Dosar nr. 32264/215/2010
54. Contracte. Casare cu trimitere pt. administrare de probe
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 601/2012
Sedinta publica de la 21 Martie 2012
Asupra recursului civil de fata:
Prin cererea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova sub nr. 32264/215/2010, reclamantul T. I. a chemat în judecata pe pârâtul P. S., solicitând instantei ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea pârâtului la restituirea sumei de 600 lei plus dobânda, reprezentând bani pentru un aer conditionat, a sumei de 900 lei plus dobânda la zi reprezentând bani împrumutati, a sumei de 500 lei reprezentând bani pentru serviciile prestate si restituirea unei lazi frigorifice.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, la începutul lunii mai, a cautat un aparat de aer conditionat mai ieftin, la second-hand, gasind unul mobil la pârât. Acesta din urma i-a spus sa revina a doua zi întrucât nu îl gaseste în acel moment. A doua zi reclamantul a revenit si a cumparat aparatul de aer conditionat pentru suma de 550 lei, bani platiti de reclamant paratului în momentul achizitionarii bunului.
În momentul în care a ajuns acasa, reclamantul a aratat ca a constatat ca aparatului de aer conditionat îi lipseste un capat de plastic si desi i l-a procurat a constatat ca aparatul de aer conditionat nu functioneaza, astfel ca a luat legatura cu pârâtul care, dupa o anumita perioada de timp,însotit de o persoana, s-a prezentat la domiciliul reclamantului, remediind problema aparatului de aer conditionat.
Reclamantul precizeaza ca, într-un final, a restituit aparatul de aer conditionat pârâtului întrucât trebuiau practicate doua gauri în zid pentru evacuarea aerului cald afara, urmând ca pârâtul sa îi restituie suma de 550 lei plus 50 lei confectionarea capatului de furtun, în total pârâtul trebuind sa restituie reclamantului suma de 600 lei.
Reclamantul a mai aratat ca, tot trecând pe la pârât în vederea recuperarii banilor, au devenit prieteni, astfel ca a executat pentru acesta din urma lucrari de lacatusarie si strungarie.
S-a mai aratat de catre reclamant ca in data de 2.12.2009 întrucât pârâtul se pregatea sa plece în strainatate pentru un nou transport de produse electrocasnice si nu avea bani, s-a împrumutat la reclamant cu suma de 2000 lei, din care au fost restituita numai suma de 1000 lei.
În tot acest timp reclamantul a continuat sa execute pentru pârât diverse lucrari dar nu a fost remunerat, reclamantul scuzându-se de fiecare data ca nu are bani.
Prin luna septembrie 2009 reclamantul a luat sub forma de împrumut de la o familie o lada frigorifica, pe care a transportat-o la pârât în vederea vopsirii, lada frigorifica pe care, ulterior, pârâtul a vândut-o.
În concluzie, reclamantul a solicitat ca pârâtul sa-i restituie suma de 600 lei plus dobânda, reprezentând pretul aparatului de aer conditionat, 900 lei plus dobânda la zi reprezentând bani împrumutati, 500 lei reprezentând bani pentru serviciile prestate si lada frigorifica.
La data de 26.01.2011 reclamantul a depus o precizare a actiunii, aratând ca solicita suma totala de 2740 lei, la aceasta suma adaugându-se suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
La termenul de judecata din data de 26.01.2011 instanta a calificat cererea de chemare în judecata ca fiind revendicare imobiliara.
La data de 04.02.2011 pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea actiunii ca nefondata.
În fapt, s-a aratat ca pârâtul împreuna cu sotia sa au o societate care se ocupa cu vânzarea de aparatura second-hand, iar reclamantul s-a prezentat la domiciliul primilor pentru a achizitiona un aparat de aer conditionat second-hand. Pârâtul i-a comunicat reclamantului sa au un asemenea aparat, dar l-a rugat sa revina a doua zi deoarece tocmai primise marfa. A doua zi reclamantul a revenit,a vazut aparatul de aer conditionat si l-a cumparat.
Dupa un anumit interval de timp, reclamantul a venit din nou acasa la pârât si i-a comunicat ca aparatul de aer conditionat achizitionat nu mai functioneaza. În zilele urmatoare,pârâtul s-a deplasat împreuna cu un prieten la domiciliul reclamantului si i-au reparat aparatul de aer conditionat. Pârâtul a aratat ca,din acel moment,nu mai stie ce s-a întâmplat cu aparatul de aer conditionat,astfel ca sustinerile reclamantului ca i-ar fi înapoiat respectivul aparat de aer conditionat sunt neadevarate.
Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, respectiv solicitarea reclamantului ca pârâtul sa-i restituie suma de 1000 lei,din totalul sumei de 2000 lei reprezentând împrumut,pârâtul arata ca si aceste sustineri ale reclamantului sunt neadevarate întrucât nu a existat un astfel de împrumut, iar chitanta de mâna pe care reclamantul sustine ca a încheiat-o cu pârâtul în momentul restituirii celor 1000 lei,din suma totala de 2000 lei,nu poarta semnatura pârâtului si cuprinde o multime de contradictii.
Astfel, chitanta este datata 02.12.2009 si în cuprinsul ei se arata ca pârâtul se obliga sa restituie respectiva suma de bani pâna la 17.02.2009,cu 10 luni înainte de încheierea acestui înscris. Pe de alta parte,desi în cuprinsul acesteia se arata ca pârâtul ar fi primit suma de 1800 lei,la sfârsit se arata ca ar trebui sa înapoieze suma de 2000 lei .
În ceea ce priveste al treilea capat de cerere, pârâtul a aratat ca reclamantul nu a prestat nici un fel de serviciu în favoarea sa.
Cu privire la lada frigorifica ce face obiectul ultimului capat de cerere,pârâtul a aratat ca nici aceasta ultima sustinere a reclamantului nu este
adevarata.
În cauza, au fost administrate proba cu interogatoriul partilor si proba testimoniala, fiind audiat martorul T. Fl., propus de catre reclamant, a fost efectuata o verificare de scripte in ceea ce priveste semnatura pârâtului de pe chitanta de mâna invocata de reclamant drept dovada a împrumutului catre pârât a sumei de 1800 lei si s-a dispus efectuarea în cauza a unei expertize grafologice pentru a se stabili daca semnatura de pe chitanta apartine sau nu pârâtului.
In ceea ce priveste expertiza grafologica dispusa în cauza, la termenul de judecata din data de 01.11.2011 instanta a luat act de imposibilitatea administrarii acestei probe datorita faptei pârâtului care nu a depus la dosar, la solicitarea instantei si a INEC Bucuresti, înscrisuri oficiale originale cu semnatura acestuia, necesare efectuarii expertizei.
Prin sentinta civila nr.16813 din 08.11.2011 pronuntata de Judecatoria Craiova a fost respinsa actiunea precizata formulata de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâtul P. S.
A fost respinsa cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca în cauza, desi reclamantul T.I. afirma ca a achizitionat de la pârâtul P. S., un aparat de aer conditionat, second-hand, pentru suma de 550 lei achitata pârâtului (fapt recunoscut si de pârât la interogatoriu), pe care dupa ce l-a îmbunatatit prin adaugarea unui furtun în suma de 50 lei, l-a restituit pârâtului deoarece nu putea servi intereselor reclamantului, potrivit conventiei dintre ei, iar pârâtul nu i-a mai restituit suma de bani achitata de reclamant la momentul achizitionarii aparatului de aer conditionat si costul adaugarii furtunului, în cauza reclamantul nu a probat în niciun fel aceste sustineri, martorul audiat la propunerea reclamantului nestiind nimic despre acest aspect, iar pârâtul nerecunoscând la interogatoriu ca reclamantul i-ar fi înapoiat aparatul de aer conditionat.
Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, respectiv solicitarea reclamantului ca pârâtul sa-i restituie suma de 900 lei, din totalul sumei de 2000 lei reprezentând împrumut, la care se adauga dobânda legala, instanta a retinut ca, desi reclamantul a depus la dosar chitanta sub semnatura privata încheiata la data de 02.12.2009 din care a rezultat ca paratul ar fi împrumutat de la reclamant suma de 1800 lei, cu obligatia de a restitui reclamantului pâna la data de 17.02.2009 suma de 2000 lei, chitanta pe care desi pârâtul a contestat-o prin nerecunoasterea semnaturii, instanta o ia totusi în considerare, având în vedere ca datorita faptei pârâtului nu s-a putut administra proba cu expertiza grafologica pentru a se constata daca semnatura de pe chitanta este sau nu a pârâtului, reclamantul nu a facut însa dovada ca pârâtul nu i-a restituit suma de 900 lei, din totalul sumei de 2000 lei reprezentând împrumut, în conditiile în care pârâtul a negat contractarea acestui împrumut, iar chitanta cuprinde inadvertente în ceea ce priveste data contractarii împrumutului de câtre pârât si data la care acesta era obligat sa restituie acest împrumut, din chitanta rezultând ca pârâtul ar fi trebuit sa returneze împrumutul la o data (17.02.2009) cu mult anterioara contractarii acestuia (02.12.2009)
In ceea ce priveste suma de 500 lei solicitata de reclamant de la pârât reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de reclamant pârâtului, instanta a retinut ca reclamantul nu a facut dovada prestarii catre pârât a vreunor servicii si nici dovada întelegerii dintre acesta si reclamant în ceea ce priveste remunerarea vreunor servicii pe care reclamantul ar fi trebuit sa le presteze pârâtului, astfel ca sustinerea reclamantului din cererea de chemare în judecata ramâne doar o simpla sustinere fara a fi dovedita în cauza prin administrarea vreunei probe în acest sens.
Cu privire la lada frigorifica ce face obiectul ultimului capat de cerere, desi reclamantul a facut dovada cu martorul audiat în cauza, T. F., ca a transportat o lada frigorifica la domiciliul pârâtului, nu a facut dovada ca lada frigorifica ar fi fost retinuta de pârât pentru a fi îndreptatit la a obtine contravaloarea acestui bun, martorul aratând ca nu stie ce s-a întâmplat dupa ce a dus lada frigorifica la pârât si numai banuind ca nu a mai fost restituita de acesta reclamantului.
Cum potrivit dispozitiilor art.1169 C.civ cel ce face o propunere în fata instantei trebuie sa o dovedeasca, iar reclamantul nu a probat faptul înapoierii aparatului de aer conditionat pârâtului, al nerestituirii sumei de 900 lei, din totalul sumei de 2000 lei reprezentând împrumut, al prestarii unor servicii catre pârât si al întelegerii dintre parti cu privire la remunerarea vreunor servicii, precum si cel al nerestituirii lazii frigorifice, instanta a respins actiunea precizata.
Împotriva sentintei civile nr. 16813/08.11.2011a formulat recurs reclamantul T. I. prin care a solicitat casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
În esenta, recurentul a aratat ca hotarârea pronuntata de instanta de fond este nelegala ca urmare a încalcarii prevederilor art.129 alin.5 C.pr.civ: instanta nu ni-a dat posibilitatea sa dovedeasca actiunea si a constatat în mod gresit imposibilitatea efectuarii în cauza a unei expertize grafologice pentru compararea semnaturilor din cele doua înscrisuri în litigiu. Instanta si-a fundamentat solutia pe un probatoriu lipsit de consistenta si insuficient netinând cont de faptul ca nu a beneficiat de aparare calificata din partea unui aparator.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art.299-316 C.pr.civ.
Recursul a fost timbrat cu taxa de timbru în cuantum de 127 lei achitata prin chitanta nr.310-58359-73-0031/13.03.2012 si timbru judiciar de 1,5 lei.
Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor recurentului si în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.pr.civ, Tribunalul retine urmatoarele:
Înscrisul sub semnatura privata este înscrisul întocmit si semnat de parti fara interventia functionarului public, încheiat pentru a constata unul sau mai multe raporturi juridice, cu scopul de a fi utilizat, la nevoie, ca mijloc de dovada.
Desi înscrisul sub semnatura privata îsi atrage puterea doveditoare din semnatura partilor, el prezinta mai putine garantii cu privire la originea sa fata de înscrisul autentic. Pâna la momentul în care semnatura nu este recunoscuta voluntar sau nu este valorificata în justitie, nu se poate sti daca ea apartine sau nu celui care figureaza în înscris ca semnatar.
Astfel, o caracteristica a înscrisului sub semnatura privata izvoraste din dreptul pe care-l are partea caruia i se opune, de a-i contesta continutul sau semnatura; mostenitorii sau urmasii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde ca emana înscrisul pot declara ca nu recunosc înscrisul sau semnatura întrucât prin vointa legiuitorului, potrivit art.1177 alin.2 Cod civil si art.177 C.pr.civ, nu pot fi siliti sa recunoasca sau sa tagaduiasca semnatura.
Este suficient ca semnatura privata sa fie tagaduita de parte sau declarata ca necunoscuta de mostenitori sau urmasii în drepturi ai partii, ori de terte persoane, pentru ca înscrisul ce li se opune sa fie lipsit de orice putere doveditoare, în mod provizoriu, pâna la verificarea autenticitatii sale în justitie si sub rezerva acestei verificari. Într-o atare situatie, sarcina probei se deplaseaza asupra celui care foloseste înscrisul sub semnatura privata, urmând sa dovedeasca realitatea semnaturii partii, fata de cel care o tagaduieste sau nu o recunoaste.
În aceste cazuri, instanta de judecata este obligata sa dispuna verificarea înscrisului respectiv. În temeiul rolului activ, instanta poate recurge la procedura verificarii de scripte si din oficiu, daca se îndoieste de sinceritatea partii sau când are motive sa aprecieze ca partile doresc sa obtina o hotarâre neîntemeiata pe realitate.
Verificarea de scripte este reglementata de art. 177 – 179 Cod proc. civ. si intervine asadar, în cazul în care se contesta un înscris sub semnatura privata.
În speta, instanta de fond, în ciuda demersurilor initiale, nu a procedat la verificarea de scripte desi intimatul-pârât P. S. nu a recunoscut semnatura de la rubrica “creditor” de pe înscrisul sub semnatura privata pe care reclamantul îsi întemeia pretentiile.
Solutia instantei de fond este contradictorie întrucât pe de o parte retine ca pârâtul a contestat chitanta exhibata de reclamant dar o ia în considerare iar pe de alta parte, precizarea ca aceasta cuprinde inadvertente în ceea ce priveste data contractarii împrumutului, respingând acest capat de cerere pentru lipsa dovedirii celor sustinute de reclamant.
Tribunalul considera ca instanta de fond a concluzionat în sensul mai sus mentionat, fara a avea la baza convingerii sale un probatoriu amplu, apt sa conduca la aceasta concluzie în mod indubitabil. Au fost audiati martorii ale caror declaratii sunt vagi, evazive si contradictorii, s-a respins cererea reclamantului privind suplimentarea probatoriilor, inclusiv cu privire la celelalte capete de cerere.
Rolul activ al judecatorului este un principiu fundamental care se realizeaza în tot cursul procesului civil si care conduce la aflarea adevarului si în consecinta, la pronuntarea unor hotarâri temeinice si legale, ceea ce presupune ca judecatorul este în drept sa staruie prin toate mijloacele legale în vederea lamuririi împrejurarilor de fapt si de drept.
Reglementat prin dispozitiile art. 129 Cod proc. civ. rolul activ al judecatorului se manifesta sub diferite forme, una dintre acestea fiind si dreptul si obligatia instantei de judecata de a ordona dovezile pe care le considera utile pentru aflarea adevarului, în afara probelor propuse de parti.
În speta, instanta de fond ar fi trebuit sa insiste în administrarea si suplimentarea probei testimoniale, cu atât mai mult cu cât, în acest sens a fost formulata si cererea recurentului-reclamant, sa verifice si sa clarifice aspectele legate de înscrisul sub semnatura privata invocat de acesta, a carui existenta a fost contestata de pârât.
Cum starea de fapt nu este suficient determinata pentru a permite instantei de recurs sa faca aplicarea legii, apreciind drept fondate sub acest aspect criticile recurentului-reclamant, în raport de dispozitiile art.312 C.pr.civ, Tribunalul urmareste sa admita recursul si fata de faptul ca verificarile ce trebuie facute presupun administrarea de noi probatorii, urmând sa caseze sentinta recurata si sa trimita cauza spre rejudecare instantei de fond pentru lamurirea aspectelor referitoare la înscrisul sub semnatura privata prin prisma contestarii sale, efectuarea unei expertize grafice si suplimentarea probatoriilor prin administrarea probei testimoniale, interogatoriul partilor si a oricaror alte probe a caror utilitate si necesitate ar reiesi pe parcursul solutionarii cauzei în faza procesuala a rejudecarii.
4
