Scopul OUG nr. 59/2011, asa cum reiese din motivele expuse de Guvern în preambulul acestui act normativ, a fost reglementarea unor proceduri tehnice de natura a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivitatii, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activitatii profesionale sub imperiul procedurii reglementate prin Legea nr. 119/2010, sa depuna aceste documente la Casele teritoriale de pensii în vederea revizuirii.
Aceste motive avute în vedere de Guvern aduc în prim plan situatia creata ca urmare a intrarii în vigoare a Legii nr. 119/2010, respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivitatii.
Aceasta conversie a fost necesara pentru ca România sa îsi respecte angajamentele asumate prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internationale, absolut necesare pentru stabilitatea economica a tarii pentru atingerea pragului deficitului bugetar, având în vedere evolutia crizei economice care s-a extins si în cursul anului 2010.
Aceasta conversie a fost necesara pentru ca România sa îsi respecte angajamentele asumate prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internationale, absolut necesare pentru stabilitatea economica a tarii pentru atingerea pragului deficitului bugetar, având în vedere evolutia crizei economice care s-a extins si în cursul anului 2010.
O.U.G. nr. 59/2011
Legea nr. 119/2010
Prin cererea introdusa la data de 17 august 2011, înregistrata sub nr. 3056/88/2011, contestatorul B.G. a formulat contestatie împotriva deciziei de revizuire a pensiei nr.79675 emisa la 18 iulie 2011 de Casa Teritoriala de Pensii Tulcea solicitând anularea deciziei, existând putere de lucru judecat, având hotarâre judecatoreasca definitiva si executorie; mentinerea în plata a deciziei nr.79675 emisa la data de 15 februarie 2011 ca urmare a pronuntarii sentintei civile nr.3110 din 8 decembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea, definitiva si executorie; obligarea intimatei la plata diferentei dintre pensia de serviciu conform deciziei nr.79675 din 15 februarie 2011 si pensia revizuita conform deciziei nr.79675 din 18 iulie 2011, sume calculate la rata inflatiei de la data de 1 august 2011 si pâna la data platii afective a sumei.
În motivare, contestatorul a aratat ca, în conformitate cu dispozitiile Legii nr.119/2010, i s-a recalculat pensia de serviciu, fiind emisa decizia nr.79675 din 18 august 2010 de Casa Judeteana de Pensii Tulcea, iar ulterior si decizia nr.28303 din 15 octombrie 2010, decizii pe care le-a contestat în instanta; ca, prin sentinta civila nr.3110 din 8 decembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Tulcea i s-a admis contestatia si a fost anulate deciziile nr.79675 din 18 august 2010 si, respectiv, 15 octombrie 2010 ca nelegale, sentinte definitive si executorii, împotriva careia Casa Judeteana a declarat recurs, iar prin încheierea din 3 mai 2011 Curtea de Apel Constanta a dispus suspendarea judecarii cauzei potrivit art. 244 pct.1 cod procedura civila pâna la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 1339/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti.
A mai aratat contestatorul ca în baza acestei decizii, Casa Judeteana de Pensii Tulcea a emis decizia nr.79675 din 15 februarie 2011, astfel ca a fost repus în plata cu pensia de serviciul anterioara recalcularii, fiind mentinut cuantumul pensiei de serviciu ca urmare a activitatii sale de grefier; ca, urmare aparitiei OUG nr.59/2011, i s-a revizuit pensia calculata prin Legea nr. 119/2010, cu toate ca decizia de recalculare emisa în baza Legii nr.119/2010 a fost anulata de instanta si mentinuta pensia de serviciu, fiind de altfel si repus în drepturi de Casa Judeteana de Pensii primind decizia nr. 79675 din 15 februarie 2011, necontestata de nimeni, în care Casa Judeteana de Pensii scrie ca sentinta civila mentionata anuleaza cele doua decizii de recalculare emise în baza Legii nr.119/2010.
A mai aratat contestatorul ca decizia de revizuire este nelegala si pentru ca încalca principiul fundamental al drepturilor câstigate, expres stipulat în practica CEDO, principiu care este recunoscut si de catre Curtea Constitutionala, decizia de pensie emisa în baza unei hotarâri judecatoresti fiind un act cu caracter administrativ, emis legal, intrat în circuitul civil, producându-si efectele juridice pentru care a fost emis.
Cu privire la puterea autoritatii de lucru judecat, contestatorul a precizat ca doctrina si jurisprudenta instantei sunt unanime si constante în sensul ca o constatare facuta printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si executorie nu trebuie sa fie contrazisa printr-o alta hotarâre, ca potrivit principiului disponibilitatii si în raport de obiectul procesului, instanta nu are a se pronunta asupra vocatiei sale la pensia de serviciu, aspect trecut în puterea lucrului judecat, obiectul contestatiei referindu-se doar la numarul si data deciziei prin care va fi repusa în plata pensia de serviciu în temeiul dispozitiilor cuprinse în sentinta civila nr. 3110/8.12.2010.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei în esenta pentru urmatoarele motive: prin decizia nr. 871/25 iunie 2010, Curtea Constitutionala a statuat ca partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi încadrata în notiunea de „bun”, reprezinta totusi un drept câstigat numai cu privire la prestatia de asigurari sociale realizate pâna la data intrarii în vigoare a noilor legi, iar suprimarea acestora pe viitor nu are semnificatia unei exproprieri.
A mai aratat intimata ca prevederile OUG nr.59/2011 se aplica tuturor categoriilor de pensii de la art.1 lit.1-h din Legea nr.119/2010 care au facut obiectul recalcularii si s-au revizuit din oficiu; ca obiectiunile contestatorului privind neretroactivitatii unei legi nu îsi gaseste aplicabilitatea în cadrul procesului de revizuire a pensiei contestatorului deoarece nu sunt încalcate dispozitiile art.15 alin. 2 din Constitutie; ca prin OUG nr.54/2011 nu s-a anulat o hotarâre judecatoreasca, ci doar s-a respins revizuirea unei decizii de pensii emise în temeiul Legii nr.119/2010 si ca, nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.1201 Cod civil referitoare la autoritatea de lucru judecat.
Prin sentinta civila nr. 4823/23.11.2011, Tribunalul Tulcea a admis contestatia formulata de contestatorul B.G. în contradictoriu cu intimata CASA TERITORIALA DE PENSII TULCEA, s-a anulat decizia de revizuire a pensiei nr.79675/18.07.2011 emisa de Casa Judeteana de Pensii Tulcea, ca netemeinica si nelegala, si pe cale de consecinta s-a mentinut decizia nr. 79675 din 15.02.2011 emisa de Casa Judeteana de Pensii Tulcea.
A fost obligata intimata sa plateasca în favoarea contestatorului diferenta dintre cuantumul pensiei stabilite prin decizia nr. 79675 din 15.02.2011 si cel al pensiei stabilite prin decizia anulata, pentru perioada cuprinsa între 01.08.2011 si pâna la momentul repunerii în plata a pensiei initiale, suma actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Ca urmare a aplicarii OUG nr. 59/2011, intimata a emis decizie de revizuire nr. 79675 din 18 iulie 2011 prin care a stabilit pentru contestator o pensie din sistemul public de pensii în cuantum de 1148 lei, decizie contestata de B.G. prin prezenta actiune.
Referitor la puterea autoritatii de lucru judecat, tribunalul observa ca dispozitiile art. 1201 Cod civil, nu sunt incidente în speta. Potrivit acestui text de lege este autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecata are acelasi obiect si este întemeiata pe aceesi cauza si este între aceleasi parti, facute de ele si în contra lor în aceesi calitate. În speta exista doar identitate de parti, obiectul si temeiul fiind diferite: se contesta o alta decizie de revizuire a pensiei întemeiata pe un alt act normativ, OUG nr. 59/2011.
În plus, sentinta nr. 3110/2010 nu a devenit irevocabila, recursul declarat împotriva ei nefiind solutionat.
Revenind la motivele pentru care instanta considera ca actiunea este întemeiata, retinem ca, prin O.U.G. Nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, publicata în MONITORUL OFICIAL NR. 457 din 30 iunie 2011, având în vedere exigentele subliniate de puterea judecatoreasca în cadrul controlului jurisdictional exercitat cu ocazia aplicarii Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor masuri legislative pe baza carora institutiile implicate sa poata realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv si justificat, a fost instituita o etapa de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivitatii si egalitatii.
Astfel, conform art. 1 din aceasta ordonanta, ,,Pensiile prevazute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor aceleiasi legi, se revizuiesc, din oficiu, de catre casele teritoriale de pensii în evidenta carora se afla dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta”, potrivit art. 2 metodologia de calcul fiind cea prevazuta în anexa care face parte integranta din ordonanta.
În aplicarea acestei ordonante si ,,pentru respectarea principiilor contributivitatii si egalitatii”, a fost emisa Decizia nr. 79675/18.07.2011, prin care Casa Judeteana de Pensii Tulcea a stabilit o pensie în cuantum de 1148 lei.
Comparând cuantumul pensiei de serviciu de care contestatoarea a beneficiat în temeiul art. 68 alin.1 din Legea 567/2004 cu drepturile de pensie rezultate în urma aplicarii O.U.G. Nr. 59 din 29 iunie 2011, se constata ca a avut loc o reducere semnificativa a cuantumului pensiei acesteia, de la 2662 lei, suma ce corespunde celei stabilite prin decizia de actualizare din 14.05.2009, dar si deciziei din data de 15.02.2011 emisa în executarea sentintei executorii la care s-a facut referire, la suma de 1148 lei, care, la rândul sau, corespunde deciziei emise în baza H.G. 737/2010.
Se constata astfel, ca revizuirea pensiei operate în temeiul O.U.G. nr. 59 din 29 iunie 2011 a ,,reasezat” pensia conform unor criterii diferite de cele care au stat la baza stabilirii pensiei, fapt inadmisibil si care are aptitudinea de a nesocoti principiul potrivit caruia legea produce efecte doar pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, asa cum prevad dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutia României. Pe de alta parte, aceasta revizuire aduce atingere dreptului de proprietate al contestatoarei, pensia acesteia aflata în plata constituind bun în sensul art. 1 al Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului s-a prevazut ca „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publica si în conditii prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”.
În alineatul 2 al aceleiasi dispozitii se arata ca ”Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau amenzilor”.
Dreptul la pensie este un drept preconstituit din perioada activa a pensionarului, acesta fiind obligat de lege sa contribuie la bugetul asigurarilor sociale procentual din veniturile realizate. Corelativ obligatiei de contributie la bugetul de asigurari sociale, se naste obligatia statului ca în perioada pasiva sa plateasca o pensie stabilita potrivit criteriului contributivitatii.
Obligatia statului este aceeasi si în situatia pensiilor speciale care au fost stabilite având în vedere criteriul compensatiei pentru activitatea desfasurata în conditii speciale, pentru absenta unor drepturi fundamentale, pentru incompatibilitatile si interdictiile stabilite pe parcursul întregii cariere profesionale si, mai ales, pentru absenta oricarei sanse de suplimentare a veniturilor.
Câta vreme pensia a fot stabilita potrivit unor criterii de compensatie de natura celor aratate si care rezultau din legea aplicabila la momentul deschiderii dreptului la pensie, le este interzis puterilor statului, fie ea putere executiva, legislativa sau putere judecatoreasca de a judeca justetea unor astfel de pensii si de a încerca reasezarea lor pe ,,criteriile contributivitatii si egalitatii” câta vreme ele se afla deja în plata.
Orice ingerinta în aceasta directie constituie o pierdere ireversibila a pensiei de serviciu, fiind o veritabila expropriere. În jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca notiunea de „bun” înglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate. (Cauza Buchen contra Cehiei din 2002).
Mai mult, în cauza Stec si altii împotriva Regatului Unit din 2006, Curtea EDO a statuat ca, daca statul a adoptat o legislatie care reglementeaza drepturi provenite din sistemul de asigurari sociale, indiferent daca acestea provin sau nu din plata unor contributii, acea legislatie trebuie sa fie considerata ca generând un interes patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul 1 aditional la CEDO, Curtea abandonând distinctia dintre pensia de natura contributiva si cea necontributiva
De aceea, se impune a se verifica daca interventia legislativa a statului prin O.G 59/2010 îndeplineste criteriile care sa legitimeze aceasta expropriere. Aceasta, în contextul în care dreptul ocrotit de art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nu este un drept absolut, fapt însemnând ca el comporta limitari de catre stat care, are sub acest aspect o larga marja de apreciere.
Potrivit art. 44 alin. (3) din Constitutia României, ,,Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
Potrivit art. 1 teza a II a din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului s-a prevazut ca „ Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publica si în conditii prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”.
În alineatul 2 al aceleiasi dispozitii se arata ca” Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau amenzilor”.
Pentru a verifica daca desfiintarea pensiei de serviciu de care beneficia contestatoarea corespunde limitarilor prevazute, se impune a se verifica daca îndeplineste urmatoarele conditii:
– ingerinta sa intervina prin ,,lege”. Relativ la aceasta conditie, instanta observa ca ingerinta a fost dispusa printr-o lege emanata de la puterea legiuitoare, Parlamentul României, transformarea pensiei de serviciu în pensie bazata pe criteriul contributivitatii dispunându-se prin Legea 119/2010, lege a carei implementare s-a ordonat prin HG 737/2010 si apoi prin OG 59/2011 adoptata potrivit dispozitiilor art. 115 alin. 4 din Constitutia României, asa încât instanta constata îndeplinita aceasta prima conditie.
– sa existe un scop legitim pentru luarea masurii de a desfiinta pensia de serviciu ori, sub acest aspect Guvernul a aratat, în expunerea de motive a Legii 119/2010 ca „se impune adoptarea unor masuri cu caracter exceptional, prin care sa se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare si în anul 2010”, datorita evolutiei crizei economice în anul 2009 si extinderii acesteia în cursul anului 2010, precum si acordurile de împrumut cu organismele financiare internationale. S-a aratat si faptul ca ,,exista sisteme speciale de pensii publice care au introdus privilegii si tratament inegal pentru unele categorii profesionale, s-a creat o diferenta uriasa între cea mai mica pensie si cea mai mare pensie publica”, asa încât se poate concluziona ca legea a avut ca scop si realizarea unei dreptati sociale.
Dreptatea sociala la care se face referire nu se poate realiza prin nedreptatea de a modifica un drept câstigat în baza unei legi, motiv pentru care instanta arata ca argumentele legiuitorului relativ la aceasta chestiune nu pot fi considerate ca fiind un scop care legitimeaza exproprierea contestatoarei de dreptul sau la pensie.
Cât priveste argumentul referitor la nevoia reducerii cheltuielilor bugetare din anul 2010, instanta observa ca pierderea pensiei speciale este definitiva si nu temporara. Ca atare, masura nu mai este exceptionala, asa cum se sustine, si nu poate fi considerata a fi dispusa în scopul reducerii cheltuielilor bugetare ale anului 2010.
– sa existe un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul avut în vedere pentru utilizarea lui. Nici aceasta cerinta nu a fost respectata câta vreme pensia a fost diminuata în mod semnificativ, reducerea fiind de la 2.662 lei la 1.148 lei, situatie în care este atinsa însasi substanta dreptului, nefiind vorba doar de o limitare a dreptului.
Este adevarat ca normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului si jurisprudenta curtii nu garanteaza un anumit cuantum al pensiei. Daca însa acest cuantum este micsorat semnificativ de autoritatile statului, atunci se aduce atingere însasi substantei dreptului.
Astfel, în cauza Muller versus Austria, s-a decis în sensul ca „o reducere substantiala a nivelului pensiei, ar putea fi considerata ca afectând substanta dreptului de proprietate si chiar a însusi dreptului de a ramâne beneficiar al sistemului de asigurari la batrânete”.
Curtea a decis ca, daca Statul reduce temporar pensia în situatii de recesiune economica rapida, ramâne totusi un corp de principii de la care acestuia îi este interzis sa deroge, si a considerat esential sa examineze daca dreptul la securitate sociala a fost atins în substanta sa în cauza Kjartan Asmundsson c. Iceland. Application no. 60669/00.2005.
În speta, însa, reducerea este definitiva si, cu atât mai mult, se pune problema respectarii principiului de neafectare a substantei dreptului.
Analizând proiectul de lege privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, Consiliul Legislativ a avizat favorabil cu observatii si propuneri, una dintre aceste observatii fiind aceea ca ,,recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale cuvenite sau aflate în plata nu se poate face decât cu încalcarea principiului neretroactivitatii legii prevazut de art. 15 alin. 2 din Constitutia României”
Relativ la aprecierile referitoare la autoritatea de lucru judecat, instanta observa ca hotarârea invocata de contestatoare nu este si irevocabila asa încât sa poata fundamenta o astfel de exceptie. Aceasta, dincolo verificarea triplei identitati de obiect, cauza si parti.
Cât priveste sustinerea referitoare la discriminarea personalului auxiliar în raport de magistratii în privinta carora Curtea Constitutionala, la sesizarea Înaltei Curti de Casatie, prin DECIZIA NR.873 din 25 iunie 2010, a admis obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, instanta arata ca principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii presupune, asa cum cer prevederile art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000, aplicarea aceluiasi tratament persoanelor aflate în situatii comparabile.
Curtea Constitutionala, însa, prin Decizia nr. 107/1995, a statuat ca principiul egalitatii nu înseamna uniformitate, asa încât, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Aceasta înseamna ca în anumite situatii discriminarea poate sa nu fie ilegala.
Este adevarat ca magistratii si grefierii, desi se afla în situatii asemanatoare, nu sunt neaparat si în situatii egale, asa încât, în ceea ce priveste stabilirea pensiilor speciale, s-ar putea sustine ca nu se impune un tratament egal.
Instanta arata însa ca discriminarea invocata nu releva inegalitatea celor doua categorii în privinta îndreptatirii lor la primirea unei compensatii în perioada pasiva a vietii pentru interdictiile, incompatibilitatile si celelalte conditiile speciale ce le-au caracterizat cariera. În speta, discriminarea rezulta din aceea ca, prin lege, unei categorii îi este modificata pensia speciala aflata în plata, celeilalte, dimpotriva, îi este mentinuta, fapt care are aptitudinea de a aduce atingere principiului consacrat si de art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor
Împotriva acestei hotarâri a formulat recurs pârâta Casa Judeteana de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând în esenta urmatoarele :
Solicita instantei de recurs sa aiba în vedere prevederile art.304 indice 1 Cod procedura civila în sensul ca, potrivit legii, sentinta recurata nu poate fi atacata cu apel, fapt pentru care prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prevazute la art.304, instanta de recurs putând sa examineze cauza sub toate aspectele.
În temeiul prevederilor Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, s-a dispus recalcularea pensiilor stabilite potrivit dispozitiilor legilor cu caracter special, prin determinarea punctajului mediu anual si al cuantumului fiecarei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevazut de legislatia în domeniul asigurarilor sociale, în scopul asigurarii egalitatii de tratament pentru toti beneficiarii sistemului public de pensii.
În acest sens, în cazul intimatului, tinând cont de prevederile Legii 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, coroborate cu cele ale H.G.nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensiei de serviciu prevazute la art.1 lit.c)-h) din legea 119/2010 cât si cele ale Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii cu modificarile si completarile ulterioare, Casa Judeteana de Pensii Tulcea a dispus recalcularea pensiei de serviciu a intimatului.
Prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 59/2011, legiuitorul a prevazut în mod imperativ la art.1 urmatoarele: “Pensiile prevazute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor aceleiasi legi, se revizuiesc, din oficiu, de catre casele teritoriale de pensii în evidenta carora se afla dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta”.
La alin.(2) al aceluiasi articol din prezenta ordonanta, s-a prevazut ca: Drepturile de pensie revizuite potrivit prezentei ordonante de urgenta se platesc de la data de întâi a lunii urmatoare expirarii termenului de revizuire prevazut la alin.(1).
Curtea Constitutionala la punctul I.2 din Decizia nr.871/25.06.2010 a statuat astfel: “partea necontributiva a pensiei de serviciu, chair daca ar fi încadrata în notiunea de “bun”, ea (pensia de serviciu) reprezinta totusi, din aceasta perspectiva un drept câstigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pâna la data intrarii în vigoare a noilor legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia unei exproprieri.
În Cauza Hasani contra Croatiei, Curtea Europeana a retinut urmatoarele: „art.1 din Protocolul nr.1 nu confera dreptul de a obtine proprietatea unui bun. Aceasta prevedere nu restrictioneaza în nici un fel libertatea statului de a decide sa instituie sau nu o anumita forma de asistenta sociala sau o anumita schema de asigurari sociale sau sa aleaga felul sau cuantumul beneficiilor platite în cadrul acestor scheme”.
În concluzie, dreptul la pensie, asa cum a fost el revizuit prin O.U.G. nr. 59/2011, daca are o baza legala în dreptul intern, intra în sfera de protectia a art.1 din Protocolul nr.1, fapt pentru care solicita instantei de judecata sa aiba în vedere ca în litigiul de fata nu se poate califica „bunul” intimatei de a fi, dreptul de a primi un cuantum al pensiei, asa cum a fost stabilit anterior revizuirii, motivat de faptul ca principiul fundamental care sta la baza revizuirii în prezenta cauza este cel al contributivitatii, conform legislatiei asigurarilor sociale în vigoare la aceasta data.
Prevederile O.U.G. 59/2011 se aplica tuturor categoriilor de pensii de la art.1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 care au facut obiectul recalcularii si s-au revizuit din oficiu, în mod obligatoriu, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a ordonantei de urgenta anterior invocata si s-au platit de la data de întâi a lunii urmatoare expirarii termenului de revizuire prevazut la alin.(1).
Mai mult decât atât, solicita instantei sa observe ca scopul si intentia legiuitorului prin elaborarea si adoptarea O.U.G.59/2011 este bine determinat si definit prin însasi faptul ca finalitatea urmarita este aceea de a instituit o etapa de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivitatii si egalitatii, tocmai pentru a stabili în mod just si echitabil, drepturile de pensie pe care persoanele vizate sunt îndreptatite sa le primeasca, aratându-se în mod expres în continutul ordonantei de urgenta faptul ca aceste împrejurari vizeaza interesul public si constituie elementele unei situatii extraordinare ce nu sufera amânare, motiv pentru care se impune luarea unor masuri imediate pentru reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalculate prevazute la art. 1 lit.c) – h) din Legea nr. 119/2010.
De asemenea, criticile primei instante privind neretroactivitatea unei legi, nu-si gasesc aplicabilitatea în cadrul procesului de revizuire a pensiei intimate, deoarece, asa cum a statuat Curtea Constitutionala în decizia nr.871/25.06.2010 (punctul I.1), dispozitiile art.15 alin.(2) din Constitutie privind neretroactivitatea legii civile, nu sunt încalcate, deoarece s-a retinut într-o alta decizie a Curtii, respectiv Decizia nr.458/2003 (publicata în Monitorul Oficial nr.24/13.01.2004), „o lege nu este retroactiva atunci când modifica pentru viitor o stare nascuta anterior si nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situati juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune în timpul urmator intrarii în vigoare, adica în domeniul ei de aplicare”.
Conformându-se dispozitiilor art.15 alin. (2) din Constitutie, textele de lege criticate afecteaza pensiile speciale pe viitor, si numai în ceea ce priveste cuantumul acestora. Celelalte conditii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie si vârsta eligibila nu sunt afectate de noile reglementari. De asemenea, legea privind instituirea unor masuri în domeniul pensiilor nu se rasfrânge asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrarii sale în vigoare, care constituie „facta praeterita”.
Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente :
Reclamantul a fost beneficiara unei pensii de serviciu stabilite în baza Legii nr. 567/2004.
Drepturile de pensie ale acesteia au fost recalculate prin decizia emisa în baza OUG nr.59/2011 împotriva careia reclamanta a formulat contestatie.
Prin decizia nr. 215/13.03.2012, Curtea Constitutionala a respins ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor OUG nr. 59/2011.
Scopul OUG nr. 59/2011, asa cum reiese din motivele expuse de Guvern în preambulul acestui act normativ, a fost reglementarea unor proceduri tehnice de natura a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivitatii, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activitatii profesionale sub imperiul procedurii reglementate prin Legea nr. 119/2010, sa depuna aceste documente la Casele teritoriale de pensii în vederea revizuirii.
Daca Legea nr. 119/2010 a constituit reglementarea de drept substantial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, OUG nr. 59/2011, reprezinta prevederea legala de natura procedurala prin care statul reglementeaza procedura recalcularii pensiilor si modul de calcul al drepturilor de pensie, tinând cont de specificul situatiilor categoriilor socio-profesionale în cauza.
Recalcularea pensiei speciale nu s-a facut retroactiv, ci de la data intrarii în vigoare a ordonantei mentionata mai sus, astfel ca nu se încalca principiul neretroactivitatii legii civile.
Prin decizia nr. 458/02.12.2003, Curtea Constitutionala a statuat ca: „o lege nu este retroactiva atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune în timpul urmator intrarii ei în vigoare”.
Legea 119/2010 si O.U.G. 59/2011 se aplica tuturor pensiilor speciale, iar vechile reglementari legale prin care aceste pensii au fost calculate au fost abrogate în mod implicit.
Pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea speciala.
Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor locale de stat, pe când partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat.
Acordarea acestui supliment a urmarit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special.
Aceasta compensatie, neavând ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, tine de politica statului în domeniul asigurarilor sociale, si nu se subsumeaza dreptului la pensie, ca element constitutiv al acestuia.
Prin urmare, în ceea ce priveste aceste din urma drepturi de asigurari sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune în functie de politica sociala si fondurile disponibile, asupra acordarii lor, precum si asupra cuantumului si conditiilor de acordare.
Acordarea pensiei suplimentare este strâns legata de politica statului în domeniul asigurarilor sociale si poate fi eliminata când bugetul de stat nu mai poate suporta sarcina unor astfel de cheltuieli din ratiuni de ordin economic si financiar.
În aceste conditii, partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi încadrata, potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, „în notiunea de bun”, ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept câstigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale, iar suprimarea ei pe viitor nu are semnificatia unei exproprieri.
În acest sens, în decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului în cauza Muller contra Austriei din 1975 s-a aratat ca „art. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi interpretat în sensul ca acea persoana ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum”.
În cauza Andrejeva contra Lituaniei Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut: ”de asemenea, o ampla marja de apreciere este de obicei lasata statului pentru ca acesta sa poata lua masuri de ordin general în domeniul economic si social. Datorita unei cunoasteri directe a societatii lor si a nevoilor acestuia, autoritatile nationale sunt în principiu mai în masura decât judecatorul international sa hotarasca ceea ce este de interes public în domeniul economic sau social”.
În materie de pensie si alte drepturi de asigurari sociale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a acceptat reduceri substantiale ale cuantumului acestora, fara a ajunge la concluzia încalcarii art. 1 al Protocolului nr. 1 (a se vedea: decizia Skorkiewicz contra Poloniei din 01.06.1999; decizia Jankovic contra Croatiei nr. 43440/1998).
Relevanta în cauza este decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului din 07.02,2012 pronuntata în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molar si Lucia Ghetu împotriva României, prin care s-a constatat ca masura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conforma prevederilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeasi Conventie, chiar daca acest lucru a însemnat o scadere cu 70% a cuantumului pensiilor.
Curtea de la Strasbourg a statuat ca masura de reducere a pensiilor de serviciu este prevazuta de lege si constituie o modalitate de a echilibra bugetul si de a corecta diferentele existente între sistemele de pensii, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproportionate.
Pentru a se aprecia daca s-a încalcat dreptul unei persoane la proprietate, Curtea Europeana a statuat ca trebuie verificate mai multe cerinte si anume: daca persoana respectiva a avut un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; daca exista o ingerinta a statului în exercitarea dreptului asupra bunului ce are ca efect privarea totala sau partiala de bun a persoanei respective si daca ingerinta statului este proportionala cu scopul urmarit în sensul de a se pastra un just echilibru, o proportionalitate între cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
În cauza, Curtea constata ca pensia de serviciu de care se bucura reclamantul chiar daca poate fi încadrata în notiunea de „bun” în sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, ea reprezinta totusi din aceasta perspectiva un drept câstigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale.
Cerinta care mai trebuie verificata pentru a stabili daca masura aplicata de stat este în concordanta cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale este aceea a respectarii justului echilibru între cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
Scopul OUG nr. 59/2011, asa cum reiese din motivele expuse de Guvern în preambulul acestui act normativ, a fost reglementarea unor proceduri tehnice de natura a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivitatii , dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activitatii profesionale sub imperiul procedurii reglementate prin Legea nr. 119/2010, sa depuna aceste documente la Casele teritoriale de pensii în vederea revizuirii.
Aceste motive avute în vedere de Guvern, aduc în prim plan situatia creata ca urmare a intrarii în vigoare a Legii nr. 119/2010, respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivitatii.
Fata de aceste aspecte, Curtea constata ca cerintele interesului general în adoptarea OG nr. 59/2011 a fost dovedit.
În ceea ce priveste raportul de proportionalitate între interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate, instanta apreciaza ca s-a pastrat un just echilibru între cele doua cerinte.
În determinarea proportionalitatii, a justului echilibru, Curtea va verifica în ce masura a fost afectata substanta dreptului.
Astfel, reclamantului nu i-a fost sistata plata pensiei, ci pensia i-a fost doar diminuata prin aplicarea modului de calcul prevazut de Legea 19/2000, potrivit principiului contributivitatii.
Prin aplicarea acestei modalitati de calcul, reclamantul si-a pierdut doar partea necontributiva, suplimentul adaugat de la bugetul de stat, dreptul de pensie nefiind afectat în aspectele sale fundamentale, cu atât mai mult cu cât acest mod de calcul se aplica tuturor pensiilor din sistemul public de asigurari.
Prin decizia nr. 29/12.12.2011 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, desi s-a respins recursul în interesul legii, Curtea a statuat ca este esential a se constata în privinta fiecarui reclamant în parte daca s-a respectat raportul de proportionalitate între interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate.
Facând o analiza comparativa a nivelului pensiei revizuite a reclamantului cu pensia medie lunara la nivel national de 716 lei pe anul 2010 si 753 lei pe anul 2011 conform raportului Institutului National de Statistica, se observa un nivel superior al pensiei revizuite, astfel Curtea apreciaza ca prin recalcularea pensiei în baza OUG nr. 59/2011 nu s-a încalcat principiul proportionalitatii între interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate.
În ceea ce priveste discriminarea invocata de reclamanta raportat la alte categorii de pensionari, aceasta nu poate fi retinuta, în speta nefiind vorba de persoane aflate în situatii similare, fiecare categorie de persoane având drepturi si obligatii din prisma statutului profesional.
De altfel, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalitatii în fata legii si a nediscriminarii este constanta si recunoaste ca principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea si ca situatiile diferite impun un tratament diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferentiere.
Referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de reclamant, aceasta nu poate fi retinuta, întrucât hotarârea mentionata nu este irevocabila, în plus obiectul celor doua cereri este diferit, prima cerere a avut ca obiect contestatie împotriva deciziei emise în baza Legii nr. 119/2010, iar prezenta cerere are ca obiect contestatie împotriva deciziei de revizuire emise în baza OUG nr. 59/2011.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 alin.1 Cod procedura civila Curtea a admis recursul a modificat în tot sentinta în sensul ca a respins actiunea ca nefondata.
