Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Neîndeplinirea cerintelor prevazute de art.65 Codul Muncii
– art.65 Codul muncii
Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci când acesta este suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii, are o cauza reala când are un caracter obiectiv si este serioasa când are la baza studii temeinice vizând îmbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.
Angajarea, în timp ce procedura concedierii, pe motiv de desfiintare a postului, era în curs de definitivare, a altor doua persoane pe posturi identice celui desfiintat, în cadrul aceluiasi serviciu, precum si lipsa unei analize care sa vizeze îmbunatatirea activitatii, eficientizarea costurilor, de natura a dovedi caracterul serios al reorganizarii, permit concluzia ca, în realitate, s-a urmarit îndepartarea salariatului din cadrul societatii, din motive care tin de persoana salariatului, iar nu pentru motivele expres prevazute de art.65 din Codul Muncii, indicat ca si temei al concedierii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR.7417 din 16.11.2011)
Prin sentinta civila nr.1535/16.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a respins ca neîntemeiata actiunea formulata de contestatorul M.N. în contradictoriu cu intimata SC A.G. T. SA si a luat act ca pârâta nu solicita cheltuieli de judecata.
În considerente a retinut ca reclamantul a fost salariatul pârâtei îndeplinind functia de inginer order manager în baza unui contract individual de munca, pe durata nedeterminata.
Prin dispozitia din 20.01.2010 intimata a dispus concedierea reclamantului în baza dispozitiilor art.65 al.1 Codul muncii începând cu data de 17.02.2010, dupa expirarea termenului de preaviz de 20 de zile lucratoare de la data comunicarii deciziei, ca urmare a dificultatilor economice înregistrate de principalii clienti locali ai intimatei, scaderea semnificativa a pietei energetice in România datorita crizei economice, reducerea pe piata energetica a numarului de proiecte noi, anularea unor proiecte potentiale, suspendarea proiectelor in derulare si blocarea finantarii celor aflate in curs de executie, împrejurari care au generat scaderea volumului de activitate a serviciului Marketing si lipsa de justificare a mentinerii schemei de posturi.
Retinând ca în cauza este vorba de o concediere individuala, instanta a constatat ca decizia de concediere emisa de intimata, concretizând o masura de desfacere a contractului individual de munca luata de angajator pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, trebuie sa fie deopotriva legala si temeinica, iar analizarea cerintelor de legalitate prevaleaza celor referitoare la temeinicia deciziei.
În acest context, sub aspectul cerintelor de forma, art.74 din Codul muncii prevede ca decizia de concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului se comunica acestuia în scris si trebuie sa contina în mod obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului si lista tuturor locurilor de munca disponibile în unitate si termenul pe care salariatul l-a avut la dispozitie pentru a ocupa un loc de munca vacant, în conditiile art.64 din Codul muncii.
Instanta a apreciat ca decizia sus-mentionata este legala întrucât contine elementele obligatorii prevazute de art.74 Codul muncii.
Astfel, decizia cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza masura luata, respectiv desfiintarea locului de munca ocupat de catre contestator ca urmare a restrângerii activitatii societatii din motive financiare. Masura desfiintarii postului din structura acestuia a fost reala, acesta nemaifigurând in noua organigrama si in statele de functii, ulterior datei de 17.02.2010.
De asemenea, analizând statele de functii si organigramele anterioare si ulterioare concedierii reclamantului, instanta a constatat ca nu existau, la data concedierii, posturi vacante pe care putea fi încadrat reclamantul, tinând seama de studiile acestuia si experienta profesionala.
Desfiintarea locului de munca al reclamantului a fost hotarâta în mod statutar si fundamentata pe aspecte de natura economica si organizatorica.
Sub acest aspect, nu sunt relevante datele legate de profitul înregistrat de societatea intimata, ci daca decizia de eficientizare a activitatii departamentului în cadrul caruia lucra reclamantul are la baza o cauza reala, neputându-i-se cere unui comerciant sa întârzie luarea masurilor de reorganizare a activitatii pâna în momentul în care începe sa înregistreze pierdere economica.
Or, din aceasta perspectiva, data fiind situatia învederata în decizia de concediere, si anume restrângerea pietei energetice în România si problemele în derularea contractelor deja încheiate, în contextul general al crizei economice, instanta a apreciat ca desfiintarea postului reclamantului a avut la baza o cauza reala si serioasa si ca desfiintarea locului de munca al reclamantului este efectiva, fiind îndeplinite astfel conditiile prevazute de art.65 al.1 Codul muncii.
Faptul ca reducerea si restructurarea postului a fost una efectiva si reala, este demonstrat si de faptul ca în prezent nici o alta persoana nu a fost angajata pe postul restructurat, ulterior datei de 20.01.2010.
Decizia de restructurare a postului a fost justificata printr-o Nota de restructurare întocmita de seful serviciului implicat – Serviciul Marketing, emisa la cererea actionarului majoritar al societatii grupul A., document care a vizat o reorganizare prin comasare a serviciului Marketing si o restructurare a unui numar de 3 posturi esalonate în timp. Masura de restructurare a posturilor nu a fost singulara fiind însotita si de reducerea altor posturi din societate. În Nota de restructurare a serviciului Marketing din data de 22.12.2009, întocmita la cererea actionarului majoritar A., încercând sa eficientizeze activitatea societatii în raport de contextul economic din România, sunt aratate etapele de reorganizare a serviciului de marketing prin comasarea sa cu alte activitati conexe (Planificare – Planing si Lansare – OL) si aducerea sa de la un numar de 11 persoane initial la un numar de 7-8 pâna în anul 2011 în functie de evolutia pietei energetice din România.
În concluzie, întrucât a apreciat ca decizia de concediere contestata este temeinica si legala, instanta a respins ca neîntemeiata contestatia formulata împotriva acesteia.
Având în vedere solutia pe cererea principala, instanta a respins si cererile accesorii privind reintegrarea si plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs motivat în termen legal recurentul M.N.
În sustinerea recursului s-a aratat ca desfiintarea locului de munca al contestatorului M.N. nu a fost una efectiva si reala, întrucât, în mod gresit, prima instanta a apreciat ca postul contestatorului nu mai figureaza în noua organigrama si în statele de functii ulterior datei de 17.02.2010, când, în realitate, desfiintarea postului contestatorului a fost luata odata cu întocmirea notei interne în data de 22.12.2009, în care se propune desfiintarea unui post de inginer si reorganizarea Serviciului Marketing.
Astfel, la aceasta data de 22.12.2009, organigrama Serviciului Marketing nu cuprindea si pe inginerii C.l., D.N. si M.S., ingineri care au fost angajati de catre intimata, dupa cum urmeaza: d-na C.l. începând cu data de 18.01.2010, iar dl. S.M. s d-na D.N., începând cu 01.01.2010.
Cele trei persoane angajate in luna ianuarie 2010, respectiv C.l., D.N. si M.S., au fost angajate, si nu transferate cum se sustine în întâmpinarea depusa de intimata.
De altfel, în organigrama serviciului Marketing, în luna mai 2009, cu doar 7 luni înainte de data de 22.12.2009, când a fost întocmita nota interna prin care se propunea desfiintarea postului de inginer al contestatorului si reorganizarea serviciului, era format din 4 angajati, respectiv M.N., M.L., R.N. si C.M., asa cum reiese din organigrama depusa la dosar din 12.05.2009.
Serviciul OL cuprindea 2 angajati, respectiv pe S.M. si N.M., iar serviciul Planificare cuprindea doar un singur angajat pe T.D. În total, prin comasarea celor trei servicii, respectiv Marketing, OL si Planificare erau, în total, 7 angajati.
Din organigrama depusa la dosar faza 2 (ultima) de restructurare, reiese ca organigrama serviciului Marketing si OL este compusa din 8 angajati, respectiv D.T., C.S., R.N., M.L., D.N., C.I., M.S. si M.N., cu un angajat în plus fata de organigramele celor trei servicii care existau la data de 22.12.2009, când s-a hotarât prin Nota interna restructurarea si reorganizarea serviciului Marketing si desfiintarea postului contestatorului.
Ce fel de restructurare si reorganizare efectiva si reala a facut intimata SC A.G.T. SA, când dupa structurarea si reorganizarea serviciilor, faza 2 depusa la dosar, existau mai multi angajati, respectiv cu unul în plus, respectiv 8 angajati fata de 7 angajati, câti erau anterior datei de 22.12.2009. Este evident ca este o restructurare si reorganizare fictiva pentru a putea ascunde desfiintarea postului contestatorului.
Prin urmare, se pune întrebarea ce fel de restructurare si organizare a Serviciului Marketing a hotarât intimata la data de 22.12.2009, când în luna ianuarie 2010, în acest serviciu a angajat pe post de inginer nu mai putin de 3 persoane, care au derulat activitatea contestatorului M.N., care a fost trecut pe linie moarta, acesta din urma derulând atât contracte interne, cât si externe, contracte pe care intimata SC A.G. T. SA le deruleaza si astazi. La aceste activitati de derulare a contractelor pe plan intern si extern, contestatorul mai efectua analize cereri oferte, întocmire oferte, licitatii, primire comenzi, întocmire contracte, scrisori de garantie bancare, închidere comenzi, încasari facturi de la clienti, marketing, instruire, diverse, etc. asa cum rezulta din fisa postului contestatorului, activitati pe care intimata sustine ca le desfasoara si cei trei angajati în luna ianuarie 2010.
Desi aceste probe privind angajarea celor trei ingineri mentionati mai sus, dupa ce s-a aprobat nota interna din 22.12.2009 au fost administrate de prima instanta, depunându-se copie de pe carnetele de munca ale acestor angajati, prima instanta nu a analizat sub nicio forma aceste probe în ceea ce priveste utilitatea lor în ansamblu probator al întregului dosar.
Cu toate ca potrivit art.287 din Codul muncii intimata are obligatia sa dovedeasca temeinicia masurii reorganizarii prin restructurarea unui post de inginer order manager, determinata de reducerea pietei energetice si a numarului de proiecte noi, anularea unor proiecte potentiale, dificultatile economice înregistrate de principalii clienti, suspendarea proiectului în derulare si blocarea finantarii celor aflate în curs de executie, împrejurari care au generat scaderea volumului de activitate al serviciului marketing si lipsa de justificare a mentinerii schemei de posturi, sustineri care nu au fost dovedite în niciun fel, prin nicio proba existenta la dosarul cauzei.
Mai mult, contestatorul M.N. a administrat în cadrul probei cu înscrisuri un extras de informatii din 28.07.2010 de la Registrul Comertului, din care reiese ca societatea a avut un profit semnificativ în anul 2009 fata de anul 2008, respectiv cifra de afaceri în anul 2008 a fost în cuantum de 31.059.826 lei, iar în 2009 – societatea a avut o cifra de afaceri în cuantum de 42.052.018 lei.
În concluzie, recurentul considera ca daca intimata SC A.G. T. SA ar fi dorit o restructurare si o reorganizare a serviciului Marketing în vederea eficientizarii acestui serviciu si în vederea preîntâmpinarii unor pierderi financiare, nu ar fi angajat în luna ianuarie 2010 trei ingineri care desfasoara aceeasi activitate ca cea a contestatorului în conditiile în care în Nota din 22.12.2009 au decis reducerea numarului de personal din cadrul Serviciului Marketing, serviciu care numara în luna decembrie 2009, 7 persoane. În luna ianuarie 2010, în cadrul serviciu au mai fost angajati înca 3 persoane, respectiv: C.l., D.N. si M.S., ajungându-se astfel ca serviciul Marketing sa aiba o structura formata din 10 angajati. Dupa aproximativ o luna, respectiv în februarie 2010, conform organigramei faza 2 de restructurare depusa la dosar, intimata intentiona sa ajunga din nou la 7 angajati, acelasi numar pe care serviciul Marketing l-a avut în luna decembrie 2009.
De altfel, în luna decembrie 2009, când intimata a decis prin Nota Interna din 22.12.2009 restructurarea, cunostea faptul ca doi angajati care figurau în organigrama serviciului Marketing în decembrie 2009 urmau sa se retraga la pensie, asa cum rezulta din cererea depusa de numita C.M., care a înregistrat o cerere în acest sens la registratura intimatei, în data de 16.10.2009, precum si angajata S.M. care urma sa iasa la pensie în anul 2010, pentru limita de vârsta. În aceste conditii, în care doi componenti ai serviciului Marketing urmau sa fie pensionati, eliberând astfel doua posturi, restructurarea unui alt post de inginer de catre intimata nu are o cauza reala si efectiva, ci una fictiva.
De asemenea, intimata nu a facut dovada ca recurentul-contestator nu a detinut niciodata titulatura de order manager, titulatura atribuita la data întocmirii notei interne de restructurare din 22.12.2009 sau mai mult, titulatura de order manager local market, asa cum este mentionat de intimata în organigrama serviciului Marketing si OL actual.
Prin urmare, recurentul considera ca hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal, fiind data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, întrucât intimata nu a facut dovada temeiniciei motivelor care au determinat restructurarea postului contestatorului, obligatie care îi incumba, asa cum prevede art. 287 Codul muncii.
Intimata SC A.G. T. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
În recurs a fost administrata proba cu înscrisuri, în cadrul careia au fost depuse la dosar fisele de post ale angajatilor N.D., S.M., I. C., organigramele anterioare si ulterioare concedierii, certificat constatator privind date despre SC A.G. T. SA, eliberat de Oficiul Registrului Comertului, articole de presa, Raportul national pentru anul 2009 întocmit de Autoritatea Nationala de Reglementare în Domeniul Energiei.
Analizând actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, Curtea gaseste recursul formulat ca fiind fondat, considerentele avute în vedere fiind urmatoarele:
Criticile formulate de catre recurent vizeaza exclusiv netemeinicia deciziei de concediere, mai exact lipsa caracterul real si serios al desfiintarii postului ocupat. În consecinta, Curtea nu va analiza aspectele privind legalitatea deciziei de concediere, care nu au fost antamate în recurs.
În ceea ce priveste temeinicia deciziei de concediere contestate, Curtea retine ca potrivit art.65 al.1 din Codul Muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa (art.65 al.2 din Codul Muncii)
Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci când acesta este suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata în statul de functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii, are o cauza reala când are un caracter obiectiv si este serioasa când are la baza studii temeinice vizând îmbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.
În speta de fata, Curtea observa ca nu este îndeplinita niciuna dintre conditiile mai sus enuntate.
Decizia de concediere atacata a fost emisa la data de 20.01.2010, fiind fundamentata pe o nota întocmita la data de 22.12.2009 de seful Serviciului Marketing, prin care s-a propus reorganizarea acestui serviciu si desfiintarea unui post de inginer din cadrul acestuia.
Postul reclamantului, de inginer order manager in cadrul serviciului marketing nu a fost suprimat din organigrama societatii. În realitate, la datele de 01.01.2010 si 18.01.2010, adica în timp ce concedierea reclamantului, pe motiv de desfiintare a postului, era în curs de definitivare, societatea a angajat alte doua persoane, si anume pe N.M.D. si pe I.M.C., pe posturi identice, în cadrul aceluiasi serviciu marketing, astfel cum rezulta din mentiunile efectuate în carnetele de munca ale acestora.
Angajarea celor doua salariate era deja în planul angajatorului, înca de la momentul întocmirii notei de fundamentare a desfiintarii postului ocupat de reclamant, la data de 22.12.2009. Aceasta rezulta cu claritate din cuprinsul organigramei atasate acestei note de fundamentare, depusa la dosar chiar de catre angajator. La fila 38 fond se afla organigrama serviciului marketing existenta la data de 22.12.2009, în cuprinsul careia figurau deja, ca si cum ar fi fost angajate, salariatele N.M.D. si I.M.C., desi contractele lor de munca s-au semnat abia în ianuarie 2010. În organigrama propusa pentru faza I de restructurare, atasata aceleiasi note de fundamentare, figureaza suprimat postul ocupat de recurent, iar în organigrama propusa pentru faza a doua figureaza suprimat si postul ocupat de sotia recurentului reclamant, doamna M.C., despre care angajatorul cunostea ca urmeaza sa se pensioneze. La dosar exista dovada ca la data de 16.10.2009 salariata M.C. a solicitat angajatorului A.G. Turbo SA aprobarea încetarii activitatii, în conformitate cu Legea nr.19/2000, pentru pensionare anticipata.
Din compararea fisei postului recurentului reclamant, semnata de acesta la data de 31.07.2009, cu fisele de post ale salariatelor angajate în ianuarie 2010, care se regasesc la filele 23-29, 33-39 din dosarul de recurs, se poate observa cu usurinta ca atributiile sunt identice, în cazul celor doua noi posturi înfiintate fiind facute niste mentiuni suplimentare, cu privire la atributii legate de piata externa.
Pe de o parte, din fisa postului recurentului reclamant rezulta ca acesta avea atributii privind activitatea de ofertare-contractare-vânzare atât pentru piata locala, cât si pentru piata externa, asadar o sfera chiar mai larga de atributii. În consecinta, Curtea va înlatura apararile intimatei pârâte, în sensul ca persoanele nou angajate ar fi avut o alta specializare, urmând a se ocupa numai de piata externa.
Pe de alta parte, chiar daca în fisa postului recurentului reclamant ar fi existat mentiuni exprese în sensul ca ar fi avut exclusiv atributii legate de piata interna (care, însa, nu exista asa cum s-a aratat mai sus), criteriul segmentului de piata tot nu ar fi fost unul determinant pentru a se aprecia ca postul desfiintat si posturile nou înfiintate nu ar fi similare. În realitate, atributiile descrise pe larg în fisele de post sunt identice, activitatile desfasurate fiind aceleasi, si în cazul clientilor interni si în cazul celor externi. Împartirea angajatilor pe aceste segmente de piata constituie, în cazul de fata, doar un criteriu pentru diviziunea muncii între salariatii din acelasi compartiment functional.
Mai mult decât atât, recurentul contestator a detinut functia de sef serviciu marketing pâna la data de 29.06.2009, când a fost înlocuit cu domnul T.D. Or, în aceasta calitate, a coordonat întreaga activitate a serviciului, adica tot ceea ce presupune activitatea de ofertare-contractare-vânzare atât pentru piata locala, cât si pentru piata externa. Si din aceasta perspectiva se poate observa ca apararea angajatorului, fundamentata pe lipsa specializarii reclamantului în relatiile cu clientii externi, este neîntemeiata.
Nu este îndeplinit nici caracterul obiectiv al reorganizarii sau cauza reala a acesteia. Angajatorul s-a aparat pe întreg parcursul procesului ca, prin aceasta masura, se realizeaza economii semnificative la bugetul de salarii, data fiind scaderea cererii pe piata interna si lipsa sau diminuarea unor comenzi. Daca postul ar fi fost suprimat definitiv din structura organizatorica a societatii, o astfel de motivatie ar fi putut fi primita. În speta, însa, în paralel cu procedura de desfiintare a postului ocupat de reclamant, pârâta a înfiintat alte doua posturi în cadrul aceluiasi serviciu, salarii nou angajati fiind remunerati cu salarii în cuantum de 4.837 lei si 6246 lei. În consecinta, societatea nu a urmarit niciun moment efectuarea de economii la bugetul de salarii, ci îndepartarea reclamantului din societate, masura concedierii fiind îndreptata evident împotriva persoanei, fara vreo legatura cu postul ocupat de aceasta.
Cât despre caracterul serios al reorganizarii, din actele de la dosar rezulta ca aceasta nu a avut la baza nicio analiza care sa vizeze îmbunatatirea activitatii, eficientizarea costurilor, etc., ci o simpla propunere a sefului serviciului marketing, domnul T.D., care a apreciat ca se impune desfiintarea postului ocupat de catre recurentul reclamant, pe motiv ca s-a înregistrat o scadere semnificativa a nivelului cererii pe piata lucrarilor în domeniul energetic. Nu exista niciun act decizional al conducerii societatii din care sa rezulte ca s-a analizat aceasta propunere, ca s-a aprobat un plan de reorganizare a activitatii societatii, ca masura desfiintarii postului ocupat de recurent ar fi fost apreciata de conducerea societatii ca fiind oportuna sau ca ar fi apta sa conduca la atingerea obiectivului urmarit. Între simpla propunere facuta de seful serviciului si emiterea deciziei de concediere nu exista niciun act intermediar, ceea ce contureaza lipsa caracterului serios al reorganizarii. Hotarârea asociatului unic din data de 15.12.2009, prin care se aproba restructurarea planificata a activitatii societatii (filele 183-185 dosar fond) se refera exclusiv la A.P. România SRL, societate distincta din cadrul grupului, la dosar neexistând niciun act care sa vizeze restructurarea angajatorului din speta de fata, si anume A.G. Turbo SA. Mai mult decât atât, în aceasta hotarâre se mentioneaza ca se preconizeaza desfiintarea unui numar de 360 de posturi, salariatii urmând a fi concediati, cu exceptia celor care vor ocupa posturile nou create în cadrul Local Service Center si a celor oferite în cadrul A.G. T SA. Aceasta hotarâre cuprinde si anexa în care este redata situatia posturilor supuse concedierii.
Indicii privind caracterul nereal al desfiintarii postului ofera si alte probe administrate în cauza. Propunerea noului sef al serviciului marketing, numit în locul reclamantului, de a se desfiinta chiar postul pe care acesta din urma îl ocupa, a survenit în contextul în care s-a încercat anterior concedierea disciplinara a recurentului reclamant, demers abandonat, însa, de angajator, din motive care nu fac obiectul spetei.
A fost demarata si procedura cercetarii disciplinare, recurentul reclamant fiind convocat sa se prezinte în acest scop la data de 12.10.2009. Referatul cu propunere de desfacere disciplinara a contractului de munca a fost întocmit tot de catre T.D., seful serviciului marketing, care a apreciat ca se impune concedierea reclamantului, pentru anumite fapte pe care le-a calificat ca fiind abateri disciplinare.
Din situatia de fapt mai sus expusa, se poate trage concluzia ca nu a avut loc o desfiintare a postului ocupat de recurentul reclamant, în sensul si în conditiile art.65 Codul muncii, ci s-a încercat înlocuirea reclamantului cu alte persoane, care au fost selectate pentru a fi salvate de la procedura concedierii colective desfasurate la nivelul altei societati din grup, si anume A.P. România SRL. Atât N.D., cât si I.M. au fost angajate anterior în cadrul A.P. România SRL, iar prin hotarârea din 15.12.2009, s-a decis preluarea acestora în cadrul SC A.G. T SA, acesta fiind motivul pentru care seful serviciului marketing, T.D., le inclusese deja în organigrama existenta la data de 22.12.2009, atasata propunerii de desfiintare a postului ocupat de reclamant, desi acestea s-au angajat abia în luna ianuarie 2010.
O astfel de preluare de salariati între societatile din grup este de înteles, dar noii angajati nu pot ocupa decât posturile vacante, nu posturile altor salariati. Rezulta, asadar, ca s-a urmarit îndepartarea reclamantului din cadrul societatii pârâte, din motive care tin de persoana salariatului, si nu pentru motivele expres prevazute în art. 65 Codul muncii, indicat ca si temei al concedierii.
Fata de aceste considerente, retinând caracterul netemeinic al deciziei de concediere, Curtea va admite recursul, iar în baza art.312 Cod procedura civila raportat la art.304 pct. 9 Cod procedura civila, va modifica hotarârea atacata, în sensul ca va admite contestatia formulata de reclamant. Se va dispune anularea deciziei de concediere, iar în baza art. 78 din Codul muncii pârâta va fi obligata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii pâna la efectiva reintegrare. Totodata, se va dispune obligarea pârâtei la reintegrarea contestatorului în postul si functia detinute anterior.
În calitate de parte cazuta în pretentii, conform art.274 Cod procedura civila, pârâta va fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant, în cuantum de 2.000 lei la fond si 2.000 lei în recurs, reprezentând onorariul aparatorului ales.
