Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ____ sub nr. ______ reclamanţii ____au chemat în judecată pe pârâta Comuna ______ solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dreptul de proprietate al reclamanţilor, dobândit prin uzucapiune, asupra unei suprafeţe de 3.296 mp teren intravilan situat în satul ______.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că stăpânesc în mod continuu şi ca proprietari necontestaţi, din anul 1975, un teren intravilan în suprafaţă de 1.163 mp teren curţi-construcţii, situat în satul_______, între vecinii: _____.
În consecinţă, apreciază că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 1847 şi urm. din Codul civil.
În dovedirea acţiunii, au fost depuse la dosar un plan de amplasament şi delimitare a imobilului şi acte de identitate.
Au fost administrate probatorii cu înscrisuri, fiind depuse de către intimată titluri de proprietate emise în baza Legii fondului funciar şi evidenţe agricole, şi martori, fiind audiaţi, la propunerea reclamanţilor, numiţii ______.
Prin sentinţa civilă nr. _______ Judecătoria ______ a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de reclamanţii _______ în contradictoriu cu pârâta Comuna _______ reprezentată în justiţie prin primar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, pe baza adresei nr. 4410/11.10.2011 emisă de Primăria Comunei _______, faptul că terenul în litigiu a fost cooperativizat.
În drept, s-a constatat că, în sistemul Codului civil român, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii asupra unui bun imobil ca efect al posedării lui neîntrerupte în tot timpul fixat de lege. Pentru a opera uzucapiunea de lungă durată, prevăzută de art.1890 din Codul civil, este necesară întrunirea mai multor condiţii, şi anume: să existe o posesie utilă, neviciată, adică paşnică, continuă, publică (art. 1847 şi urm. Cod civil) şi, de asemenea, neechivocă; posesia să fie exercitată neîntrerupt în tot timpul fixat de lege; împlinirea prescripţiei să fie invocată de posesor fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţiune (art. 1841 Cod civil).
Prima instanţă a constatat că, până în decembrie 1989 nu se poate reţine decât existenţa unei detenţii precare a reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 1.163 mp, deoarece terenul fusese cooperativizat şi nu se poate presupune că în respectiva perioadă aceştia s-au comportat cu privire la teren ca proprietari. În sistemul reglementărilor anterioare nu puteau fi uzucapate imobilele din proprietatea statului sau cooperatistă de către persoane fizice. Era inadmisibilă acţiunea pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil, proprietate cooperatistă, prin uzucapiune de către persoane fizice. Deşi au fost abrogate Constituţia din anul 1965 celelalte acte normative ce priveau dreptul de proprietate cooperatistă, uzucapiunea curge numai de la data şi în contextul noilor reglementări legale, acestea neavând caracter retroactiv.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că detenţia precară, oricât de îndelungat ar fi exerciţiul acesteia, nu se bucură de efectul juridic al dobândirii proprietăţii asupra bunului deţinut şi, în consecinţă, nu se poate reţine că reclamanţii au exercitat o posesie utilă timp de 30 de ani.
Constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a opera uzucapiunea lungă cu privire la terenul în suprafaţă de 1.163 mp, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, la data de 29.11.2011, reclamanţii ___, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Sub aspectul netemeiniciei, învederează că în mod eronat instanţa de fond a stabilit că nu au exercitat o posesie continuă din anul 1980 asupra terenului în suprafaţa de 3296 mp, ci o detenţie precară, această situaţie fiind infirmată de probatoriul administrat în cauză.
Sub aspectul nelegalităţii, recurenţii au arătat că este evident că sunt îndeplinite condiţiile dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de lungă durată, chiar dacă zona a fost cooperativizată; doctrina şi practica judiciară au stabilit că în perioada 1974-1989 posesia exercitată a avut un caracter util, producând efectul achizitiv de proprietate asupra terenurilor, iar în acest sens trebuie avute în vedere dispoziţiile art.1864 pct.2 Cod civil (uzucapiunea este neîntreruptă natural atunci când lucrul este declarat neprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau a destinaţiei sale). Prin raportare la art.1844 Cod civil nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care printr-o declaraţie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerţ.
Apreciază că, practic, prin «scoaterea bunului din comerţ» are loc «exproprierea lui», ori, în mod cert, nicio dispoziţie din Legea nr. 58/1974 şi din Legea nr. 59/1974 nu a realizat o asemenea expropriere, o trecere a terenurilor din sfera circuitului civil în aceea a domeniului statului.
Întrucât este evident că Legea nr. 58/1974 şi Legea nr.59/1974 sunt acte normative speciale în raport cu Codul Civil, în cauză este incident principiul „specialia generalibus derogant”.
În consecinţă, recurenţii consideră că Statul Român nu poate justifica un interes legitim, ocrotit juridic, pentru a paraliza acţiunea uzucapantului privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe care l-a prescris achizitiv.
Pentru aceste considerente, recurenţii au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii.
La data de 13.01.2012, după închiderea dezbaterilor în dosar dar până la finalizarea şedinţei de judecată, intimata Comuna _______ a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentinţa recurată sub aspectul criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile legale incidente, cu aplicarea prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
În primul rând, sub aspectul criticilor asupra temeiniciei hotărârii primei instanţe, prin care s-a reţinut, în esenţă, neîndeplinirea cumulativă a cerinţele legii civile în vigoare la momentul sesizării instanţei (16.06.2011) pentru constatarea uzucapiunii, conform de art. 1890 raportat la art. 1847 şi urm. Cod civil, Tribunalul observă că în mod corect prima instanţă a stabilit situaţia de fapt prin hotărârea pronunţată, reţinând că reclamanţii nu au exercitat o posesie utilă pe toată durata prevăzută de lege (30 ani) şi a aplicat corespunzător normele de drept mai sus menţionate.
Pe calea acţiunii în constatare, în baza dispoziţiilor art. 111 Cod procedură civilă, la cererea părţii care justifică un interes legitim şi nu are la îndemână cerere în realizare, se poate constata cu efect declarativ existenţa sau inexistenţa unui drept.
Or, ceea ce se cere în cauză este constatarea existenţei unui drept – cel de proprietate, asupra unui imobil teren, drept ce se pretinde a fi dobândit de către reclamanţii recurenţi ca efect al uzucapiunii.
În speţă, tribunalul observă că, în privinţa dreptului de proprietate privată pentru terenurile ce au făcut obiectul cooperativizării sau preluării în orice mod de către stat sunt incidente imperativ dispoziţiile Legii 18/1991 republicată cu modificările şi completările ulterioare, ca lege specială şi derogatorie de la dispoziţiile dreptului comun în materie (reprezentat de Codul civil).
Comuna _______ pe raza căreia se află terenul în discuţie a fost supusă cooperativizării, iar din înscrisurile depuse la dosarul fond rezultă că au fost aplicate în privinţa terenurilor atât din intravilan, cât şi din extravilan, prevederile legilor speciale de fond funciar, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor persoanelor îndreptăţite.
În realitate, reclamanţii nu au un drept de proprietate reconstituit pentru terenul curţi construcţii şi stăpânesc abuziv suprafaţa în discuţie – 1163 mp teren intravilan, asupra căreia au solicitat în speţă constatarea existenţei dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de lungă durată.
Numai că, sub aspectul analizării probatoriului din dosar şi a îndeplinirii cerinţelor art. 1847 Cod civil privind posesia utilă, necesară pentru a uzucapa, se observă că, în ce priveşte chiar îndeplinirea cerinţelor prevăzute de dreptul comun, recurenţii reclamanţi nu au exercitat o posesie utilă în sensul art. 1847 Cod civil asupra terenului în suprafaţă de 1163 mp, situat în tarlaua______, având ca vecini:______, asupra căruia solicită constatarea dreptului de proprietate.
Pentru a putea dobândi proprietatea prin uzucapiune se cere ca pe toată durata prevăzută de lege, 30 de ani conform art. 1890 Cod civil, să se exercite o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, prescripţia achizitivă fiind o sancţiune prevăzută de legea civilă pentru proprietarul nediligent care se desesizează de bunul său pe o perioadă mare de timp.
Or, în cauză, s-a reţinut corect faptul vicierii posesiei exercitate de către reclamanţii recurenţi, prin precaritate, aceasta nefiind public exercitată şi sub nume de proprietar conform art. 1853 şi art. 1856 Cod civil pe toată perioada cerută de lege, aspecte ce rezultă din probatoriul administrat în dosar, terenul fiind cooperativizat în perioada 1962-1989 şi lucrat de membrii cooperativei agricole de producţie, fiind ocupat, ulterior anului 1989, în mod abuziv de către reclamanţii recurenţi. De altfel, chiar din depoziţia martorului ____ reiese că reclamanţii recurenţi nu au avut decât folosinţa terenului în discuţie, aflat în CAP, începând din anul 1971; din depoziţia celuilalt martor rezultă că suprafaţa în discuţie a fost atribuită ca lot în folosinţă reclamanţilor de către Cooperativa Agricolă de Producţie din localitate, nefiind stăpânit public sub nume de proprietar, cum susţin fără temei recurenţii.
În ce priveşte critica de nelegalitate adusă de recurenţi, tribunalul observă că aceştia se referă la întreruperea cursului prescripţiei achizitive în perioada 1974-1989 ca efect al legilor de sistematizare a teritoriului urban şi rural – Legea nr. 54/1974 şi Legea nr. 59/1974.
Nu se pune în discuţie în cauză întreruperea cursului prescripţiei achizitive în perioada 1974-1989 sus menţionată, întrucât, în realitate, reclamanţii recurenţi nu au exercitat o posesie utilă în sensul legii civile, ci o detenţie precară a terenului, stăpânit de ei în calitate de membri cooperatori ca lot în folosinţă dat de CAP, între 1971-1989, pe perioada cooperativizării, posesia pretinsă de aceştia fiind viciată prin precaritate.
Deşi recurenţii au susţinut că în doctrină şi practica judiciară s-a statuat că în perioada 1974-1989 posesia exercitată a avut un caracter util, producând efectul achizitiv de proprietate asupra terenurilor, aceste aprecieri sunt simple alegaţii subiective, nedovedite în niciun fel în dosar, în materie stabilindu-se (prin decizie în interesul legii) numai neîntreruperea cursului termenului de prescripţie achizitivă în perioada de aplicare a celor două legi nr. 54/1974 şi nr. 59/1974, nicidecum şi faptul exercitării de către orice cetăţean a unei posesii utile asupra imobilelor ce au făcut obiectul respectivelor legi.
Apoi, cu toate că recurenţii formulează şi apreciezi axate pe dispoziţiile art. 1844 Cod civil şi analizează în raport de prevederile art. 1864 moduri de întrerupere civilă a prescripţiei achizitive, normele sus indicate nu au relevanţă în speţa pendinte, atât timp cât posesia reclamanţilor recurenţi exercitată pe toată perioada cooperativizării – respectiv în concret, în cauză, între 1971-1989, după cum au susţinut martorii – este viciată, fiind una afectată de precaritate, şi nu o posesie utilă, publică, sub nume de proprietar, pe durată de 30 ani, astfel că nu poate fonda uzucapiunea de lungă durată.
Aşa fiind, având în vedere toate aceste considerente, văzând şi prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul pendinte judecăţii.
