Constatarea nulitatii contractului de vânzare – cumparare pentru lipsa consimtamânt valabil al vânzatorului
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.161/1748/2007 – DECIZIA CIVILA NR.1760/18.12.2009)
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Cornetu la data de 12.01.2007 sub nr.161/1748/2007 reclamanta M.E. a chemat în judecata pe pârâtul P.C.L., solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.2150/08.07.2003 la BNP M.V., având ca obiect imobilul situat în com. D. – I., str.M.E. nr. 101, jud. I. compus din teren în suprafata de 1.681 mp. si constructie alcatuita din 3 camere si anexe gospodaresti, pentru lipsa consimtamântului valabil al vânzatorului.
În motivarea cererii de chemare în judecata reclamanta a aratat, în esenta, ca este mostenitoarea vânzatorilor R.C. si R.M. (în calitate de fiica), iar actul de vânzare – cumparare a fost încheiat la insistentele surorii sale, P.V., însa acesta nu a fost semnat decât de R.M..
În drept au fost invocate dispozitiile art.948, 969, 1900 si urmatoarele Cod civil.
Prin sentinta civila nr.548/05.03.2008, Judecatoria Cornetu a respins cererea de chemare în judecata, ca neîntemeiata si a admis cererea de interventie accesorie; cererile formulate de pârât si intervenient, de acordare a cheltuielilor de judecata au fost respinse, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca sustinerile reclamantei în sensul ca actul de vânzare-cumparare nu ar fi fost semnat de numitii R.C. si R.M. sunt contrazise de probele administrate în cauza. Astfel, în încheierea de autentificare a contractului notarul public a facut urmatoarea mentiune: “În fata mea … s-au prezentat R.C. … , R.M. … , P.V. … , P.C.E. …, care dupa citirea actului au consimtit la autentificarea prezentului înscris si au semnat toate exemplarele lui”.
Contractul de vânzare – cumparare fiind un act autentic, mentiunile referitoare la constatarile personale ale notarului au deplina putere doveditoare, ele neputând fi combatute decât prin înscriere în fals asa cum prevede art.1173 Cod civil, ceea ce reclamanta nu a solicitat.
În ceea ce priveste sustinerile reclamantei în sensul ca pârâta P.V. ar fi întrebuintat o serie de mijloace viclene pentru încheierea actului de vânzare-cumparare, aceasta nu a facut dovada existentei unor asemenea mijloace.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel, în termenul prevazut de art.284 alin.1 Cod procedura civila apelanta – reclamanta M.E. solicitând admiterea apelului si schimbarea sentintei în sensul admiterii actiunii de chemare în judecata.
În motivarea cererii apelanta-reclamanta a aratat ca instanta a interpretat în mod gresit probele administrate în cauza, în sensul ca nu a luat în seama declaratiile martorilor, motiv pentru care mentiunea notarului este neadevarata.
De asemenea instanta de judecata a omis sa cerceteze de la început actele premergatoare încheierii actului de vânzare cumparare.
La data de 21.10.2008 apelanta a depus o completare a motivelor de apel, invocând faptul ca instanta nu a procedat la o verificare de scripte.
La termenul din data 18.11.2008 tribunalul a încuviintat proba cu expertiza grafologica.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiza grafologica efectuat de d-na expert L.C..
Prin decizia civila nr.706 A/02.06.2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila a respins apelul declarat de apelanta – reclamanta ca nefondat retinând ca prin cauze de nulitate se înteleg acele împrejurari care privesc lipsa unui element structural al actului juridic sau încalcarea unei conditii legale de validitate.
În acest sens se vorbeste de “consimtamântul valabil al partii care se obliga” – în art.948 pct.2 Cod civil. Consimtamântul este din acest punct de vedere elementul fundamental al oricarui act juridic, reprezentând exteriorizarea hotarârii de a încheia un act juridic civil.
Pentru a fi valabil, consimtamântul trebuie sa îndeplineasca printre altele si conditiile referitoare la intentia de a produce efecte juridice si sa fie exteriorizat, conditii care, numai acestea atrag nulitatea absoluta a actului juridic civil.
Din analiza întregului material probator administrat în cauza nu se poate retine vreuna din cauzele mai sus mentionate, care ar putea atrage lipsa intentiei de a produce efecte juridice a contractului de vânzare-cumparare încheiat de autorul apelantei-reclamante, R.C..
Pe de alta parte din depozitiile martorilor audiati în cauza rezulta fara echivoc ca a existat intentia ca actul astfel încheiat sa produca efecte juridice, act autentic ce îndeplineste conditiile art.1171 – 1173 Cod civil, facând dovada pâna la proba contrara, adica pâna la înscrierea în fals, aspect ce nu a fost dovedit de catre apelanta – reclamanta, obligatie ce îi revenea conform art.1169 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul prevazut de art. 301 Cod procedura civila, recurenta – reclamanta M.E., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozitiile art.304 pct. 5, 7 si 9 Cod procedura civila, recurenta – reclamanta a aratat ca decizia recurata a fost data cu încalcarea normelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.2 Cod procedura civila, ca aceasta cuprinde motive contradictorii si ca a fost pronuntata cu încalcarea, respectiv cu aplicarea gresita a legii.
Cu referire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.5 Cod procedura civila, recurenta – reclamanta a aratat ca instanta de apel a omis sa-l citeze pe intimatul P.M., astfel ca sunt incidente dispozitiile art.105 alin.2 si 108 alin.1 Cod procedura civila, ceea ce atrage casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, conform art.304 pct. 5 si art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedura civila
Cu referire la cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, recurenta – reclamanta arata ca desi instanta de apel a încuviintat administrarea probei cu expertiza criminalistica grafoscopica, iar expertul C.L. a concluzionat ca actul de vânzare cumparare nu a fost semnat de vânzatorul R.C., proba a fost ignorata pentru considerentul ca apelanta nu a solicitat verificarea de scripte.
A mai aratat recurenta – reclamanta ca prin raportul de expertiza grafica, la fila 27, dupa o analiza prealabila minutioasa, expertul a ajuns la concluzia ca ultima semnatura de la pozitia “Vânzatori” de pe exemplarele originale ale actului în litigiu si de pe xerocopia cererii notariale, prezinta asemanari concludente cu semnatura martorului G.G. de pe declaratia de martor administrate la termenul din 5.09.2007 – aflata la 54 dosar fond.
Expertul a stabilit fara putinta de tagada ca semnaturile primului vânzator de pe cererea notariala si de pe cele 5 exemplare originale ale contractului în litigiu reprezinta contrafaceri ale semnaturilor titularului R.C., iar semnaturile celui de al doilea vânzator de pe exemplarele originale ale contractului de vânzare – cumparare în litigiu si de pe cererea notariala au fost executate de G.G..
Instanta de apel nu a facut nici un fel de trimitere la aceasta proba stiintifica administrata. Era legal ca instanta, fata de concluziile expertului, sa faca trimitere la acestea, iar nu sa aprecieze ca reclamanta trebuia sa solicite verificarea de scripte.
În ceea ce priveste motivul de recurs întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recurenta – reclamanta a sustinut ca instanta de apel a facut o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 948 Cod civil întrucât consimtamântul vânzatorului R.C. nu a existat.
A mai aratat recurenta – reclamanta ca instanta, facând trimitere la doctrina, a omis sa motiveze în examinarea consimtamântului situatia în care actul la încheierea caruia persoana considerata parte nu a consimtit de loc, spre exemplu, pentru ca semnatura de pe înscrisul constatator al actului nu ii apartine. Aceasta constatare s-a facut prin raportul grafic efectuat in cauza. Tinând seama de principiul relativitatii efectelor actului juridic (art.973 Cod civil) un asemenea act este inopozabil persoanei împotriva careia este invocat.
Vânzatorul era foarte bolnav iar, dupa numai câteva luni, a si decedat. Din descrierea faptelor facuta de martorii audiati, se desprinde faptul ca acesta nu a semnat nimic.
Este evidenta lipsa prezentei martorului trimis de Primaria din comuna D., judetul I., G.G., care desi semnatar al actului nu a fost de fata la încheierea acestuia, în ciuda faptului ca vânzatorii erau batrâni si aveau nevoie în exteriorizarea vointei de prezenta acestuia, actul facându-se destul de suspect în afara cabinetului notarului si în prezenta martorei S.D. care era în masina unde se afla si R.C., care a sustinut ca acestuia nu i s-a citit actul si nici nu a semnat, pozitie întarita si de expertiza grafica efectuata.
Raportând starea de sanatate la lipsa de exteriorizare a consimtamântului, apare evidenta lipsa de intentie a acestuia de a semna actul juridic; nu se pune problema unei exteriorizari tacite, pentru ca în atare situatie ar fi fost urmata de semnatura vânzatorului, care nu exista.
“În principiu tacerea prin ea însasi desprinsa de împrejurari semnificative concludente, nu este producatoare de efecte juridice, si mai ales, nu poate valora acceptare a unei oferte de contract. Prin natura ei, tacerea este echivoca. Ea nu îngaduie stabilirea celor petrecute în forul interior al persoanei în cauza astfel ca nu poate fi interpretata ca manifestare certa de vointa, generatoare eventual de obligatii” – Doru Cosma – Teoria generala a actului juridic civil , Editura Stiintifica Bucuresti, 1969 pag. 128 – 129.
Dovada a lipsei de corelatie între eventuala vointa interna si vointa declarata este lipsa consimtamântului, materializat prin semnarea actului.
Instanta a gresit când a apreciat ca prin aplicarea amprentei digitale s-ar fi suplinit însasi consimtamântul vânzatorului.
Legat de modul in care s-a ajuns la aplicarea amprentei recurenta – reclamanta a aratat ca martora S.D., a relatat ca R.C. nu a semnat nimic si ca “nu a zis nimic in acea împrejurare actul fiind semnat numai de cumnata mea””.
Încalcarea normelor legale de catre instante, vizeaza faptul ca, la întocmirea actului notarul public M.V. a încalcat flagrant normele din Legea nr.36/1995 privind activitatea notarilor publici cu consecinta nulitatii încheierii de autentificare prevazuta în art. 65 potrivit cu care “încheierea care constata autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, mentiunea notarului public ca una dintre parti nu a putut semna”, coroborat cu dispozitiile art.62 din aceeasi lege conform carora, în cazul acelora care din pricina infirmitatii, a bolii sau orice alte cauze nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face mentiunea despre aceasta împrejurare, în încheierea pe care o întocmeste, mentiunea astfel facuta tinând loc de semnatura.
În speta pe nici unul din cele 5 exemplare autentificate ale contractului de vânzare – cumparare nu figureaza semnatura vânzatorului R.C. la rubrica “vânzatori” ci semnatura martorului G.G., din a carui depozitie aflata la fila 54 dosar fond, rezulta fara dubii ca “La solicitarea notarului am efectuat o semnatura pe acel act. Eu nu stiu cine a mai semnat actul în acea împrejurare, stiu ca mai era o semnatura pe act…….În momentul în care am semnat actul în Biroul Notarial nu mai erau alte persoane”. În încheierea de autentificare nr. 2150/8 iulie 2003 a contractului de vânzare – cumparare nu este cuprinsa mentiunea notarului public privitor la faptul ca una din parti nu a putut semna, mentiune ce tine loc de semnatura si care este prevazuta de art. 65 din Legea nr. 36/1995 sub sanctiunea nulitatii.
De asemenea se ignora împrejurarea ca notarul nu mentioneaza în vreun fel prezenta martorului G.G., care a semnat actul si nici calitatea în care acesta a semnat acel act.
Alte motive de nelegalitate pe care instanta de apel nu le-a retinut, vizeaza faptul ca încheierea de rectificare nr.4368/26.11.2007 depusa la fila 97 dosar fond, a fost întocmita de notarul public cu încalcarea art.53 din Legea nr.36/1995 potrivit cu care “actele notariale care prezinta erori materiale sau omisiuni vadite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul partilor, daca lucrarile cuprind date care fac posibila îndreptarea greselilor sau completarea omisiunilor. Acordul partilor se prezuma daca, fiind legal citate, nu-si manifesta opunerea”.
Niciun act de rectificare ulterior (si au fost încheiate patru) nu au fost rectificate cu respectarea legii.
Chiar mai mult, notarul public a calificat lipsa consimtamântului vânzatorului R.C. drept o omisiune, pe care a înteles sa o îndrepte printr-o rectificare ce este vadit facuta cu încalcarea dispozitiilor art.53 din Legea nr.36/1995.
Cererea de recurs a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 304,5 lei achitata cu chitanta nr.6389/21.09.2009 eliberata de Primaria M.; s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.
Intimatii – pârâti au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs prin care s-a invocat neîndeplinirea procedurii de citare, în faza procesuala a apelului, cu intervenientul, intimatii – pârâti au aratat ca recurenta – reclamanta nu are interesul de a invoca aceasta neregularitate care nu i-a produs nicio vatamare; în plus, intervenientul (care este tatal si respectiv sotul pârâtilor P.C.L. si P.V.) a fost prezent la instanta de apel, la majoritatea termenelor de judecata.
În ceea ce priveste al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila, intimati – pârâti au aratat ca la efectuarea expertizei criminalistice au fost examinate toate exemplarele originale ale actului autentic si nimeni nu a sustinut ca vânzatorul R.C. ar fi semnat toate exemplarele contractului de vânzare – cumparare a carui nulitate s-a solicitat a se constata.
Intimatii – pârâti au opinat ca instanta de apel nu a dat eficienta probei cu expertiza grafoscopica întrucât aceasta proba nu era necesara având în vedere ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt, sub aspectul modalitatii de exteriorizare a consimtamântului de catre vânzatorul R.C., prin luarea amprentei.
În combaterea motivului de recurs întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, intimatii – pârâti au sustinut ca vânzatorul R.C. si-a exteriorizat consimtamântul la încheierea actului de vânzare – cumparare, cu intentia de a produce efecte juridice.
În ceea ce priveste prima conditie, aceea a exteriorizarii consimtamântului, s-a sustinut ca atât în cererea de chemare în judecata, cât si în motivele de apel, atât recurenta apelanta, cât si intimatul – pârât precum si celelalte persoane semnatare ale contractului, au sustinut ca semnaturile de pe contractul de vânzare cumparare de la rubrica “Vânzatori”, apartin, una vânzatoarei R.M., iar cealalta semnatura a fost executata de martorul G.G..
De altfel, cu ocazia audierii sale la instanta de fond, martorul G.G. a declarat ca a efectuat o semnatura pe actul de la notariat, dar nu mai cunoaste cine a mai semnat actul în acea împrejurare însa stie ca mai era o semnatura pe acel act.
Este adevarat ca vointa juridica, pentru a deveni consimtamânt trebuie sa fie exteriorizata, dar în dreptul nostru civil, partile sunt libere sa aleaga forma de exteriorizare a consimtamântului, potrivit principiului consensualismului actelor juridice.
Fiind vorba de un înscris autentic, modalitatea de exteriorizare a consimtamântului se face, de regula, în scris.
Dar, fata de constatarea notarului ca vânzatorului R.C. îi tremura mâna, iar semnatura sa se altera de la un act la altul, notarul a hotarât ca modalitatea de exteriorizare a consimtamântului sa se faca prin punerea amprentei digitale pe toate exemplarele contractului de vânzare – cumparare, la rubrica “vânzator”.
Au fost depuse în acest sens toate exemplarele originale ale contractului de vânzare cumparare din care reiese cu evidenta executarea amprentei digitale a vânzatorului R.C. ca modalitate de exteriorizare a consimtamântului la încheierea actului juridic.
Eroare notarului care a gresit încheierea iar apoi s-a sesizat din oficiu si a rectificat actul, nu poate fi imputata intimatului – pârât si nu poate avea ca efect anularea vointei celui care s-a obligat juridiceste prin contractul a carui nulitate se solicita.
În acest sens, prin încheierea de rectificare nr.4368/2611 2007, notarul a rectificat din oficiu continutul contractului, mentionând ca vânzatorul R.C.. neputând semna, a declarat ca a înteles continutul actului si este de acord cu autentificarea acestuia luându-i-se amprenta digitala situatie care corespunde întrutotul realitatii.
Aceasta încheiere este pe deplin valabila si respecta întocmai dispozitiile art.62 din Legea 36/1995 care prevede ca în cazul acelora care, din pricina infirmitatii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face mentiune despre aceasta împrejurare în încheierea pe care o întocmeste, mentiunea astfel facuta tinând loc de semnatura.
Notarul public cunoscând manifestarea de vointa a partilor la încheierea actului juridic, nu le-a mai citat, mai ales ca cei doi vânzatori decedasera între timp si nu avea de unde sa cunoasca ca recurenta – reclamanta este succesibila, cu vocatie succesorala a acestora, pentru a fi citata, în vederea exprimarii acordului, pentru rectificarea erorii materiale mai sus mentionate, asa cum prevad dispozitiile art.53 din Legea nr.36/1995, mai ales ca nu exista un certificat de mostenitor cu aratarea mostenitorilor legali.
Si cea de-a doua conditie, aceea a consimtamântului exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, este pe deplin îndeplinita întrucât asa cum rezulta din declaratiile martorilor, vânzatorii împreuna cu intimatul – pârât si celelalte persoane care au semnat contractul, s-au prezentat la data de 8.07.2003 la BNP M.V. din comuna J. judetul G., pentru a încheia actul.
Aceasta împrejurare, este sustinuta în totalitate de catre cei trei martori audiati, cu mentiunea ca martora S.D. a precizat ca R.C. nu a semnat actul, întrucât nu putea sa semneze.
De altfel, martorul G.G., s-a prezentat din dispozitia primarului, ca reprezentant al autoritatii tutelare la cererea parintilor cumparatorului, în considerarea calitatii acestuia de minor la momentul respectiv neputând încheia acte de vânzare cumparare personal, decât prin reprezentant legal.
Împrejurarea ca vânzatorii R.C. si R.M. au fost în deplina cunostinta de cauza si si-au exprimat consimtamântului la întocmirea actului, cu intentia de a produce efecte juridice, rezulta si din declaratia martorei V.T. care confirma modalitatea de exteriorizare a consimtamântului de catre R.C. prin punerea amprentei digitale.
Au sustinut intimatii – pârâti ca, în esenta, nu exista elemente din care sa rezulte ca au fost încalcate cerintele prevazute de art.49 si urmatoarele din Legea nr.36/1995 care sa atraga nulitatea actului.
În faza procesuala a recursului nu s-au administrat probe noi:
Analizând decizia recurata prin prisma criticilor formulate, sustinerile partilor si dispozitiile legale incidente în speta, Curtea retine urmatoarele:
Desi în faza procesuala a apelului interveninetul P.M. (M.) nu a fost citat, recurenta – reclamanta nu justifica interes în formularea acestei critici, întrucât aceasta este o nulitate relativa care putea fi invocata numai de partea care a suferit vatamarea procesuala.
Prin urmare, prin raportare la dispozitiile art.105 alin.2 si 108 alin.2 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca motivul de recurs întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.5 Cod procedura civila nu este fondat.
Prin al doilea motiv de recurs, recurenta – reclamanta a sustinut existenta în cuprinsul deciziei recurate a unor motive contradictorii; în dezvoltarea acestuia motiv de recurs recurenta – reclamanta si-a exprimat nemultumirea referitoare la valoarea probatorie a probei cu expertiza grafica si a sustinut ca aceasta proba a fost ignorata de instanta de apel pe considerentul ca nu s-a solicitat verificarea de scripte.
Curtea retine ca decizia recurata nu cuprinde motive contradictorii care ar fi de natura sa atraga incidenta dispozitiilor art.304 pct.7 Cod procedura civila; instanta de apel a dat valoare probatorie altor probe administrate în cauza iar cu referire la verificarea de scripte a raspuns unei critici a apelantei în sensul ca aceasta proba nu a fost administrata întrucât nu a fost solicitata.
Interpretarea probatoriului si stabilirea situatiei de fapt sunt aspecte care tin de temeinicia, iar nu de legalitatea deciziei recurate, astfel ca nu pot face obiectul de analiza în recurs.
Sub aspectul criticilor referitoare la gresita interpretare si aplicare a legii Curtea retine ca motivul de nulitate absoluta a invocat a în cauza este lipsa consimtamântului vânzatorului R.C..
Din situatia de fapt retinuta la instantele de fond rezulta ca, desi era alfabetizat, vânzatorul R.C. nu a semnat contractul de vânzare – cumparare dar i s-a luat amprenta digitala; împrejurarea ca vânzatorul nu a semnat actul de vânzare cumparare a rezultat din raportul de expertiza grafica.
Prin urmare, Curtea va analiza daca, prin raportare la situatia personala a vânzatorului care, din cauza vârstei si starii de sanatate, l-a determinat pe notarul public sa utilizeze punerea de amprenta la locul semnaturii au fost respectate dispozitiile prevazute de Legea nr.36/1995 sub sanctiunea nulitatii.
Potrivit dispozitiilor art.65 lit. b din Legea nr.36/1995, încheierea care constata autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, si constatarea ca înscrisul a fost semnat în fata notarului de toti cei tinuti sa-l semneze, mentiunea notarului public ca una dintre parti nu a putut semna tine loc de semnatura pentru acesta.
Curtea retine ca în toate cele cinci exemplare originale ale contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr.2150/08.07.2003 la BNP M.V. notarul public a facut mentiune în sensul ca toate partile contractante au consimtit la autentificarea actului si au semnat toate exemplarele lui.
Prin urmare, contractul de vânzare cumparare ce face obiectul cererii de constatare nulitate pentru care forma autentica este necesara ad validitatem nu cuprinde mentiunea prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute referitoare la împrejurarea ca vânzatorul R.C. nu a putut semna si motivul imposibilitatii conform art. 62 din Legea nr. 36/1995; sanctiunea nulitatii opereaza si în cazul în care una dintre parti ar semna doar unele dintre exemplare iar pe celelalte nu, în lipsa mentiunii exprese a notarului.
Curtea retine, de asemenea, ca aceasta omisiune, sanctionata cu nulitatea absoluta nu intra în categoria erorilor materiale sau a omisiunilor vadite care sa poata fi îndreptate de notarul public, la cerere sau din oficiu, conform dispozitiilor art. 53 din Legea nr. 36/1995 întrucât face parte din categoria “solemnitatilor cerute de lege” respectiv este o conditie de valabilitate a înscrisului.
Pentru aceste considerente Curtea apreciaza ca instanta de apel a facut gresita interpretare a dispozitiilor art.62 din Legea nr.36/1995 si a dispozitiilor art.1171 Cod civil motiv pentru care în temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 si 3 coroborate cu art.304 pct.9 Cod procedura civila va admite recursul si va modifica decizia recurata în sensul ca în temeiul dispozitiilor art.296 Cod procedura civila va admite apelul si va schimba sentinta apelata iar pe fond va constata nulitatea absoluta a contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 2150/08.07.2003 la BNP M.V. retinând ca nu au fost respectate conditiile prevazute de Legea nr. 36/1995, sub sanctiunea nulitatii, referitoare la mentionarea de catre notarul public a motivelor pentru care vânzatorul nu a semnat, cu consecinta neîndeplinirii conditiei de valabilitate a unui consimtamânt valabil exprimat.
Pe cale de consecinta, cererea de interventie accesorie formulata de intervenientul P.M. va fi respinsa iar în temeiul dispozitiilor art.274 alin.1 Cod procedura civila Curtea îi va obliga pe pârâti la 2.592,25 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta reprezentând 469,3 lei cheltuieli de judecata efectuate la judecata în prima instanta (19 lei taxa timbru si 0,3 lei timbru judiciar si 450 lei onorariul de avocat), 718,15 lei cheltuieli de judecata în apel (9,5 lei taxa de timbru, 0,15 lei timbru judiciar si 709,5 lei onorariul de expertiza grafica) si 1.304,8 lei cheltuieli de judecata în recurs (304,5 lei taxa de timbru, 0,3 lei timbru judiciar si 1.000 lei onorariu de avocat).
