, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. s-a respins recursul ca nefondat.
1
