Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş sub nr. 11645/320/2011 la data de 9/09/2011, reclamanta SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul NS încredinţarea provizorie a minorului NV până la soluţionarea în mod irevocabil a acţiunii înregistrată sub nr. 11641/320/2011, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului începând cu data introducerii acţiunii pana la soluţionarea dosarului nr. 11641/320/2011.
În motivare reclamanta arată faptul că minorul NV este fiul părţilor, in afara căsătoriei, născut la data de 8.12.2007, că cei doi părinţi s-au separat în fapt la începutul lunii mai 2011, moment de la care minorul a rămas să locuiască împreună cu mama reclamantă.
În perioada convieţuirii, reclamanta arată faptul că a fost singura care s-a ocupat de creşterea şi educarea minorului, tatăl pârât fiind o fire mai dură, care nu s-a implicat în creşterea şi educarea minorului.
De asemenea, reclamanta arată faptul că între cei doi părinţi au existat numeroase neînţelegeri legate de programul minorului, că cei doi părinţi au concepţii diferite cu privire la creşterea şi îngrijirea minorului.
De asemenea, reclamanta arată faptul că după despărţirea în fapt a părinţilor, minorul a devenit mult mai ataşat de mamă, astfel încât se impune încredinţarea acestuia spre creştere şi educare mamei.
În dovedire reclamantul a depus următoarele înscrisuri: copia certificatului de naştere al minorului NV (f9), Adeverinţa nr. 684/2010 eliberată de Baroul Mureş ( f 10), Adeverinţa nr. 151/2011 eliberată de Grădiniţa nr. 16 Târgu Mureş ( f 11), Declaraţie privind veniturile realizate ( f 12).
Pentru termenul din 3.10.2011 reclamanta a formulat o precizare de acţiune solicitând, faţă de dispoziţiile Legii nr. 287/2009, exercitarea autorităţii părinteşti, până la soluţionarea dosarului nr. 11641/320/2011 în mod exclusiv de către mama reclamantă, stabilirea locuinţei minorului la mama reclamantă, în Târgu Mureş, st.r Călimanului nr. 18, jud. Mureş, stabilirea obligaţiei de întreţinere a tatălui pârât în favoarea minorului şi obligarea acestuia la plata pensiei de întreţinere corespunzătoare perioadei mai-septembrie 2011.
În ceea ce priveşte cererea de exercitare în mod exclusiv a autorităţii părinteşti, reclamanta indică faptul că între cei doi părinţi există o stare evidentă de neînţelegere, dată fiind lipsa comunicării şi litigiile numeroase iniţiate de pârât în contradictoriu cu mama reclamantă şi familia acesteia. De asemenea, reclamanta a arătat faptul că, date fiind ideile diferite pe care cei doi părinţi le au cu privire la creşterea şi educarea minorului, nu va exista niciodată posibilitatea de înţelegere între cei doi părinţi, astfel încât exercitarea în comuna autorităţii părinteşti va fi imposibilă şi nu va duce decât la noi litigii între aceştia.
Faţă de cererea de stabilire a locuinţei minorului la mama reclamantă, aceasta a arătat faptul că de la naştere minorul a locuit în mod statornic cu mama, în prezent minorul se află la ea, astfel încât se impune stabilirea locuinţei minorului în modalitatea indicată în precizarea de acţiune.
De asemenea, reclamanta a arătat faptul că pârâtul nu şi-a îndeplinit în nici un mod obligaţia de întreţinere faţă de minor, motiv pentru care solicită obligarea acestuia la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului.
Pârâtul, legal citat, a formulat la rândul său o cerere de ordonanţă preşedinţială, înregistrată în dosarul nr. 12831/320/2011, cauză conexată în prezentul dosar la termenul din 17.10.2011 în temeiul art. 164 Cod proc. civ.
Prin cererea formulată, pârâtul reclamant a solicitat instanţei ca , în mod provizoriu, până la soluţionarea dosarului nr. 11641/320/2011, să dispună exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului NV de către ambii părinţi şi stabilirea provizorie a locuinţei minorului la tatăl pârât reclamant.
În motivare, pârâtul-reclamant a arătat faptul că nu există temeiuri care să determine încredinţarea minorului doar către unul din părinţi; mai mult decât atât, este necesar ca autoritatea părintească să fie exercitată e ambii părinţi şi pentru a nu periclita identitatea minorului, respectiv bilingvismul acestuia.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, atât cele anexate acţiunii introductive, cât şi cele depuse atât de pârâtul reclamant, cât şi de reclamanta pârâtă la dosarul cauzei, au fost efectuate anchete sociale la domiciliul ambelor părţi, au fost audiaţi martorii Boerescu Camelia şi Gyorgy Maria Erzsebet.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la probele administrate şi textele legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:
Din relaţia dintre cele două părţi a rezultat minorul NV, născut la data de 8.12.2007. În luna mai 2011 părţile s-au separat în fapt, minorul rămânând împreună cu mama sa, reclamanta pârâtă din prezenta cauză.
Prin cererea modificată din dosarul nr. 11645/320/2011, respectiv cererea din dosarul conexat, părţile solicită instanţei să dispună luarea de măsuri provizorii în ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, respectiv locuinţa minorului, până la soluţionarea dosarului nr. 11641/320/2011.
Cu privire la dreptul material aplicabil, având în vedere faptul că în cauză sunt conexate două acţiuni, o cerere principală înregistrată înainte de 1.10.2011, o precizare a acţiunii introductive, având în vedere dispoziţiile legii nr. 287/2009, şi o cerere introductivă din dosarul conexat, înregistrată la 10.10.2011, instanţa reţine faptul că este necesar a stabili, în primul rând, dreptul material aplicabil cererilor formulate de părţi.
Acţiunea introductivă din dosarul cu nr. 11645/320/2011 a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile Codului familiei.
La prima zi de înfăţişare, având în vedere dispoziţiile art 132 Cod proc civ, reclamanta şi-a modificat acţiunea introductivă, formulând petitele având în vedere modificările legislative intervenite prin intrarea în vigoare a noului Cod civil.
Petitele din cererea conexată, înregistrată după 1.10.2011, sunt formulate potrivit dispoziţiilor noului Cod civil.
La termenul de judecată din 3.10.2011, ambele părţi şi-au manifestat intenţia de a se aplica situaţiei deduse judecăţii dispoziţiile noului Cod civil.
Instanţa reţine faptul că prin Legea nr. 71/2011 sunt aduse o serie de dispoziţii tranzitorii cu privire la aplicarea în timp a dispoziţiilor legale cuprinse în noul Cod civil care privesc şi dreptul familiei, prin modificarea şi completarea unor articole cuprinse în Titlul preliminar intitulat „Despre legea civilă” al acestui act normativ.
Astfel, legea menţine principiul tradiţional al aplicării în timp a legii civile, potrivit căruia: „Codul civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare”.
Prin dispoziţiile cuprinse în alin. (2) al art. 5 din Legea nr. 71/2011 se prevăd însă o serie de derogări de la aplicarea acestui principiu, în sensul că dispoziţiile noului Cod civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia. Fiind vorba de o aplicare cu titlu de excepţie a dispoziţiilor noului Cod civil, enumerarea situaţiilor la care această prevedere se referă este expres şi limitativ prevăzută de lege. Este vorba despre „efectele viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă acestea subzistă după intrarea în vigoare a acestui act normativ”.
Aceeaşi enumerare a situaţiilor în care legea nouă se aplică doar cu titlu de excepţie este reluată şi în alin. (6) al art. 6, astfel cum acesta a fost completat prin art. 9 pct. 4 din Legea nr. 71/2011.
Constatăm, aşadar, că situaţiile în care dispoziţiile noului Cod civil se aplică şi efectelor unor situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia se referă, în cea mai mare parte, la instituţiile dreptului familiei. Sunt vizate aici prevederile legale privind atât relaţiile personale cât şi cele patrimoniale care privesc familia.
Prin urmare, dispoziţiile noului Cod civil se vor aplica şi în ceea ce priveşte efectele viitoare ale căsătoriilor încheiate anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ, filiaţiei, adopţiei şi obligaţiei legale de întreţinere privind copiii născuţi anterior acestei date.
Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa, având în vedere şi principiul securităţii juridice care are ca scop pronunţarea unei hotărâri care să îşi producă efectele un timp cât mai îndelungat , urmează a soluţiona cererile potrivit dispoziţiilor în vigoare la data soluţionării, respectiv noul Cod civil, pronunţându-se pe cererea introductivă modificată, respectiv cererea conexată, în modalitatea în care a fost formulată.
Analizând cererile prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 581 alin 1 Cod proc civ, instanţa apreciază că acestea sunt îndeplinite de ambele cereri formulate, pentru următoarele considerente:
1.Potrivit art. 5 din legea nr. 272/2004 (1) Copiii au dreptul la protecţie si asistenta in realizarea si exercitarea deplina a drepturilor lor, in condiţiile prezentei legi.(2) Răspunderea pentru creşterea si asigurarea dezvoltării copilului revine in primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-si exercita drepturile si de a-si îndeplini obligaţiile fata de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia, potrivit art. 31 din acelaşi act normativ 1) Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie sa aibă in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunăstarea materiala si spirituala a copilului, in special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau. 3) In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligaţiilor parintesti, instanţa judecătoreasca, după ascultarea ambilor părinţi, hotaraste potrivit interesului superior al copilului, iar potrivit art 6 alin 1 lit j Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii: j) celeritate in luarea oricărei decizii cu privire la copil.
Faţă de această situaţie, condiţia urgenţei cu privire la măsurile referitoare la minori este prezumată.
2.Caracterul vremelnic al măsurilor solicitate prin cele două cereri formulate de părţi reiese din faptul că ambele părţi au solicitat ca măsurile dispuse pe calea prezentei ordonanţe să îşi producă efectele până la soluţionarea dosarului nr. 11641/320/2011.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi din dosarul nr. 11641/320/2011, ataşat spre consultare la prezenta cauză, reiese faptul că aceleaşi măsuri, solicitate provizoriu prin cererile din dosarul de faţă, au fost solicitate a fi soluţionate în mod definitiv în dosarul de fond până la soluţionarea căruia urmează a-şi produce efectele măsurile dispuse în prezentul dosar.
3.Cât timp măsurile ce vor fi dispuse în prezenta cauză sunt provizorii şi limitate în timp de soluţionarea dosarului nr. 11641/320/2011, soluţiile in prezenta cauză îndeplinesc şi condiţia neprejudecării fondului raportului dintre părţi.
4.În ceea ce priveşte condiţia aparenţei dreptului, instanţa, în soluţionarea prezentei cauze, reţine următoarele:
Potrivit art 5 din Legea nr. 272/2004, (2) Răspunderea pentru creşterea si asigurarea dezvoltării copilului revine in primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-si exercita drepturile si de a-si îndeplini obligaţiile fata de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia, potrivit art 31 din acelaşi act normativ 1) Ambii parinti sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligaţiilor parintesti trebuie sa aibă in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunăstarea materiala si spirituala a copilului, in special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.
Potrivit art 505. din noul Cod civil, (1) În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc.(2) Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.
Potrivit art 496 din noul Cod civil, (1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi
(2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.(3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, instanţa reţine că este îndeplinită şi condiţia aparenţei dreptului în ceea ce priveşte stabilirea provizorie a modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti, precum şi referitor la stabilirea locuinţei minorului.
Fără a intra în fondul situaţiei litigioase dintre părţi şi verificând doar sumar situaţia dedusă judecăţii, instanţa reţine următoarele:
Cu privire la stabilirea provizorie a modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti, instanţa reţine faptul că mama reclamantă pârâtă solicită exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv, pe când tatăl pârât reclamant solicită exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi.
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, regula este că autoritatea părintească se exercită în comun, de către ambii părinţi, fiind instituită prezumţia de autoritate părintească comună. Această prezumţie reprezintă o aplicare în dreptul intern a principiului 3.10 din Principiile Dreptului European al Familiei, emise de către Comisia Europeană privind Legislatia Familiei, potrivit căruia Autoritatea părintească nu trebuie să fie afectată de desfacerea sau anularea căsătoriei sau a altei forme de relaţie şi nici de separarea de iure sau de facto a părinţilor.
Pentru a înlătura această prezumţie, este necesar, potrivit art 398 alin 1 Cod civil, să se facă dovada unor motive temeinice care să determine instanţa să atribuie exercitarea autorităţii părinteşti doar către unul din părinţi, după cum solicită mama reclamantă pârâtă.
Astfel, reclamanta pârâtă susţine faptul că, date fiind neînţelegerile evidente dintre cei doi părinţi şi imposibilitatea acestora de a cădea de acord asupra aspectelor care privesc minorul, existând astfel posibilitatea de a da naştere unui şir nesfârşit de litigii, este necesar să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească. De asemenea, reclamanta pârâtă susţine faptul că dezvoltarea minorului este pusă în pericol de către tatăl pârât reclamant, acesta fiind violent cu minorul.
Potrivit jurisprudenţei europene în materie, Nu reprezintă o bază suficientă pentru a decide custodie unică dacă unul dintre părinţi nu doreşte să mai colaboreze cu fostul soţ sau fosta soţie în procesul decizional privind creşterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanţa să se abată de la regula generală şi să garanteze custodie unică (Curtea Supremă a Olandei 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Supremă a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann).
Astfel, faptul că între părinţi există o stare conflictuală nu reprezintă un temei suficient pentru a încuviinţa exercitarea autorităţii părinteşti doar de către mamă.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei pârâte potrivit căreia exercitarea autorităţii părinteşti şi de către tată pune în pericol dezvoltarea minorului dată fiind violenţa acestuia, din verificarea sumară a probelor administrate, fără a intra în probleme de fond ale cauzei, instanţa reţine faptul că nu s-au dovedit motive suficient de întemeiate care să înlăture prezumţia legală instituită.
Astfel, nu s-a făcut dovada unor episoade de violenţă care să pericliteze dezvoltarea minorului.
Analiza violenţei tatălui raportat la ,,trasul de ureche” evidenţiat de martora Boerescu Camelia, respectiv ,,luatul de păr” relevat de martora Gyorgy Maria Erzsebet presupun verificarea în detaliu a relaţiilor dintre părţi şi minor, precum şi influenţa acestei violenţe pe termen lung asupra minorului, aspecte incompatibile cu procedura ordonanţei de plată.
Faţă de aceste considerente, în mod provizoriu, instanţa urmează a da eficacitate prezumţiei instituite de legislaţia în vigoare, urmând a respinge cererea reclamantei pârâte de a dispune exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către mamă şi va admite cererea pârâtului reclamant de a dispune exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, până la soluţionarea dosarului nr. 11641/320/2011.
Cu privire la stabilirea locuinţei minorului, instanţa reţine faptul că aparenţa dreptului operează în favoarea părintelui cu care minorul, la acest moment, locuieşte în mod efectiv.
Astfel, minorul locuieşte încă de la naştere împreună cu mama, persoană de care nu a fost despărţit decât în mod ocazional.
Tatăl pârât reclamant nu a indicat nici un motiv temeinic care să determine stabilirea provizorie a locuinţei minorului la tată şi luarea minorului de lângă mama cu care minorul a locuit în mod statornic.
Susţinerea pârâtului că prin rămânerea minorului la mama este afectat bilingvismul acestuia, nefiind astfel în interesul minorului să rămână alături de mama, nu poate fi primită, în condiţiile în care mama a făcut dovada faptului că menţine bilingvismul minorului, acesta luând lecţii de limba maghiară şi fiind implicat în activităţi în limba maghiară.
În aceste condiţii, instanţa urmează a stabili locuinţa minorului la mama reclamantă pârâtă, în Târgu Mureş, str. Călimanului nr. 18, jud Mureş.
În ceea ce priveşte stabilirea obligaţiei de întreţinere în mod provizoriu, instanţa reţine faptul că veniturile lunare nete ale pârâtului reclamant ( după deducerea din veniturile brute declarate a contravalorii impozitului – 16% şi a CAS-ului – 6,5%) sunt în cuantum de 3909,4 lei. Potrivit art. 529 alin 2 Cod civil, în cazul unui copil obligaţia de întreţinere se stabileşte până la ¼ din veniturile părintelui, astfel încât instanţa va stabili obligaţia provizorie a pârâtului reclamant de a achita minorului o pensie de întreţinere în cuantum de 977,36 lei lunar.
Cu privire la momentul de la care este datorată această obligaţie de întreţinere, instanţa reţine că punerea în întârziere a tatălui a avut loc prin promovarea prezentei acţiuni, astfel încât obligaţia de plată a pensiei stabilite este exigibilă începând cu data promovării acţiunii – 9.09.2011.
Referitor la petitul de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreţinere aferente perioadei mai 2011 – septembrie 2011, instanţa reţine faptul că acest petit este unul care vizează soluţionarea definitivă a situaţiei deduse judecăţii, soluţionare incompatibilă cu cadrul ordonanţei preşedinţiale, astfel încât acest petit urmează a fi respins ca neîntemeiat.
