Constată că prin contestaţia la executare înregistrată sub acest număr de dosar civil la data de 24 iulie 2012 debitoarea /contestatoare R. M. O. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu intimata ,, E. K. R. ’’S.R.L. B.., să se dispună:
-suspendarea şi apoi anularea executării silite efectuate în baza titlului
executoriu emis în dosar civil nr. 2137/257/2012, respectiv în dosar execuţional nr.773/2012 aflat pe rolul B.E.J. T. O. N..
În expunerea de motive a cererii introductive de instanţă se arată că creanţa în sumă de 4748, 62 lei nu este certă şi nici exigibilă.
Mai arată contestatoarea faptul că a înţeles să contracteze un credit în valoare de 3600 lei, rambursabil într-o durată de timp fixă şi cu o rată fixă, însă creditoarea a ignorat această solicitare şi i-a acordat alt tip de credit.
Cererea nu s-a motivat în drept şi iniţial nu s-a timbrat .
Ataşat cererii contestatoarea a depus copia contractului de creditoare, iar la data de 23 octombrie 2012 a depus copii ale unor chitanţe ce atestă plata ratelor ( filele 38 şi următoarele dosar).
Prin cererea ataşată fila 57 dosar , înregistrată la dosarul cauzei la data de 20 noiembrie 2012, intimata a solicitat să-i fie comunicate copii de pe contestaţie şi actele anexe , în vederea formulării poziţiei procesuale. Totuşi , nu a depus la dosar întâmpinare .
Prin sentinţa civilă nr. – /18 decembrie 2012 Judecătoria Mediaș a admis contestaţia la executare; anulat formele de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 773/2012 aflat pe rolul B.E.J. T. O. N. şi a dispus restituirea cauţiunii în valoare de 1116 lei.
Intimata a atacat hotărârea primei instanţe şi prin decizia civilă nr. -/ 6 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu recursul a fost admis , cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanţe.
Pentru a decide astfel instanţa de control a reţinut că toate înscrisurile privind debitul supus executării au fost comunicate altundeva decât la domiciliul procesual ales de intimată, ceea ce a dus la imposibilitatea formulării de apărări şi administrării de probe.
S-a mai reţinut şi faptul că soluţia instanţei de fond s-a întemeiat doar pe refuzul intimatei de a prezenta explicaţii şi calcule care să justifice creanţa în sumă de 4748 ,62 lei supusă executării silite, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Rejudecând în fond după casarea cu trimitere instanţa reţine cele ce urmează.
Mai întâi, instanţa de rejudecare s-a conformat dispoziţiilor instanţei de control şi a dispus citarea intimatei la sediul procesual ales, respectiv la societatea Civilă de Avocaţi G. şi A., în S. – Bulevardul V. – Nr. – – Judeţul Sibiu, dar şi la sediul său din Bucureşti. Cu toate acestea , contestatoarea nu s-a prezentat la judecata din cel de-al doilea ciclu procesual dar nici nu şi-a exprimat o poziţie procesuală fermă.
Prin urmare, instanţa a procedat la discutarea probelor ce se impun a fi administrate doar în prezenţa reclamantei – prin reprezentant , sens în care s-a admis proba cu înscrisuri, interogatoriu şi o expertiză tehnico-contabilă.
Legat de poziţia procesuală a intimatei/creditoare instanţa reţine că nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată; nu a formulat întâmpinare cu o poziţie procesuală fermă iar la interogatoriul administrat a dat răspunsuri evazive şi neconcludente , evitând exact acele explicaţii care erau necesare în vederea soluţionării cauzei .
Practic , singurele apărări ale intimatei au constat în obiecţiuni la expertiză , dar şi acestea nesusţinute oral ci doar prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Din coroborarea probelor dosarului rezultă faptul că la data de 20 decembrie 2005 între contestatoare şi ,,B.C.R.’’S.A. –Sucursala Sibiu (care ulterior a cedat creanţa reclamantei) s-a încheiat contractul de credit nr.4688, având ca obiect suma de 3600 lei. Linia de credit a fost acordată pentru un interval de 5 ani – 60 de luni – .
Potrivit clauzelor contractuale contestatoarea trebuia să primească extrase de cont lunare prin poştă, care să conţină toate informaţiile referitoare la tranzacţiile făcute şi sumele pe care le are de achitat.
De asemenea , contestatoarea trebuia să primească de la intimată un grafic de rambursare , care să releve exact perioada de creditare şi ce anume reprezintă sumele de bani: credit, dobânzi , comisioane.
Din probele dosarului rezultă că / sub aspectul celor mai sus relevate/ banca cedentă şi-a încălcat cu bună ştiinţă obligaţiile contractuale impuse chiar de ea însăşi şi astfel stabilirea datoriei pe care contestatoarea ar mai avea-o necesită intervenţia unui expert tehnic de specialitate.
În acest sens , în cauză instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare ( fila 36 şi următoarele dosar), completată prin suplimentul fila 117 şi următoarele dosar, urmare a admiterii obiecţiunilor făcute de către intimata/creditoare .
Potrivit concluziilor expertului ( fila 123 şi următoarele dosar) , din punct de vedere scriptic, conform datelor reflectate în extrasul de cont aparţinând debitoarei, aceasta ar datora suma de 4528,63 lei cu titlu de sold al contului.
În acelaşi timp, expertul arată că datoria contestatoarei ar fi de numai 1593,75 lei , în condiţiile în care banca ar fi lucrat în condiţii de transparenţă şi ar fi pus la dispoziţia datornicei un plan de rambursare, prin care aceasta ar fi avut o imagine clară cu privire la sumele pe care le restituie pe intervalul celor 60 de luni .
Aşa fiind , în baza considerentelor de fapt sus-enunţate şi a principiului potrivit căruia orice dubiu profită celui care se obligă, în baza dispoziţiilor art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă în vigoare la data înregistrării acţiunii pe rolul instanţei instanţa va admite contestaţia făcută de către debitoare şi constatând că debitul pe care contestatoarea îl înregistrează faţă de intimată este în sumă de 1593,75 lei, va dispune refacerea actelor de executare contestate în raport de acest debit, respectiv procesul verbal de stabilire a cheltuielilor şi somaţia , şi – totodată – va dispune continuarea executării efectuate de B.E.J. T. O. N. în dosarul de executare silită nr. 773/2012 pentru debitul stabilit prin prezenta.
Instanţa reţine în cauză ca având culpă procesuală partea/creditoare, astfel că în baza dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedură civilă aceasta va fi obligată să plătească debitoarei cheltuieli de judecată în sumă de 2451 lei, ce reprezintă onorariu de expert şi de avocat.
Urmează ca în momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, în baza dispoziţiilor art. 45 alin. 1 lit. „f” din O.U.G. 80/2013 taxa de timbru în sumă de 39 lei să fie restituită contestatoarei.
