Inadmisibilitatea invocării pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale a anulării sau a perimării executării silite.
Potrivit art. 581 alin. 1 C. proc. civ., instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, iar în condiţiile alin. 3 al aceluiaşi articol, ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când există judecată asupra fondului.
Nu sunt îndeplinite condiţiile caracterului vremelnic al măsurii şi neprejudecarea fondului, în ipoteza solicitării unor măsuri precum anularea executării silite, constatarea perimării ori îndreptarea actelor de executare, care sunt prin natura lor definitive şi care prejudecă eventuala contestaţie la executare pe care debitorul urmărit ori orice altă persoană interesată este în drept să o formuleze, potrivit art. 399 alin.1 C.pr.civ.
Iminenţa vânzării silite a imobilului nu justifică pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale, având în vedere că pentru asemenea situaţii există remediile suspendării executării silite, în condiţiile art. 403 C.pr.civ., iar pe de altă parte, contestaţia la executare însăşi se judecă de urgenţă (art.402 alin.1 C.pr.civ.).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 12.07.2011, reclamantul Florescu Constantin, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Sulu Mariana pe calea ordonanţei preşedinţiale constatarea perimării de drept a executării conform art.389 C.proc.civ., la data de 9.12.2008 având în vedere că de la data de 9.06.2008 data emiterii publicaţiei de vânzare şi până la data de 9.12.2008 în dosarul de executare nu s-au efectuat acte de urmărire iar executarea nu a fost suspendată prin nicio dispoziţie în dosarul de executare nr.472/2007 al BEJA Drăgănescu, Ionescu şi Crafcenco.
Reclamantul a solicitat să se pronunţe o hotărâre vremelnică până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare formulată în acelaşi dosar.
Urgenţa pronunţării acestei hotărâri rezultă din faptul că la data de 5.08.2011 este fixată vânzarea la licitaţie publică a apartamentului în care locuieşte reclamantul în dosarul de executare de mai sus.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 5392/26.07.2011, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Florescu Constantin, în contradictoriu cu pârâta Sulu Mariana, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 581 C.proc.civ., instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ca atare, pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, trebuie să fie îndeplinite trei condiţii în mod simultan: neprejudecarea fondului, vremelnicia şi urgenţa.
Neîndeplinirea condiţiilor specifice ale cererii de ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 581 C.proc.civ. determină respingerea cererii ca neîntemeiată, iar nu ca inadmisibilă. Inadmisibilitatea reprezintă acea situaţie în care reclamantul fie foloseşte o cale procedurală neprevăzută de lege, fie foloseşte într-un mod nepermis o cale prevăzută de lege. Niciuna din dispoziţiile speciale ale procedurii ordonanţei preşedinţiale nu instituie o inadmisibilitate de plano a unei cereri care nu îndeplineşte aceste condiţii; în cadrul procesului civil, funcţionând principiul liberului acces la justiţie, inadmisibilitatea trebuie să fie expres şi special prevăzută de lege, iar nu dedusă pe cale de interpretare. Prin urmare, verificarea îndeplinirii acestor condiţii speciale duce la analizarea fondului cererii, iar nu la analizarea admisibilităţii sale. Pentru aceste considerente, instanţa a trecut la judecarea cererii fără a invoca excepţia inadmisibilităţii, condiţiile anterior enumerate, ce ţin de temeinicia acţiunii, fiind avute în vedere de reclamant în formularea apărărilor.
În fapt, creditoarea (pârâtă în acest dosar) a demarat procedura de executare silită împotriva debitorului (reclamant în acest dosar), formându-se dosarul de executare nr.472/2007 la BEJA Drăgănescu, Ionescu şi Crafcenco, începându-se executarea silită cu privire la imobilul situat în strada Valea Argeşului, nr.9, bl.A7, et.2, ap.37, sector 6 Bucureşti, având împotriva debitorului titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr.909 din 21.06.2004 de BNP Lotus.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să se constate perimarea de drept a executării potrivit art.389 din Codul de procedură civilă, având în vedere faptul că de la data de 09.06.2008 şi până la data de 09.12.2008, în dosarul de executare nu s-au mai efectuat acte de urmărire, iar executarea nu a fost suspendată prin nicio dispoziţie. De asemenea, mai arată reclamantul, că în dosarul de executare nu s-au efectuat acte de urmărire în perioada 15.07.2010-30.06.2011, astfel că la data de 15.01.2011 se împlineşte pentru a doua oară termenul de perimare de drept a executării.
Pe fondul cererii, instanţa reţine că prin cererea formulată, reclamantul a solicitat ca instanţa să se pronunţe asupra constatării perimării dosarului de executare nr.472/2007 la BEJA Drăgănescu, Ionescu şi Crafcenco.
Prima condiţie, a neprejudecării fondului, nu este în mod evident îndeplinită în ceea ce priveşte constatarea perimării, deoarece necesită o cercetare a fondului cauzei imposibil de realizat pe calea acestei proceduri speciale, unde instanţa trebuie să analizeze doar aparenţa dreptului.
În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei, instanţa reţine că reclamantul urmăreşte prin acest demers judiciar constatarea perimării executării începută în dosarul de executare nr.472/2007, având ca finalitate desfiinţarea tuturor actelor de executare.
În plus, reclamantul nu a dovedit nici urgenţa unei asemenea cereri. Astfel, această urgenţă nu se deduce din faptul că la data de 05.08.2011 este fixată vânzarea la licitaţie publică a apartamentului în care locuieşte, cu atât mai mult cu cât reclamantul susţine că termenul de perimare s-a împlinit la data de 09.12.2008, şi de mai de 2 ani a stat în pasivitate.
Faţă de aceste considerente, întrucât reclamantul nu a dovedit nici urgenţa printr-o pagubă iminentă şi ireparabilă, întrucât revine instanţelor de judecată obligaţia de a păstra proporţionalitatea între interesele antagonice aflate în dispută, se reţine că argumentele invocate de reclamant nu sunt suficiente pentru a proceda la constatarea perimării pe calea sumară a ordonanţei preşedinţiale, nefiind îndeplinite condiţiile anterior enumerate.
Mai mult decât atât, din punct de vedere al domeniului de aplicare, ordonanţa preşedinţială este admisibilă în materia executării silite numai pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări şi nu pentru desfiinţarea executării silite, astfel cum se solicită în cauza dedusă judecăţii.
Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite condiţiile speciale ale procedurii ordonanţei preşedinţiale, instanţa a respins cererea ca neîntemeiată, iar în temeiul art. 129 alin. 6 C.proc.civ., instanţa de fond a luat act că nu s-au cheltuieli de judecată de către intimat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul FLORESCU CONSTANTIN, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă la data de 08.08.2011, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea cererii respectiv constatarea perimării executării silite.
În motivarea recursului, s-a arătat că la data de 12.07.2011 a formulat cerere pe calea ordonanţei preşedinţiale prin care a solicitat constatarea perimării executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 472/2007 al BEJA Drăgănescu, Ionescu şi Crafcenco, având în vedere îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 389 C.proc.civ. pentru următoarele perioade in care creditoarea nu a insistat in continuarea executării: pentru perioada 09.06.2008 (data emiterii publicaţiei de vânzare) – 15.07.2010 (data procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor) – perimarea a operat de drept la data de 09.12.2008; pentru perioada 15.07.2010 (data procesului verbal de stabilire a cheltuielilor) – 30.06.2011 (data emiterii publicaţiei de vânzare) – perimarea a operat de drept la data de 15.01.2011.
Dreptul recurentului de a solicita constatarea perimării se naşte la cele doua date la care perimarea a operat de drept, 09.12.2008 si 15.01.2011.
Aparenta dreptului rezulta pe de o parte din întreg dosarul de executare depus de recurent în copie certificată de executorul judecătoresc, fiind suficienta o simpla verificare din partea judecătorului cu privire la filele indicate in cerere, iar pe de alta parte din pasivitatea paratei care nu a formulat întâmpinare sau apărări de fond.
Mai mult decât atât perimarea este o sancţiune care intervine de drept, instanţa având rolul de a verifica doar existenta/inexistenta unor cereri de continuare a executării urmate de procesul-verbal de continuare a executării întocmit de executorul judecătoresc, in termenul prevăzut de lege de 6 luni.
Aşa cum a statuat Tribunalul Bucureşti in sentinţele prezentate doar o asemenea cerere de continuare a executării urmata de procesul verbal constituie acte de urmărire în sensul art. 389 C.proc.civ. si doar existenta acestora in dosarul de executare pot întrerupe termenul de perimare.
Astfel nu era nevoie de cercetări suplimentare pentru constatarea perimării întregul dosar de executare fiind anexat in copie certificata de executorul judecătoresc.
Cu privire la prejudecarea fondului, instanţa de fond in mod greşit a reţinut ca pe calea ordonanţei preşedinţiale ar fi solicitat anularea tuturor actelor de executare. După cum se poate observa din cererea iniţiala, recurentul a solicitat doar constatarea perimării de drept a executării fără nicio alta consecinţă, similar, dar fără a se confunda cu cererea de asigurare dovezi, vremelnic – până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Pe calea contestaţiei la executare, cu termen de judecată ulterior termenului de licitaţie publică, are posibilitatea de solicita anularea actelor de executare dar si constatarea faptului ca pretinsa creanţa este demult achitata conform tabelelor cămătăreşti recunoscute inclusiv la Parchet de către pârâtă.
Cu privire la urgenţă s-a arătat că deşi în prezent executarea silita este perimata de drept, fiind nevoie doar de constatarea pe cale judecătoreasca a acestui fapt, este fixat termen pentru vânzarea la licitaţie publica a imobilului in care locuiesc.
Adjudecarea imobilului de către un potenţial adjudecatar va conduce la evacuarea recurentului din imobil înainte de judecarea contestaţiei la executare in care, urmare a constatării perimării se vor desfiinţa toate actele de executare inclusiv actul de adjudecare, născându-se dreptul recurentului de a evacua din imobil pe adjudecatar.
Neavând alta locuinţa până la o eventuala întoarcere a executării am solicitat instanţei constatarea perimării care, o data constatata, va inhiba orice adjudecatar in intenţia de a adjudeca imobilul, cel puţin pana la soluţionarea contestaţiei la executare.
Prin respingerea cererii pe calea ordonanţei preşedinţiale se legitimează astfel continuarea unei executări perimate de drept.
Fiind in situaţia unei sancţiuni care intervine de drept, instanţei revenindu-i doar rolul de a constata împlinirea termenului, nu este nevoie de suspendarea executării.
Cu privire la paguba iminentă, recurentul a solicitat instanţei să aprecieze dacă eliberarea imobilului de către recurent până la o eventuala întoarcere a executării, cu toate bunurile mobile existente într-un apartament de 3 camere precum şi lipsa unei alte locuinţe în această perioadă, la vârsta de 70 ani, constituie sau nu o pagubă iminentă şi ireparabilă.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., art. 102 alin. 2, art. 103 alin. 1 şi 2 C.proc.civ.
Intimata-pârâtă SULU MARIANA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei primei instanţe ca temeinică şi legală; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că în ceea ce priveşte procedura prevăzuta de ordonanţa preşedinţială în art. 581-582 C.proc.civ., nu sunt îndeplinite cele trei condiţii ale procedurii speciale.
Astfel, prima condiţie cea a neprejudecării fondului nu este îndeplinită în mod evident, deoarece necesită o cercetare a fondului cauzei imposibil de realizat pe calea acestei proceduri, unde instanţa trebuie să analizeze doar aparenţa dreptului.
Cea de-a doua condiţie a vremelniciei, prin constatarea perimării, recurentul-reclamant urmăreşte constatarea executării silite începute în dosarul de executare nr. 472/2007 al BEJ Drăgănescu Ionescu şi Crafcenco, având drept finalitate desfiinţarea tuturor actelor de executare silită.
In ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, urgenţa, unei asemenea cereri nu se justifică, întrucât la data de 05.08.2011 este fixată vânzarea la licitaţie publică a apartamentului în care locuieşte, iar termenul de perimare s-a împlinit la data de 09.12.2008, după cum susţine recurentul-reclamant Florescu Constantin, ceea ce rezultă că a stat mai mult de 2 ani în pasivitate. Mai mult, recurentul-reclamant Florescu Constantin deţine în proprietate mai multe proprietăţi, printre care una în Bucureşti, B-dul Ferdinand nr. 61, sectorul 2, care este gol şi o altă proprietate la Sinaia, imobile în care ar putea să locuiască, în situaţia în care ar fi evacuat.
De asemenea, consideră intimata-pârâtă că nu se poate susţine că s-ar produce vreo pagubă iminentă în patrimoniul recurentului-reclamant Florescu Constantin, întrucât acesta din urmă are atât un alt spaţiu locativ, cât şi posibilităţi financiare de a achita debitul în vederea stingerii executării silite, pentru ca pe urma pe calea dreptului comun să constate dacă este cazul eventuala perimare a executării silite, deşi nu este cazul în dosarul de executare silită nr. 472/2007 al BEJ Drăgănescu Ionescu si Crafcenco.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 C.proc.civ.
Analizând actele dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat, având în vedere că cererea formulată, prin care se tinde la constatarea perimării executării silite, prejudecă în mod evident fondul contestaţiei la executare şi nu are caracter vremelnic, cererea fiind formulată aşadar cu nerespectarea vădită a condiţiilor impuse de art. 581 C.pr.civ.
Potrivit art. 581 C.pr.civ., instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, iar în condiţiile alin.3 al aceluiaşi articol, ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când există judecată asupra fondului.
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile caracterului vremelnic al măsurii şi neprejudecarea fondului, având în vedere că măsuri precum anularea executării silite, constatarea perimării ori îndreptarea actelor de executare sunt prin natura lor definitive, iar pe de altă parte, ele prejudecă eventuala contestaţie la executare pe care debitorul urmărit, ori orice altă persoană interesată, este în drept să o formuleze, potrivit art. 399 alin.1 C.pr.civ.
În ce priveşte urgenţa, tribunalul constată că aspectele de fapt enunţate de recurent (iminenţa vânzării silite a imobilului) nu justifică pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale, având în vedere că pentru asemenea situaţii există remediile suspendării executării silite, în condiţiile art. 403 C.pr.civ., iar pe de altă parte, contestaţia la executare însăşi se judecă de urgenţă (art.402 alin.1 C.pr.civ.).
Recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin.1 C.pr.civ.
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2149 R/15.09.2011
