Asupra prezentului recurs penal:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău nr. …/P/2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 28.12.2011 sub nr…./200, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului …, pentru săvârşirea infracţiunilor furt calificat în formă continuată şi port fără drept de armă albă în locuri publice, prevăzute de art. 208 al.1-209 al.1 lit.a, g, i C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. şi art.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată , ambele cu aplicarea art. 37 al.1 lit.a C.pen. şi art. 33 lit.a C.pen. .
Prima instanţă, la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, în camera de consiliu, prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 29.12.2011, în baza art.3001 al.3 C.pr.pen., a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului …,impun în continuare privarea lui de libertate si în consecinţă a menţinut starea de arest a acestuia.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău nr…. din data de 05.12.2011 s-a dispus punerea îin mişcare a acţiunii penale fata de inculpat, iar prin încheierea nr… din data de 05.12.2011, pronunţată în dosarul nr…./200/2011, s-a luat măsura arestării preventive faţă de aceştia pentru 29 zile.
Inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii nr…./05.11.2011, recurs ce a fost respins prin încheierea din data de 08.12.2011 pronunţată de Tribunalul Buzău.
S-a apreciat că cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, determinat de cercetarea în stare de libertate a inculpaţilor, învinuiţi de comiterea unei infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, pericol social relevat de natura infracţiunile ilicite, multitudinea infracţiunilor, de împrejurările concrete in care au fost întreprinse acţiunile ilicite, respectiv modalitatea organizată în care a săvârşit faptele, în alte localităţi decât cea de domiciliu pentru a fi mai greu identificat, de faptul că acesta a actionat împreună cu altă persoană pentru care prezintă vagi urme de identificare, prin aceasta făcând imposibilă depistarea acesteia precum şi perseverenţa de care a dat dovadă , săvârşind în timp de nici o lună 4 acte materiale
În plus, pericolul concret şi actual pentru ordinea publică reţinut de instanţa care a luat măsura arestării preventive, nu s-a diminuat, astfel că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
S-a mai reţinut de asemenea că inculpatul a dat dovadă de perseverenţă şi temeritate infracţională, acţiunile ilicite din prezenta cauză relevând un pregnant comportament antisocial, o predispoziţie spre săvârşirea şi a altor infracţiuni în continuare, inculpatul săvârşind faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât nu expirase perioada de 823 zile din momentul în care a fost liberat condiţionat la data de 11.01.2011 acesta recidivând astfel într-un interval relativ scurt de timp, cu nesocotirea dispoziţiilor legale în baza cărora a beneficiat de această liberare condiţionată.
Pentru a aprecia dacă se menţine sau nu pericolul social, prima instanţă a avut în vedere atât temeiurile avute în vedere de instanţa care a dispus arestarea preventivă, dar şi comportamentul anterior al inculpatului care rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia, care poate furniza indicii instanţei chemată să soluţioneze o astfel de cerere.
Deşi inculpatul a precizat că vina este în totalitate a sa, prima instanţă a reţinut că prin modalitatea comiterii actiunilor ilicite reţinute în sarcina sa în actul de sesizare, acesta dovedeşte o periculozitate socială deosebită, el dând dovadă de perseverenţă şi temeritate infracţională, pedepsele anterioare aplicate inculpatului nerealizându-şi scopul, toate acestea relevând un pregnant comportament antisocial, o predispoziţie spre săvârşirea şi a altor infracţiuni, în continuare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul ….
În motivarea recursului, recurentul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a învederat instanţei faptul că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive în condiţiile în care urmărirea penală s-a finalizat, recunoscând două din faptele reţinute în sarcina sa, celelalte două nefiind săvârşite de el.
Tribunalul, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859 alin.3 C.pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
În mod corect prima instanţă a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a recurentului nu s-au schimbat şi nici nu au încetat deoarece, sub un prim aspect, cerinţa prevăzută de art.143 C.pr.penală, privind existenţa probelor şi indiciilor temeinice ce atestă participaţia inculpatului la săvârşirea faptelor, este în continuare satisfăcută, în acest sens remarcându-se faptul că mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale creează presupunerea rezonabilă că recurentul este autorul faptelor deduse judecăţii.
Ca atare, una dintre condiţiile de bază avute în vedere la momentul dispunerii măsurii preventive, aceea prevăzută de art.143 Cod procedură penală, este în afara oricărei îndoieli.
Referitor la stadiul judecăţii se constată că verificarea măsurii arestării preventive s-a realizat ulterior înregistrării cauzei la instanţa de judecată, astfel încât până la acest moment, nu a fost declanşată cercetarea judecătorească, nu au fost luate declaraţii recurentului, părţilor vătămate, martorilor şi nu au fost administrate alte probatorii.
În raport de aceste considerente, prima instanţă în mod judicios a considerat că nu este oportună în acest stadiu procesual, cercetarea recurentului, în stare de libertate, atât sub aspectul incipient al cercetării judecătoreşti, cât şi faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care recurentul este trimis în judecată.
În ceea ce priveşte gravitatea faptelor, Tribunalul observă că, deşi pericolul social concret al infracţiunii ca faptă socialmente periculoasă, avut în vedere de legiuitor la momentul instituirii tratamentului sancţionator, nu se confundă cu pericolul social pe care îl presupune lăsarea în libertate a recurentului, cu toate acestea cele două noţiuni se află în legătură directă de interdependenţă.
Starea de pericol concret pentru ordinea publică, prin cercetarea recurentului în stare de libertate rezultă din modul şi împrejurările în care acesta se susţine că a săvârşit infracţiunile (acesta venind din altă localitate pentru a nu fi identificat), consecinţele acestora, temerea, starea de nesiguranţă şi reacţia comunităţii, în lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor statului faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de infracţiuni, recurentul fiind liberat condiţionat la data de 11.01.2011 din executarea unei pedepse privative de libertate pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen, cu un rest neexecutat de de 823 zile închisoare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudenţa sa că anumite infracţiuni, prin gravitatea lor particulară şi prin reacţia publicului pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea şi implicit menţinerea arestării preventive, cel puţin pentru o anumită durată de timp, acest pericol descrescând pe măsura trecerii timpului (Letellier împotriva Franţei, hotărârea din 26 iunie 1991).
Pentru buna desfăşurare a procesului penal, în sensul dispoziţiilor art.136 al.1 C.pr.pen., la acest moment nu este oportună cercetarea recurentului în stare de libertate, nefiind incidente nici dispoziţiile art.139 al.1 C.pr.pen. .
Având în vedere cele reţinute mai sus, Tribunalul, în baza dispoziţiilor art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de recurentul … împotriva încheierii de şedinţă din data de 29.12.2011 a Judecătoriei Buzău pronunţată în dosarul nr…../200/2011 iar în baza art.192 al.2 C.pr.pen., să-l oblige pe acesta la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care este inclusă şi suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu avansată Baroului de avocaţi Buzău din fondul special al Ministerului Justiţiei.
1
