Asupra prezentului recurs penal:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 10.01.2012, în cadrul dosarului nr…./200/2012, apărătorul inculpatului … a solicitat liberarea provizorie a acestuia, sub control judiciar.
În motivarea cererii s-a arătat că solicitarea este pe deplin admisibilă, inculpatul fiind cercetat pentru o infracţiune de furt, în formă continuată, pentru care legea prevede o pedeapsă ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care să rezulte intenţia sau perspectiva de a comite noi infracţiuni sau că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, mai mult, scopul măsurilor preventive putând fi realizat şi prin liberare provizorie sub control judiciar, conform prevederilor art.136 alin.2 Cod proc. pen. .
La termenul stabilit pentru soluţionare, inculpatul a precizat că îşi însuşeşte cererea şi că are cunoştinţă de dispoziţiile legale ce reglementeză cazurile de revocare a liberării sub control judiciar.
Prima instanţă, prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 24.01.2012, în baza art.1608a alin.6 Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul … iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală l-a obligat pe acesta la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin încheierea nr…./09.12.2011 pronunţată de Judecătoria Buzău, în dosarul nr…./200/2011, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului …. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 09.12.2011.
Ulterior, prin rechizitoriul nr…./P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.a, i Cod pen., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 04.01.2012, sub nr…./200 iar starea de arest inculpatului a fost menţinută, în condiţiile legii, conform art. 3001 alin.3 Cod Procedură Penală.
Cu privire la prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar, prima instanţă a reţinut că este îndeplinită doar condiţia prevăzută de art.1602 alin.1 Cod procedură penală, cu privire la cuantumul pedepsei prescrise de lege cu privire la infracţiunea de care este învinuit inculpatul, respectiv închisoarea ce nu depăşeşte 18 ani, nu şi cea prevăzută în alin.2 al aceluiaşi articol, cu privire la inexistenţa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte fapte penale sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, concluzie ce se desprinde din interpretarea, per a contrario, a acestor prevederi legale.
S-a mai reţinut că termenul folosit de textul legal menţionat, de „date” nu are înţelesul de probe, ci de elemente care să conducă la prezumţia rezonabilă că inculpatul , pus în libertate, prezintă pericolul de a comite alte infracţiuni şi de a împiedica bunul mers al cercetărilor ce se impun în cauză, în cauză, în aprecierea instanţei, existând astfel de elemente prezumtive.
Chiar dacă inculpatul, fiind audiat, în cadrul dezbaterii acestei cereri, a declarat că recunoaşte fapta, deşi în cursul urmăririi penale a avut o atitudine parţial sinceră şi oscilantă, relevant de reţinut este că acestuia, anterior, i s-a aplicat o măsură educativă şi a mai fost condamnat, pentru infracţiuni de acelaşi gen, în timpul minorităţii, de asemenea i-au fost aplicate sancţiuni administrative, faptele din prezenta cauză fiind comise în termenul de încercare stabilit pentru condamnarea anterioară, aplicată acestuia prin sentinţa penală nr…./17.12.2008 a Judecătoriei Buzău, astfel că potenţialul periculos al inculpatului este evident, periculozitatea inculpatului putând fi apreciată şi prin raportare la previzibilitatea comportamentului acestuia, fiind evident că acesta are un comportament antisocial, fiind predispus la comiterea de infracţiuni.
De asemenea, s-a mai reţinut că, gravitatea infracţiunii pentru care este cercetat inculpatul, este relevată de limitele de pedeapsă fixate de lege sub aspect sancţionator, de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, într-un interval de timp relativ scurt, de o lună şi jumătate, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în modalitate calificată, fiind prejudiciate mai multe persoane iar gradul de pericol social al inculpatului, constituie date ce duc la prezumţia rezonabilă că, dacă ar fi cercetat în libertate, inculpatul ar putea încerca să săvârşească alte infracţiuni, în considerarea acestor aspecte, instanţa considerând că inculpatul, pus în libertate, prezintă riscul de a comite noi infracţiuni.
S-a mai reţinut că faptul că inculpatul a învederat că dacă ar fi cercetat în libertate ar avea posibilitatea de a termina şcoala nu e relevant, în sensul că nu justifică punerea sa în libertate, întrucât împrejurarea că frecventa cursurile şcolare nu avut influenţă pozitivă asupra lui, rolul educativ, instructiv al şcolii nu s-a manifestat în cazul său, dovadă comiterea acestor fapte penale.
Conform doctrinei si jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, detenţia este de asemenea justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unor noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată liniştea publice iar Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei prevede la pct.3 că detenţia provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârşit o infracţiune şi sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucţionare a justiţiei, ori acela ca acuzatul să nu comită o noua infracţiune gravă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul ….
În motivarea recursului, recurentul a învederat instanţei, prin apărătorul său, că cererea de liberare provizorie sub control judiciar ar fi trebuit admisă întrucât garanţiile solicitate de dispoziţiile procedurale în sarcina inculpatului, în caz de admitere a unei astfel de cereri, sunt suficiente pentru a se asigura atât buna desfăşurare a procesului penal cât şi reeducarea inculpatului în condiţiile în care este pentru prima dată când acesta este arestat preventiv, a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele săvârşite, prin judecarea sa în stare de libertate, având posibilitatea de a-şi finaliza cursurile şcolare.
Tribunalul, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859 alin.3 C.pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Conform dispozitiilor art.1602 al.1 C.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
Pentru infractiunea pentru care este judecat recurentul, legea prevede pedeapsa închisorii între 3 si 15 ani iar cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar îndeplineste conditiile prevăzute de art.1606 al.2 C.pr.pen, fiind astfel admisibilă în principiu, aşa după cum în mod corect a constatat prima instanţă.
Conform dispozitiilor art.1602 al.2 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Dispoziţiile art.1602 alin.1 Cod procedură penală acordă posibilitatea instanţei de a admite o astfel de cerere în condiţiile în care sunt îndeplinite cerinţele cerute în textul legal iar nu obligativitatea acesteia, existând posibilitatea respingerii acesteia conform art.1602 alin.2 Cod procedură penală, în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe recurent să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din analiza textului legal rezultă că nu sunt necesare probe care să formeze convingerea instanţei într-un anumit sens, ci sunt necesare doar date care să ateste posibilitatea recurentului de a săvârşi şi alte infracţiuni dacă ar fi judecat în stare de libertate, iar pentru a stabili existenţa acestei posibilităţi, instanţa trebuie să analizeze datele aflate la dosarului cauzei şi implicit comportamentul inculpatului atât în timpul judecării cauzei, cât şi în perioada anterioară reţinerii sale şi arestării sale.
Din acest punct de vedere, de asemenea, în mod corect prima instanţă a reţinut că, raportat la trecutul infracţional al recurentului, acesta fiind condamnat anterior pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen, în timpul minorităţii, de asemenea fiindu-i aplicate sancţiuni administrative, faptele din prezenta cauză fiind comise în termenul de încercare stabilit pentru condamnarea aplicată prin sentinţa penală nr…/17.12.2008 a Judecătoriei Buzău, există necesitatea de a-l împiedica pe recurent să săvârşească alte infracţiuni, fiind evident că acesta are un comportament antisocial, fiind predispus la comiterea de infracţiuni.
Chiar dacă în practica sa judiciară Curtea Europeană recomandă ca instanţele să ia în calcul fată de inculpatii arestati preventiv măsuri alternative prevăzute de lege, neprivative de libertate (Jab³oñski c. Pologne, nr. 33492/96), aceste măsuri alternative nu se pot lua decât cu respectarea legislaţiei nationale, legislaţie ce răspunde la acest moment exigenţelor impuse de instanţa comunitară.
Având în vedere cele reţinute mai sus, Tribunalul, în baza dispoziţiilor art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de recurentul …. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată de Judecătoria Buzău la data de 24.01.2012 în dosarul nr…/200/2012 iar în baza art.192 al.2 C.pr.pen., să-l oblige pe acesta la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
1
