Acţiunea în revendicare întemeiată pe prevederile art.480 din Codul civil 1865 este acea acţiune a proprietarului neposesor, îndreptată împotriva posesorului neproprietar, prin care se solicită restituirea unui bun. Reclamantul tebuie să demonstreze că el este proprietarul bunului revendicat fie prin faptul că este unicul deţinător al unui titlu de proprietate fie, în cazul comparaţiei de titluri, prin faptul că titlul său este preferabil.
Reclamantul B.P., în baza sentinţei civile nr. 1108/2011 a Judecătoriei Lieşti este proprietarul suprafeţei de teren de 400 mp, teren cu vie, în parcela nr. xx, tarlaua xx, şi asupra suprafeţei de 500 mp, categoria curţi, construcţii, in aceeaşi parcelă, suprafeţe situate în intravilanul satului B.
Titlul de proprietate al pârâtei este dat de contractul de vânzare dintre pârâtă şi numiţii S.N. și S.G., autentificat sub nr. xxx/2000 de BNP IC şi de sentinţa civilă nr. 1466/2011 a Judecătoriei Lieşti, pronunţată în dosarul nr. xxxx/2011.
Conform art 5 din HG nr. 1172/21.11.2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, comisiile comunale au ca atribuţie principală punerea în posesie, prin delimitare în teren, a persoanelor îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute, şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin. Conform art 10 alin 8 din regulament, prezenţa solicitantului este obligatorie la primirea titlului de proprietate, care trebuie semnat, şi la punerea în posesie.
Punerea în posesie se face prin întocmirea procesului-verbal, conform machetelor prevăzute în anexa nr. 52, şi prin semnarea acestuia. Un exemplar al procesului-verbal se înmânează proprietarului împreună cu schiţa terenului (art 33, alin 3 din regulament). Art 34 din regulament, prevede că, pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, comisia judeţeană să emită titlurile de proprietate.
La data de 25.02.2002, în baza procesului verbal de punere în posesie, a fost emis Titlul de Proprietate 2575-24. Procesul verbal de punere în posesie, depus la fila 51, a fost semnat de beneficiar. De asemenea, a fost semnat de acelaşi beneficiar şi în calitate de vecin, atât pentru suprafaţa de 900 mp, arabil, cât şi pentru suprafeţele de 400 mp, vie şi 500 mp, curţi-construcţii, parcela 18, sola 69, recunoscând, astfel, existenţa unor raporturi de vecinătate cu antecesoarea pârâtei.
Potrivit adeverinţei aflată la fila 44, asupra terenului ocupat de chioşcul de desfacere a produselor alimentare, nu a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorilor reclamantului.
Coroborând probele administrate, rezultă că antecesorii reclamantului B.D. ȘI B.E. nu au fost puşi în posesie cu privire la suprafaţa de teren deţinută, iniţial, de pârâtă, ci asupra suprafeţei învecinate acesteia, situaţie recunoscută de aceştia, care au semnat procesul verbal de punere în posesie, fără a contesta în termenul legal de 5 de zile hotărârea comisiei locale de fond funciar, conform art 26 alin 2 din regulament, iar prin preluarea titlului de proprietate nr. 2575-24/25.02.2002, au acceptat amplasamentul şi modul de reconstituire a dreptului. Cele două imobile – al reclamantului şi al pârâtei – sunt distincte şi nu se suprapun, imobilul reclamantului fiind învecinat imobilului pârâtei. Pentru aceste considerente, nu are relevanţă, în această situaţie, modul de obţinere a sentinţei civile nr. 1466/2011 a Judecătoriei Lieşti în dosarul 1756/838/2011, întrucât, chiar dacă terenul revendicat ar fi deţinut fără titlu, reclamantul nu a dovedit că are un titlu de proprietate asupra acestuia.
În drept, acţiunea în revendicare întemeiată pe art.480 din Codul civil este acea acţiune a proprietarului neposesor, îndreptată împotriva posesorului neproprietar, prin care se solicită restituirea unui bun. Reclamantul tebuie să demonstreze că el este proprietarul bunului revendicat fie prin faptul că este unicul deţinător al unui titlu de proprietate fie, în cazul comparaţiei de titluri, prin faptul că titlul său este preferabil. Reclamantul nu a dovedit nici că este unicul deţinător al terenului şi nici că are un titlu de proprietate asupra terenului.
Proprietatea dă dreptul unei persoane de a se bucura de bunul său, dar în limitele materiale ale acestuia; în speţă, este vorba de limitele materiale ale imobilului reclamantului. Cum acesta încearcă să depăşească limitele impuse de propriul bun, acţiunea sa apare ca neîntemeiată, urmând a o respinge
