Obligaţia comercială de „ a face” ( rebranşarea consumatorului la reţeaua de energie electrică) ; aspecte privind procedura prevăzută de lege
Art. 153 din HG 1007/2004 reglementează în mod imperativ că sistarea furnizării în conformitate cu art. 152 va fi obligatoriu preavizată cu cel puţin 5 zile înainte şi va fi aplicată obligatoriu în cazul în care consumatorul nu s-a conformat preavizului primit.
Art. 153 din HG 1007/2004 reglementează în mod imperativ că sistarea furnizării în conformitate cu art. 152 va fi obligatoriu preavizată cu cel puţin 5 zile înainte şi va fi aplicată obligatoriu în cazul în care consumatorul nu s-a conformat preavizului primit.
Raportat la aceste din urmă dispoziţii se constată în mod evident că, măsurile trebuie luate în ordine, iar nu la alegerea furnizorului, în concordaţă cu prevederile contractuale şi dispoziţiile art. 153 din HG 1007/2004;
Sentinţa nr . 1311/09.07.2012 pronunţată în dosarul nr. 493/1259/2012 al Tribunalului Comercial Argeş
Reclamanta S.C. J S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. CEZ … şi a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea acesteia să rebranşeze societatea reclamantă la sistemul de energie electrică şi reluarea furnizării acesteia la punctul de lucru din … jud. Argeş. , cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii a arătat că între părţi există un litigiu cu privire la emiterea unei facturi, prin sentinţa nr. X a Judecătoriei Piteşti s-a dispus anularea în parte a facturii fiscale emisă de pârâte până la limita sumei datorate iar pârâtele , deşi notificate în vederea rebranşării societăţii reclamante la sistemul de energie electric , în baza sentinţei executorii, refuză să dea curs solicitării.
La termenul din data de 07.06.2012, reclamanta a depus la dosar precizare a motivelor de fapt.
S-a arătat că ulterior formulării acţiunii, a fost admis recursul formulat de CEZ … S.A.împotriva sentinţei Judecătoriei Piteşti, apreciindu-se că factura fiscală nu constituie act juridic şi prin urmare nu poate fi anulat de instanţă, ci doar avut în vedere, ca mijloc de probă , situaţie în funcţie de care, se invocă inexistenţa unui consum fraudulos şi implicit a inexistenţei debitului pretins.
Sub aspectul fondului, instanţa a constatat , în raport cu actele dosarului, că la data de 28.02.2011 s-a emis factura nr. … prin care a fost obligată să plătească până la data de 10.03.2011 suma de 7.850,77 lei, sumă ce reprezintă energie electrică activă – contori blocaţi şi acciză comercială conform notei de constatare nr.4859/23.03.2010.
În raport cu obiectul cererii, instanţa a analizat cu prioritate – fără a se pronunţa asupra cuantumului exact al sumei datorate de reclamantă, stabilită în condiţiile impuse de art. 12 şi 18 din Ordinul ANRE 18/2005 – clauzele contractuale , stabilite de părţi sub aspectul condiţiilor de întrerupere a furnizării energiei electrice.
Din cuprinsul întâmpinării rezultă că recalcularea s-a făcut în condiţiile art. 86 alin.1 lit.c) din HG nr. 1007/2004, text în baza căruia „ furnizorul/operatorul de distribuţie are dreptul „ să recalculeze, împreună cu consumatorul, consumul pentru o perioadă anterioară, atunci când se constată defectarea contorului, durata pe care se face recalcularea şi procedura de calcul urmând să fie reglementate de autoritatea competentă”
Art. 152 din acelaşi act normativ stabileşte „ Pentru întârzieri ale consumatorului la plata facturii aferente activităţii de furnizare a energiei electrice, furnizorul este îndreptăţit să ia, succesiv, următoarele măsuri:
a) aplicarea de penalităţi;
b) limitarea furnizării energiei electrice, dacă această măsură este prevăzută în contract;
c) transmiterea unui preaviz de sistare a livrării energiei electrice;
d) la cererea consumatorilor, cu excepţia consumatorilor casnici, furnizorul va avea întâlniri cu aceştia, în perioada de preaviz, în vederea negocierii (re)eşalonării sumelor datorate de consumatori;
e) sistarea furnizării energiei electrice;
f) rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice.
Raportat la aceste din urmă dispoziţii se constată în mod evident că, măsurile trebuie luate în ordine, iar nu la alegerea furnizorului;
Coroborând prevederile de mai sus cu dispoziţiile cuprinse în Contractul nr. 2417/15/244/24.08.2000 , în vigoare la data întocmirii Notei de constatare, instana a constatat că cererea de rebranşare, formulată de reclamantă este întemeiată, întrucât măsura furnizării de energie electrică nu respectă procedura prevăzută de lege şi contract.
