FURT CALIFICAT COMIS INTR-UN MIJLOC DE TRANSPORT IN COMUN. RECUNOASTEREA SAVIRSIRII FAPTEI. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARA A PEDEPSEI.
Sentinţa penală nr.19/17.01.2012
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti participă procuror……………
Pe rol soluţionarea cauzei penale de faţă, privind pe inculpatul AN , trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. ………/P/2011 din data de 29.11.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. f şi alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. şi pe partea vătămată CE.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, personal şi asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat ….., cu delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. ………………./28.12.2011, aflată la fila 18 din dosarul cauzei, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare a părţilor este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, care învederează instanţei faptul că la data de 20.12.2011, prin Serviciul Registratură al instanţei, la dosarul cauzei au fost depuse relaţiile solicitate Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău cu privire la fişa de cazier judiciar a inculpatului, după care:
La interpelarea instanţei, inculpatul, personal, având cuvântul, învederează instanţei că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a-şi angaja apărător ales, fiind de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanta aduce la cunostinta inculpatului AN dispoziţiile art. 320/1 C.p.p., conform cărora poate recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului şi poate solicita instanţei ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, probe pe care le cunoaşte şi şi le însuşeşte, ipoteză în care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Inculpatul AN , personal, având cuvântul, solicită instanţei aplicarea dispozitiilor art. 320/ 1 C.p.p., arătând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare al instanţei, cunoaşte probele administrate în cursul urmăririi penale, şi le însuşeşte, solicită ca judecata să se facă în baza acestor probe şi nu mai are alte probe de propus în cauză.
Instanţa procedează apoi la audierea inculpatului, potrivit disp. art. 320/1 al. 3 C.p.p.,cu privire la săvârşirea infracţiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată şi pe care a arătat că întelege să o recunoască în totalitate, declaraţia inculpatului fiind consemnată în proces-verbal şi ataşata la dosar, după ce în prealabil a fost citită şi semnată de către inculpat.
Instanţa acordă cuvântul procurorului şi apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului cu privire la cererea inculpatului de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 320/1 C.p.p..
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu admiterea cererii inculpatului, de judecare a cauzei conform procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 320/1 C.p.p., având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având cuvântul, solicită instanţei admiterea cererii şi judecarea inculpatului conform procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 320/1 C.p.p.
Instanta, asupra cererii formulată de inculpatul AN , în sensul ca judecata să se faca în baza probelor administrate în faza de urmarire penală, probe pe care acesta le cunoaşte şi şi le însuşeşte, văzând poziţia procesuală a inculpatului manifestată la termenul de judecată de astăzi, inculpatul recunoscând în totalitate săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, apreciază această cerere ca fiind întemieiată şi o admite, urmând ca judecata cauzei să aiba loc în baza probelor administrate în cursul urmaririi penale, conform art. 320/1 C.p.p., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa acordă părţilor cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul AN a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. f şi alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., reţinându-se în fapt că la data de 17.11.2011, în timp ce se afla în autobuzul liniei 102, a sustras din geanta părţii vătămate CE un portofel, care conţinea actul de identitate al acesteia, carduri bancare şi de călătorie şi suma de 17 lei. În ceea ce priveşte stare de recidivă postcondamnatorie reţinută în sarcina inculpatului, arată că la filele 15-16 din dosarul instanţei a fost depusă fişa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezultă că anterior inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 56…./30.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, condamnare ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii. Prin urmare, apreciază că în mod corect a fost reţinută în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie în care a săvârsit fapta din prezenta cauză, având în vedere data liberării condiţionate a inculpatului, respectiv data de 04.06.2011, şi faptul că inculpatul mai are de executat un rest de 260 de zile din pedeapsa anterior menţionată. Mai arată că pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine cooperantă, colaborând cu organele de cercetare penală. De asemenea, precizează faptul că infracţiunea a fost constatată în flagrant, din procesului verbal aflat la filele 7-8 din dosarul de urmărire penală rezultând că organele de poliţie l-au surprins pe inculpat în momentul în care, profitând de neatenţia părţii vătămate, i-a sustras acesteia din geantă portofelul, ulterior inculpatul a fost imobilizat de către organele de poliţie, care au găsit asupra inculpatului portofelul sustras părţii vătămate, portofel pe care l-au predat ulterior părţii vătămate pe bază de dovadă, aflat la fila 18 din dosarul de urmărire penală. Totodată, arată că în cauză a fost audiat şi martorul S Gheorghe, care l-a observat pe inculpat în timp ce se împingea în partea vătămată, precum şi faptul că asupra inculpatului organele de poliţie au găsit portofelul sustras părţii vătămate. Mai arată faptul că fişa de cazier judiciar a inculpatului, depusă la dosarul cauzei, atestă un trecut infracţional bogat al acestuia, care a fost de mai multe ori condamnat pentru acelaşi gen de fapte. Precizează şi faptul că inculpatul nu are o ocupaţie sau un loc de muncă. În consecinţă, în baza temeiurilor invocate la încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului, cu reţinerea legii penale mai favorabile, privind reducerea cu o treime a limitelor prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 320/1 alin. 7 C.p.p., solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, la individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului urmând ca instanţa să aibă în vedere multiplele condamnări pe care le-a suferit inculpatul pentru săvârşirea unor fapte de acelaşi gen. Mai arată ca în cauza sunt incidente dispoziţiile art. 71 C.p. şi art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.p. . În baza art. 88 C.p. solicită deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a perioadei reţinerii şi arestării sale preventive din data de 17.11.2011 la zi, cu menţinerea stării de arest a inculpatului, conform art. 350 alin. 1 C.p.p. În baza art. 61 C.p. solicită revocarea beneficiului liberării condiţionate privind pedeapsa aplicată de Judecatoria Sectorului 3 Bucureşti prin sentinţa penală nr. 56…./2009 şi contopirea restului de pedeapsă de 260 de zile rămas neexecutat cu pedeapsa ce urmează a fi aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. Pe latură civilă, solicită instanţei să ia act de împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunului sustras. În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. solicită instanţei obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare căatre stat.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având cuvântul, arată că din probele administrate în cauză rezultă faptul că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare şi solicită instanţei ca la individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului să aibă în vedere dispoziţiile art. 320/1 C.p.p., să reducă cu o treime limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, să aibă în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, care a colaborat cu organele de cercetare penală, contribuind la aflarea adevărului, şi a recunoscut săvârşirea faptei. În final, solicită instanţei ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cât mai redusă.
Inculpatul, personal, având ultimul cuvânt, arată că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârşirea faptei, precum şi faptul că nu s-a putut angaja cu forme legale întrucât are cazier judiciar, însă a lucrat la o spălătorie auto.
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti cu nr. ……./P/2011 din data de 29.11, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului AN , pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută şi pedepsită de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. f şi alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.11.2011 sub nr. ………………../301/2011.
În fapt, s-a reţinut în cuprinsul actului de sesizare al instanţei că, la data de 17.11.2011, în timp ce se afla în autobuzul liniei 102, inculpatul AN a sustras din geanta părţii vătămate CE un portofel, ce conţinea actul de identitate al acesteia, carduri bancare şi de călătorie şi suma de 17 lei.
Organele de urmărire penală au arătat că fapta reţinute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, întocmit de organele de poliţie (filele 7-8 dup), plângerea şi declaraţiile părţii vătămate CE (filele 9,10 dup), declaraţiile martorului S Gheorghe (filele 12-15 dup), dovada de predare a bunului sustras părţii vătămate CE (fila 11 dup) si declaraţiile inculpatului (filele 20, 22-25 dup.)
La dosarul cauzei a fost ataşată fişa de cazier judiciar a inculpatului (fila 16 dup şi filele 15-16 d.i.).
În cadrul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din data de…..2012, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului AN dispoziţiile art. 320/1 C.p.p., modificat prin Legea nr. 202/2010, conform cărora acesta poate recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului şi poate solicita instanţei ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, probe pe care le cunoaşte şi şi le însuşeşte, ipoteză în care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, inculpatul învederând instanţei că solicită aplicarea dispoziţiilor art. 320/1 C.p.p., arătând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare al instanţei şi nu solicită administrarea de probe, instanţa procedând la audierea inculpatului, potrivit art. 320/1 al. 3 C.p.p. (declaraţie aflată la fila 21 di).
Analizând în mod coroborat mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, respectiv plângerea şi declaraţiile părţii vătămate CE (filele 9, 10 dup), menţiunile procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (filele 7-8 dup), declaraţiile martorului S Gheorghe (filele 12-15 dup), dovada de predare către partea vătămată CE a bunului sustras de inculpat (fila 11 dup), dar şi declaraţiile inculpatului (filele 20, 22-25 dup şi fila 21 di), instanţa reţine următoarele:
La data de 17.11.2011, în timp ce se afla într-un autobuz al liniei 102, între staţiile RATB „Real Vitan” şi „Pod Vitan”, inculpatul AN a sustras din geanta părţii vătămate CE un portofel, ce conţinea cartea de identitate a acesteia, carduri bancare şi de călătorie şi suma de 17 lei, după care a introdus portofelul în buzunar. Ulterior, în staţia „Pod Vitan” inculpatul a fost imobilizat de organele de poliţie în prezenţa părţii vătămate CE şi a martorului S Gheorghe, asupra inculpatului fiind găsit portofelul sustras de la partea vătămată, aspect care a fost confirmat şi de martorul S Gheorghe. De altfel, în timpul deplasării cu autobuzul, partea vătămată l-a observat pe inculpat în timp ce se împingea în aceasta. Portofelul a fost restituit părţii vătămate pe bază de dovadă (fila 11 dup).
În declaraţiile date in mod constant de inculpat pe parcursul procesului penal, acesta a recunoscut săvârşirea faptei .
Situaţia de fapt, astfel cum aceasta a fost reţinuta de instanţă şi vinovăţia inculpatului AN sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declaraţiile inculpatului, de recunoaştere a comiterii faptei, date în mod constant pe parcursul procesului penal, în cuprinsul cărora acesta descrie modalitatea de comitere a faptei, respectiv împrejurarea că la data faptei, aflându-se în autobuzul liniei 102, a observat-o pe partea vătămată, poziţionată în dreptul uşii de la mijloc a autobuzului, care purta o geantă, s-a apropiat de aceasta şi i-a sustras un portofel din geanta , după care a coborât la staţia Pod Vitan, fiind imobilizat de organele de poliţie în timp ce traversa strada, coroborându-se cu declaraţiile martorului S Gheorghe, în prezenţa căruia inculpatul a fost imobilizat de către organele de poliţie,si care a asistat si la efectuarea percheziţiei corporale asupra inculpatului de catre organele de poliţie, asupra inculpatului fiind găsit portofelul sustras părţii vătămate, cu menţiunile procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, din care rezultă faptul că inculpatul a fost supravegheat de către organele de poliţie pe parcursul deplasării cu autobuzul liniei 102, iar la un moment dat , acestea l-au observat pe inculpat în timp ce a sustras portofelul aflat în geanta părţii vătămate, ulterior procedându-se la imobilizarea inculpatului în prezenţa părţii vătămate CE şi a martorului SGheorghe, dar si cu declaraţiile părţii vătămate CE, care l-a observat pe inculpat în timp ce o împingea, iar ulterior a constatat lipsa din geantă a portofelului în care se aflau actul său de identitate, carduri bancare şi de călătorie şi suma de 17 lei, precum şi cu dovada de predare– primire de către partea vătămată a portofelului sustras.
În drept, fapta inculpatului AN , care la data de 17.11.2011, in jurul orei 13.00, aflându-se în autobuzul liniei 102, a sustras din geanta părţii vătămate CE un portofel, ce conţinea actul de identitate al acesteia, carduri bancare şi de călătorie şi suma de 17 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. f şi alin. 2 lit. b C.p.
Elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 208 al.1 – 209 al. 1 lit. f şi alin. 2 lit. b Cp este realizat prin acţiunea inculpatului de luare, fără consimţământul părţii vătămate şi în scopul însuşirii pe nedrept, a portofelului din geanta partii vatamate, portofel ce conţinea actul de identitate al partii vatamate , carduri bancare şi de călătorie şi o sumă de bani, in timp ce se afla intr-un mijloc de transport in comun.
Urmarea imediată a faptei săvârşite de inculpat constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţii vătămate.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, aceasta a fost comisă în cauză cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, aşa cum este ea definită de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) C.p., inculpatul prevăzând rezultatul faptei comise, rezultat constând în prejudiciul produs în patrimoniul părţii vătămate, şi urmărind producerea acestuia.
Din analiza fisei de cazier judiciar a inculpatului (filele 15-16 di), instanţa reţine că acesta a fost de noua ori condamnat pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt calificat, o dată condamnat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, suferind şi alte două condamnări pentru comiterea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă. Prin sentinţa penală nr. 56…./30.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 301/11.05.2009 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală, inculpatului i-a fost aplicata o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, acesta fiind arestat la data de 20.02.2009 şi liberat condiţionat la data de 04.06.2011, rămânând neexecutat un rest de pedeapsă de 260 zile închisoare.
Având în vedere data comiterii infracţiunii reţinută prin prezenta în sarcina inculpatului (17.11.2011), instanţa constată ca fapta dedusă judecăţii a fost comisă de inculpat după liberarea sa condiţionata din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicata prin sentinţa penală anterior menţionată şi înainte ca durata acestei pedepse să poată fi considerată ca fiind executată, fapta dedusă judecăţii fiind comisă de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C.p.
La individualizarea pedepsei pe care instanţa o va aplica inculpatului AN pentru infracţiunea reţinută prin prezenta în sarcina sa, va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator în partea specială a codului penal, astfel cum aceste limite vor fi reduse cu o treime ca efect al aplicării disp. art. 320/1 al. 7 C.p.p. gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârşire al acesteia (într-un mijloc de transport în comun, profitând de neatenţia părţii vătămate), de valoarea prejudiciului, care a fost recuperat prin restituirea către partea vătămată a bunului sustras, de persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prev. de disp. art. 37 lit. a C.p., fiind anterior condamnat pentru fapte de acelaşi gen cu cea dedusă judecăţii, dar care a avut o poziţie procesuală sinceră, de recunoaştere a faptei pe tot parcursul procesului penal, care are studii 4 clase, nu este căsătorit, nu are copii minori în întreţinere şi nu are ocupaţie.
Având în vedere aceste criterii, instanţa va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textul ce incriminează fapta reţinută în sarcina inculpatului, astfel cum acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării disp. art. 320/1 Cp, cu executare în regim de detenţie, respectiv la o pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.
Întrucât inculpatul a săvârşit fapta dedusă judecăţii după liberarea sa condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 56…./30.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 301/11.05.2009 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală, şi înainte ca pedeapsa anterior menţionata să poată fi considerată ca fiind executată, în baza art. 61 C.p. instanţa va dispune revocarea beneficiului liberării condiţionate privind pedeapsa anterior menţionata şi va contopi restul de pedeapsa neexecutat de 260 zile închisoare cu pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului prin prezenta, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea, în regim de detenţie.
Potrivit art. 71 C.pen., pe durata executării pedepsei, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit b) C.pen, pe durata executării pedepsei principale.
Astfel, în lumina principiilor stabilite pe cale jurisprudenţială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sabou şi Pârcălab contra României) care nu sunt compatibile cu aplicarea automată, prin efectul legii, a pedepsei accesorii, faţă de gravitatea infracţiunii, instanţa apreciază că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau funcţiile publice elective şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit.b) C.pen. Prin raportare la hotărârea Hirst contra Marii Britanii prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicţie absolută de a vota impusă tuturor condamnaţilor nu intră în marja de apreciere a statului, fiind încălcat art. (3) din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, instanţa apreciază că, întrucât nu există o legătură între interzicerea dreptului de a vota şi prevenirea infracţiunilor sau scopul reinserţiei sociale a inculpatului, nu se impune aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. De asemenea, având în vedere că infractiunea în discuţie nu are nicio legătură cu aspectele referitoare la exercitarea funcţiei ori profesiei sau cu cele legate de exercitarea autoritătii părintesti, instanţa apreciază că nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercitiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c, d si e C.pen.
Instanta constata ca inculpatul a fost retinut in prezenta cauza la data de 17.11.2011, fiind arestat preventiv la data de 18.11.2011 pentru o perioada de 20 de zile, de la data de 18.11.2011 si pina la data de 7.12.2011 inclusiv, conform mandatului de arestare preventiva nr. ……/18.11.2011, emis de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, masura arestarii preventive a inculpatului fiind mentinuta prin incheierea de sedinta din Camera de Consiliu de la 30.11.2011, conform art. 300/1 al. 3 Cpp.
Pentru aceste considerente, in baza art. 88 C.p, va deduce din durata pedepsei ce va fi aplicata inculpatului prin prezenta, durata retinerii si arestarii preventive de la 17.11.2011 la zi, iar in baza art. 350 alin.1 C.p.p. va menţine măsura arestării inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa va lua act că partea vătămată CE nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul cauzat fiind integral acoperit prin restituirea bunului sustras, conform dovezii de la fila 11 dup.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 al.1 C.p.p, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
