Prin sentinţa nr.514 din 28 iulie 2009, Tribunalul Mureş a admis cererea formulată de reclamantul S. L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Pieţelor Tg-Mureş şi a dispus suspendarea executării actului administrativ nr.1735/29.06.2009 emis de pârâtă, până la pronunţarea pe fond cu privire la anularea actului.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin actul administrativ nr.1735/29.06.2009 pârâta a interzis reclamantului desfacerea şi comercializarea laptelui în halele de lactate din perimetrul centrelor publice de desfacere, respectiv din pieţele din Tg-Mureş.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 deoarece martorii propuşi de reclamant au relatat că reclamantul respectă condiţiile de igienă necesare pentru comercializarea laptelui.
Prima instanţă a reţinut că măsura interzicerii activităţii reclamantului este mult prea drastică şi duce la pierderea veniturilor şi a clientelei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Administraţia Pieţelor Tg-Mureş, solicitând admiterea acestuia modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că activitatea de comercializare a laptelui de către reclamant în perioada de vară peste orarul stabilit poate avea consecinţe grave asupra consumatorilor, la fel ca şi nerespectarea condiţiilor de igienă necesare exercitării activităţii.
Intimatul a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului deoarece a apreciat că există un caz bine justificat şi o pagubă iminentă fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004
S-a apreciat că neregulile constatate nu se referă la produsele vândute ci doar la alte condiţii referitoare la exercitarea activităţii şi că martorii ascultaţi au confirmat poziţia reclamantului.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ. instanţa a reţinut următoarele:
Prin actul administrativ nr.1735/29.06.2009, (fila 10 dosar fond), s-a interzis reclamantului desfacerea şi comercializarea laptelui în halele de lactate din pieţele din Tg-Mureş.
Măsura a fost justificată prin încălcarea repetată a prevederilor referitoare la comercializarea laptelui în „Piaţa 1848”.
S-au invocat Ordinul nr.99/2004 privind condiţiile de transport, depozitare şi comercializare a laptelui şi Dispoziţia nr.104/2008 a inspectorului şef a Administraţiei pieţelor, arătându-se că nu s-au respectat condiţiile de igienă cu privire la vânzarea şi transportul laptelui, cu privire la echipamentul de protecţie, cu privire la programul de vânzare a laptelui în perioada de vară, precum şi reguli minime de comportament civilizat, reţinându-se că personalul pieţei a fost ameninţat şi tratat necorespunzător.
La filele 21 – 23, 25, 30-31 din dosarul de fond, există referate ale medicilor veterinari angajaţi la Administraţia Pieţelor Tg-Mureş precum şi un referat al şefului de piaţă prin care se confirmă situaţia de fapt descrisă mai sus.
La fila 24 din dosarul de fond se află un proces verbal de contravenţie încheiat de către Serviciul Public de Poliţie Comunitară al municipiului Tg-Mureş prin care s-a aplicat o sancţiune reclamantului pentru „acte de violenţă”.
La fila 26 din dosarul de fond există un proces verbal încheiat în data de 16.04.2009 de Inspecţia sanitară de stat din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Mureş prin care s-au constatat anumite nereguli, iar la fila 28 un proces verbal încheiat de aceeaşi inspecţie la 20 martie 2008, prin care se constată lipsa unor documente cu privire la reclamant.
Cir dacă ulterior aceste documente au fost depuse la dosarul de fond, acestea nu schimbă în nici un fel constatările din actul administrativ atacat.
Chiar dacă reclamantul a adus doi martori în faţa instanţei de fon care au dat declaraţii în favoarea lui, acestea nu pot fi luate în considerare câtă vreme există înscrisuri oficiale prin care se constată o altă stare de fapt.
În ce priveşte susţinerea primei instanţe că respingerea cererii ar cauza prejudicii reclamantului şi familiei acestuia, aceasta nu poate constitui un motiv pentru perpetuarea unei stări de fapt care poate influenţa negativ starea de sănătate a consumatorilor.
Desfăşurarea activităţii de comercializare a laptelui în condiţii optime de igienă nu ar fi creat situaţia dată.
Faţă de aceste aspecte aparenţa actului atacat este una de legalitate, iar condiţiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 nu sunt îndeplinite, neexistând un caz bine justificat, iar paguba iminentă ar fi doar una personală, cu referire la reclamant, care putea însă să fie evitată prin adaptarea comportamentului reclamantului la condiţiile de igienă şi la normele sociale corespunzătoare.
În consecinţă, în baza art.312 alin.1-3 C.pr.civ., instanţa a admis recursul, a modificat integral hotărârea atacată şi a respins cererea de suspendare.
Recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
