Prin sentinţa penală nr.15/21.02.2012 pronunţată de Judecătoria Lipova s-a respins cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul condamnat P.C.A., pentru rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr.913/250/2008 al Judecătoriei Lipova, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.96/25.11.2008.
A fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărâ astfel, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 28.09.2011 petentul condamnat P.C.A. a solicitat în baza art.5221 Cod procedură penală rejudecarea dosarului nr.913/250/2008 al Judecătoriei Lipova, susţinând că a fost judecat în lipsă.
Prin încheierea din data de 1.11.2011 instanţa de fond a constatat că sunt întrunite condiţiile necesare pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare, readministrându-se probele care au fost efectuate în cursul judecăţii, reţinându-se că prin sentinţa penală nr.96/25.11.2008 a Judecătoriei Lipova pronunţată în dosar nr.913/250/2008 a fost condamnat inculpatul P.C.A. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare, reţinându-se următoarea stare de fapt.
În noaptea de 19/20.01.2008 prin spargerea şi escaladarea unui geam inculpatul P.C.A. a pătruns în magazinul PF” D” din localitatea Zăbrani de unde a sustras mai multe bunuri în valoare de 500 de lei, fiind observat la ieşire de către martorul D.R.I. Cu ocazia cercetării locului faptei la data de 20.01.2008 organele de poliţie au descoperit un telefon mobil marca Nokia 1112 cu cartelă Orange care aparţine mamei inculpatului.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu duma de 500 de lei.
În noaptea de 20/21.01.2008 inculpatul în condiţiile în care uşile nu erau încuiate, a pătruns şi a sustras din autoturismul Dacia nr. AR—- aparţinând părţii vătămate F.B. un casetofon marca SONY fiind observat de martorii H.C. şi T.G.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 150 euro.
Condamnatul P.C.A. nu a fost prezent la nici un termen de judecată la soluţionarea dosarului nr.913/250/2008.
Starea de fapt reţinută de prima instanţă nu s-a schimbat în urma administrării din nou a probelor efectuate în cursul primei judecăţi, martorii audiaţi menţinându-şi depoziţiile date atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, astfel, în baza art.5221 rap. la art.406 al.4 Cod procedură penală a fost respinsă cererea formulată de petentul condamnat.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a formulat recurs petentul condamnat P.C.A. solicitând casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare sub aspectul laturii penale să se dispună achitarea inculpatului făcându-se aplicabilitatea disp.art.11 pct.2 lit a coroborat cu disp.art.10 pct.c Cod procedură penală, iar sub aspectul laturii civile să se respingă pretenţiile formulate ca fiind nejustificate şi neprobate.
În motivare arată că în baza art.5221 Cod procedură penală s-a rejudecat o cauză de furt calificat, în cursul anului 2008, pronunţându-se sentinţa penală nr.96/25.11.2008, atât cercetarea penală cât şi dezbaterea cauzei făcându-se în lipsa inculpatului, acesta fiind plecat la muncă în Italia, în baza sentinţei antemenţionate, petentul fiind condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani şi 6 luni.
Cauza a fost redeschisă la cererea sa de rejudecare, fiind admisă în principiu, împrejurare în care instanţa de fond urma să facă aplicabilitatea disp.art.404-408 Cod procedură penală, iar în rejudecare instanţa a folosit acelaşi probatoriu existent şi în faza cercetării penale, dispunându-se ascultarea aceloraşi martori, mai puţin H.C.M. care nu s-a prezentat deşi a fost citat cu mandat de aducere.
Apreciază că hotărârea astfel pronunţată este nelegală.
Prin decizia penală nr.626R/23.04.2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost respins recursul declarat de condamnatul P.C.A. ca fiind nefondat.
Curtea analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate precum şi din oficiu, conform disp.art.3856 al.3 Cod procedură penală, a constatat că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Din studiul actelor şi lucrărilor dosarului, a rezultat că soluţia pronunţată de prima instanţă, sub aspectul laturii penale şi civile este legală şi temeinică, conform probelor şi dispoziţiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt şi drept corespunzătoare acestora, vinovăţia recurentului P.C.A. cu privire la săvârşirea a doua infracţiuni de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit b Cod penal şi respectiv art.208 al.1, 209 al.1 lit e,g Cod penal cu aplicarea art.37 lit b Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, 34 Cod penal, a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel că în mod corect s-a apreciat de instanţe la judecarea cauzei în primul ciclu procesual, că sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni de furt calificat săvârşite în stare de recidivă postexecutorie.
Hotărârea de condamnare este bazată pe probe concludente, administrate în condiţii de legalitate, iar susţinerile condamnatului cu privire la neconcludenţa probelor administrate în faza de urmărire penală, nu pot fi reţinute, întrucât, în urma admiterii în principiu a cererii de rejudecare după extrădare, s-au administrat probele care au fost efectuate în cursul judecăţii, martorii audiaţi menţinându-şi depoziţiiile date atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, condamnatul necontestând modalitatea strângerii celorlalte probe ştiinţifice, din faza de urmărire penală şi nefăcând referiri la aprecierea acestor probe, fiind evident probată vinovăţia condamnatului.
Faţă de cele anterior expuse, s-a constatat că, corect a apreciat prima instanţă că cererea de rejudecare a cauzei după extrădare nu este întemeiată.
