DOMENIU: CONTRACTE
Hotărâre care ţine loc de act de vânzare – cumpărare a unui autovehicul. Inadmisibilitatea cererii privind radierea autoturismului din evidenţele fiscale şi din cele ale poliţiei.
SENTINŢA CIVILĂ NR.5373/09.04.2012
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamantul P.Ş., în contradictoriu cu pârâtul V.M., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constatate intervenit între părţi contractul de vânzare – cumpărare a autoturismului identificat în petitul acţiunii şi să dispună radierea autoturismului din evidenţele fiscale şi din cele ale poliţiei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea acţiunii, în esenţă, reclamantul a arătat că, la data de 19.07.2001, a vândut pârâtului un autoturism Dacia 1310, predându-i acestuia şi toate documentele de identificare a autovehiculului, şi că, deşi de la momentul vânzării au trecut mai mult de 10 ani, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a înmatricula autoturismul pe numele său.
În drept, reclamantul a invocat art.82, art.112 şi urm. şi art.111 C.proc.civ.
Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a propus proba cu înscrisuri şi cu interogatoriul pârâtului, ambele încuviinţate şi administrate de instanţă. La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri, în copii xerox: contract de vânzare – cumpărare, carte de identitate. La data de 09.04.2012, a fost luat interogatoriul pârâtului.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la judecată, recunoscând pretenţiile reclamantului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În temeiul art.137 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind radierea autoturismului din evidenţele fiscale şi din cele ale poliţiei, invocată din oficiu, pe care o consideră întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art.17 alin.(3) din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, „radierea din evidenţă a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile legii”, iar potrivit art.1 alin.(3) din acelaşi act normativ, „autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice privind iniţierea şi avizarea unor reglementări, precum şi aplicarea şi exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române”.
De asemenea, art.24 şi art.25 din Ordinul nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, stabilesc că radierea din circulaţie a unui autoturism este de competenţa Direcţiei regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi poate fi efectuată, în ipoteza trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, în baza documentelor care atestă intervenirea acestei situaţii (inclusiv prin hotărârea judecătorească prin care a fost constatată intervenirea contractului de vânzare – cumpărare a autoturismului).Astfel, competenta de soluţionare a cererii de radiere a autoturismului de pe numele unei persoane şi de înscriere a acestuia pe numele altei persoane aparţine Inspectoratului General de Poliţie, organ fără activitate jurisdicţională.
În consecinţă, pentru motivele de fapt şi de drept anterior menţionate, instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind radierea autoturismului indicat în petitul acţiunii, şi va respinge această pretenţie ca atare.
Asupra capătului de cerere privind constatarea încheierii contractului de vânzare – cumpărare:
La data de 19.07.2001, reclamantul P.Ş., în calitate de vânzător, şi pârâtul V.M., în calitate de cumpărător, au încheiat un contract de vânzare – cumpărare având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare …, serie şasiu …, serie motor …, pentru suma de 800 dolari. Deşi preţul a fost achitat în două tranşe, iar vehiculul a fost luat în posesie de pârât, părţile nu au încheiat contractul şi în forma tipizată necesară pentru radierea înmatriculării autoturismului de pe numele vânzătorului şi înmatricularea acestuia pe numele cumpărătorului, iar pârâtul nu s-a prezentat la poliţie pentru efectuarea acestor formalităţi, astfel cum acesta a recunoscut la interogatoriu.
Contractul de vânzare cumpărare a unui vehicul este un contract consensual şi, potrivit art.971 şi art.1295 C.civ., proprietatea se transmite în momentul încheierii acordului de voinţă, nefiind necesară îndeplinirea anumitor formalităţi. Pentru radierea înmatriculării de pe numele vânzătorului şi înmatricularea pe numele cumpărătorului, este necesară însă încheierea contractului în formă tipizată la organele de poliţie.
În situaţia în care cumpărătorul refuză să se prezinte la organele de poliţie în vederea încheierii contractului în forma tipizată, vânzătorul este îndreptăţit să intenteze o acţiune în constatarea dobândirii dreptului.
Potrivit art.111 C.proc.civ., pentru exercitarea acţiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţiile: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi prin acţiune să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt. Acţiunea în constatare este inadmisibilă în cazul în care reclamantul are la îndemână o acţiune în realizare.
În cauză, reclamantul nu are la îndemână o acţiune în realizare, interesul promovării acestei acţiuni fiind acela de a produce un titlu în vederea radierii înmatriculării autoturismului de pe numele său şi înmatriculării acestuia pe numele pârâtului. Instanţa reţine, de asemenea, că nu se urmăreşte constatarea existenţei unei situaţii de fapt, ci intervenirea transferului dreptului de proprietate.
Pentru motivele de fapt şi de drept anterior menţionate, având în vedere că, între părţi a fost încheiat un contract de vânzare – cumpărare cu caracter translativ de proprietate, instanţa va admite primul capăt de cerere şi, în temeiul art. 111 din C.proc.civ., va constata încheierea la data de 19.07.2001 a contractului de vânzare – cumpărare între reclamant, în calitate de vânzător, şi pârât, în calitate de cumpărător, având ca obiect dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare …, serie şasiu …, serie motor …, pentru preţul de 800 dolari.
În temeiul art.274 C.proc.civ, instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 27,60 lei, reprezentând taxa de timbru şi timbrul judiciar, având în vedere culpa procesuală a pârâtului în iniţierea de către reclamant a acestui demers judiciar.
