Recurs civil. Actiune in constatare. Uzucapiune.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 191/R/15 Martie 2012
Prin cererea înregistrată la această Judecătoria O sub nr.XX/2011 reclamanta PI a solicitat în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a mun.O, prin Primar, să se constate dobândirea dreptului de proprietate de către defuncţii VI şi VA, prin uzucapiune, asupra imobilului intravilan în suprafată de 182 mp si a constructiei existente, casă de locuit, în suprafaţă construită de 96 mp, constructie din cărămidă şi chirpici, acoperită cu ţiglă, formată din 4 camere, o bucătărie, o baie, două holuri şi anexe gospodăreşti, situat în mun.O, având ca vecinătăţi : XXX.
În motivarea cererii arată că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.476/14 iunie 1966 de Notariatul de Stat al raionului O, defunctul VI, căsătorit cu defuncta VA, a cumpărat de la numiţii GA, SI, IM şi IS, un imobil situat în or.O, compus din suprafaţa de 400 mp, teren loc de casă, şi casă de locuit, construită din cărămidă, formată din două camere şi o sală, având ca vecini: XX.
În anul 1967, defuncţii VI şi VA au mai construit la imobilul casă de locuit două camere, o bucătărie, o cămară şi două vestibule, conform Autorizaţiei pentru executare de lucrări nr.260/14 iunie 1967 eliebrată de Sfatul Popular al raionului O, iar ulterior a mai fost construită o baie şi anexe gospodăreşti.
Întrucât la data cumpărării imobilului, teren intravilan, loc de casă, şi casă de locuit, nu au fost efectuate măsurători cu privire la terenul aferent casei de locuit, în fapt, suprafaţa de teren care le-a fost transmisă este mai mare decât cea înscrisă în actul de vânzare-cumpărare din anul 1966.
Aşa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală eliberat de Primăria municipiului O, defuncţii VI şi VA figurează în evidenţele fiscale ale primăriei cu suprafaţa de 560 mp, pentru care au achitat taxele şi impozitele la zi.
Reclamanta arată că este fiica defuncţilor VI şi VA. Numitul VI, a decedat la data de 22 septembrie 2009, iar numita VA a decedat la data de 21 iunie 2010, şi au avut trei copii.
În anul 2011, reclamanta a angajat un expert cadastral care i-a întocmit documentaţia cadastrală la imobil şi, din măsurătorile efectuate de expert în sistem de proiecţie stereo, a rezultat o suprafaţă de teren intravilan, aferentă casei de locuit, de 582 mp, deci mai mare cu 182 mp faţă de suprafaţa din actul de proprietate.
Mai arată că, încă de la data cumpărării, imobilul a fost delimitat de vecini, fiind împrejmuit cu gard pe toate laturile.
Cum pentru această suprafaţă de teren şi pentru construcţiile executate, nu există act de proprietate, a fost nevoită să formuleze prezenta acţiune.
Reclamanta mai arată că, defuncţii VI si VA, au stăpânit întregul imobil, teren intravilan în suprafaţă totală de 582 mp şi construcţii existente pe acest teren, situat în municipiul O, de la data cumpărării şi până la data decesului lor, fără a fi modificate graniţele proprietăţii, în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietar.
De asemenea, reclamanta mai arată că, odată cu renumerotarea imobilelor de către administraţia publică locală, imobilul situat pe strada M nr.198, a primit nr.186, conform certificatului nr.12113/28 iulie 2006 eliberat de Primăria municipiului O.
La termenul din data de 11.11.2011 instanţa din oficiu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a municipiului O.
Soluţionând cauza Judecătoria O prin sentinţa civilă nr.XX/04.11.2011 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a unităţii administrativ teritoriale Municipiul O, prin primar invocată din oficiu şi a respins acţiunea formulată de reclamanta PI, domiciliată în XXX, împotriva pârâtului Municipiul O – prin primar, cu sediul în mun.O, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, analizând probele administrate în cauză a constatat următoarele: prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.496/14.06.1966 de fostul Notariat de Stat al raionului O, defunctul VI a cumpărat de la GA, SI, IM şi IS imobilul compus din suprafaţa de 400 mp şi casa de locuit construită din cărămidă compusă din două camere şi sală, având ca vecinătăţi la XXX.
Aşa cum rezultă din declaraţia martorelor imobilul cumpărat de defuncţii părinţi ai reclamantei a păstrat aceiaşi configuraţie până în prezent. Referitor la acest aspect din schiţa plan amplasament al imobilului depusă la dosar rezultă că suprafaţa de teren aferentă construcţiilor este de 582 mp faţă de 400 mp cât rezultă din actul de vânzare-cumpărare.
Posesia utilă exercitată timp de 30 de ani reprezintă în condiţiile legii temei pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului posedat şi în acelaşi timp o sancţiune împotriva proprietarului care s-a dezinteresat de soarta bunului său.
Deci, în acţiunile care au ca obiect constatarea posesiei de fapt, calitate procesuală pasivă poate avea numai proprietarul imobilului şi este sarcina reclamantului să indice persoana acestuia prin cererea de chemare în judecată formulată în condiţiile art.112 C.pr.civ.
Consideră instanţa de fond că reclamanta din prezenta cauză ar fi trebuit să facă demersuri pentru identificarea moştenitorilor vânzătorilor din actul de vânzare-cumpărare, chemarea în judecată a autorităţii administrativ locale nefiind justificată în absenţa unor asemenea diligenţe.
Din probele administrate nu a rezultat că diferenţa de teren de 182 mp faţă de 400 mp ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare s-ar fi aflat vreodată în proprietatea unităţii administrativ teritoriale municipiului O, caz în care ar dobândi calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Consideră hotărârea pronunţată de instanţa de fond ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:
În primul rând arată că instanţa de fond a apreciat că ar fi trebuit să facA demersuri pentru identificarea moştenitorilor vânzătorilor din actul de vânzare – cumpărare, considerând că aceştia sunt proprietarii suprafeţei de teren în litigiu, or un asemenea demers este unul foarte greu de realizat, dacă nu aproape imposibil.
Consideră că de altfel un astfel de demers este şi unul inutil, având în vedere că vânzătorii le-au vândut suprafaţa de 400 mp, teren loc de casă, asupra cărora erau proprietari în indiviziune, iar prin acţiune a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului teren intravilan, în suprafaţă de 182 mp, în plus faţă de suprafaţa din actul de vânzare – cumpărare.
Ca urmare, pentru suprafaţa de teren de 182 mp pentru care a solicitat să se constate uzucapiunea, vânzătorii nu aveau titlu de proprietate şi, ca atare, nu ne puteau vinde mai mult decât aveau în proprietate, respectiv suprafaţa de 400 mp.
Pe de altă parte, dreptul de proprietate privată asupra acestor bunuri poate aparţine, potrivit art. 4 din Legea 213/1998, domeniului privat al statului sau unităţii administrativ teritoriale.
În lipsa altui criteriu de delimitare a domeniului privat al statului de cel al unităţilor administrativ teritoriale, se impune aplicarea prin analogie a criteriului de delimitare a domeniului public al statului de cel al unităţilor administrativ teritoriale, şi anume interesul, naţional sau local, al acestor bunuri, conform art. 3 din acelaşi act normativ.
Or, în cauza de faţă, nu există nicio raţiune pentru a aprecia că bunul ce face obiectul cererii de chemare în judecată ar fi de interes naţional şi deci proprietatea aparţine unităţii administrativ teritoriale şi statului.
De asemenea, art. 6 şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 arată care sunt terenurile care fac parte din domeniul privat al statului şi unităţilor administrativ teritoriale.
Faţă de aceste considerente, apreciază că în cauză unitatea administrativ teritorială a oraşului O, are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, arată că în urma probelor administrate în cauză, a dovedit că defuncţii VI şi VA au stăpânit imobilul, ce face obiectul prezentei cauze, peste 30 de ani şi posesia exercitată de ei a fost una utilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a uzucapa.
În drept invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.proc. civ.; 3041 C.proc.civ..
În dovedire solicită proba cu înscrisuri noi.
Tribunalul, analizând recursul, prin prisma art. 3041 Cod procedură civilă, a motivelor invocate de către recurentă şi în raport de dovezile administrate în primă instanţă, apreciază că în mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei UNITATEA ADMINISTRATIV -TERITORIALĂ O, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond în condiţiile în care natura juridica a actiunii promovate de reclamantă este aceea a unei actiuni in constatare.
În acest sens reţine că uzucapiunea este reglementata de Codul civil ca fiind o sanctiune ce opereaza numai împotriva proprietarului nediligent, astfel încât este admis faptul ca, asa cum s-a statuat si în practica judiciara, în astfel de cereri de chemare în judecata, calitate procesual pasiva nu poate avea decât proprietarul nediligent, având în vedere ca acesta, prin pasivitatea sa îndelungata, s-a desesizat de bun, permitând intrarea unei alte persoane în posesia acestuia.
Din probele administrate în cauza, nu rezulta că diferenta de teren s-ar fi aflat vreodata în proprietatea statului sau a unitatii administrativ teritoriale, caz în care Orasul ar fi dobândit calitate procesual pasiva.
De aceea, intr-o astfel de actiune, legitimarea procesuala pasiva nu poate apartine decat vânzătorului care a instrainat defuncţilor un teren care in realitate are o suprafata mai mare cu 182 mp decat aceea indicata in actul de vanzare cumparare, ceea ce a determinat imposibilitatea intocmirii documentatiei cadastrale in vederea intabularii. Fata de imprejurarea ca terenul in litigiu face obiectul proprietatii private, fara a apartine domeniului public sau privat al localităţii O, nu există identitatea dintre persoana chemata in judecata (intimatea – pârâtă ) si aceea care ar putea sa conteste dreptul pretins de reclamantă .
Pe de altă parte, tribunalul constată că reclamanta a investit instanţa de judecată cu o acţiune prin care solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui teren ca efect al uzucapiunii nu în favoarea sa, ci în favoarea unor persoane decedate, or capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii încetează prin moarte.
Instanţa aminteşte recurentei că potrivit art 109 alin 1 Cod procedură civilă o cerere de chemare în judecată poate fi făcută de persoana ce pretinde un drept al său împotriva unei alte persoane
Prin urmare, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, Tribunalul constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, potrivit tuturor argumentelor de mai sus.
Neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea sentinţei în temeiul dispoziţiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat acest recurs al recurentei menţinând în vigoare hotărârea atacată.
