Rezumatul speţei:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1515/196/2011 petenta AA a formulat în contradictoriu cu intimata Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei Muncă Brăila plângere împotriva procesului verbal de contravenţie prin care, în temeiul art. 113 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/ 2002 a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 3000 lei, întrucât nu a comunicat intimatei situaţia locurilor de muncă în termen de 5 zile de la vacantarea acestora, conform art.10 din lege, solicitând înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, în baza art.7 al.2 din OG nr.2/2001.
În motivarea plângerii, petenta a invocat că procesul verbal este nelegal deoarece agenţii constatatori nu au emis o înştiinţare de control prin care să-i fie adus la cunoştinţă motivul sancţionării contravenţionale, potrivit Ordinului 279/2004 neavând posibilitatea de a prezenta situaţia de fapt. Arată că au fost trimise către intimată situaţii privind încetarea raporturilor de muncă a unor salariaţi astfel că în baza acestor comunicări personalul intimatei putea verifica situaţia acestor posturi, deci viciu privind nedeclararea vacantă a posturilor este acoperit.
A solicitat înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment, susţinând că fapta este de o gravitate redusă. A solicitat în apărare proba cu înscrisuri.
În dovedirea plângerii petenta a depus la dosar procesul verbal de contravenţie contestat.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul verbal contestat petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 3000 lei, întrucât nu a comunicat intimatei situaţia locurilor de muncă în termen de 5 zile de la vacantarea acestora, conform art.10 din lege.
Conform art. 113 lit. a din Legea nr. 76/ 2002 constituie contravenţie necomunicarea lunară a locurilor de muncă vacante prevăzute la art. 10 şi potrivit art.114 lit.a se sancţionează cu amendă de la 3000 lei la 5000 lei.
Conform art. 10 , angajatorii au obligaţia să comunice agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene în căror rază îşi au sediul, respectiv domiciliul, toate locurile de muncă vacante, în termen de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora. (2) Furnizorii de servicii de ocupare acreditaţi au obligaţia de a comunica lunar agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază îşi au sediul date privind numărul şomerilor mediaţi şi încadraţi în muncă.
Analizând cuprinsul procesului-verbal, sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că din probele administrate în cauză, nu a rezultat o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în cuprinsul procesului verbal menţionat, de natură a înlătura prezumţia de temeinicie a acestuia.
Din plângere rezultă că petenta solicită doar înlocuirea amenzii cu avertisment.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul verbal de control rezultă că în perioada controlată petenta nu a comunicat la AJOFM Brăila un număr de 59 de posturi de muncă vacante. Petenta nu a contestat conform legii contenciosului administrativ procesul verbal de control întocmit de intimată, iar în baza actului de control, la aceeaşi dată, intimata a întocmit procesul verbal de sancţionare ce face obiectul prezentei cauze.
La termenul de judecată din data de 03.10.2011, petenta a depus prin adresă un număr de 5 anexe cu posturi vacante comunicate intimate, din care 4 sunt aferente perioadei verificate, acestea privind doar 20 posturi vacante din cele 59 identificate .
Faţă de acestea, instanţa apreciază că cele consemnate în procesul verbal de contravenţie sunt reale. Textul de lege în baza căruia s-a aplicat sancţiunea nu prevedere o condiţie numerică pentru aplicarea sancţiunii. Pentru aceste motive, va aprecia ca neîntemeiate susţinerile petentei din plângere, petenta nedovedind o altă situaţie de fapt.
Având în vedere probele administrate şi cele expuse mai sus, instanţa constată că sancţionarea petentei a fost întemeiată.
Având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. 5 şi art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancţiunea contravenţională trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă şi de circumstanţele personale ale contravenientului, instanţa apreciază că agentul constatator a făcut o individualizare corectă a sancţiunii aplicate, respectiv amenda contravenţională în cuantumul minim prevăzut de lege, de vreme ce petenta nu a comunicat toate locurile de muncă vacante, starea de pericol social pe care a generat-o aceasta fiind evidentă, în condiţiile în care intimata, în virtutea rolului său instituţional, nu a avut cunoştinţă de acestea pentru realizare politicilor de stimulare şi încadrare în muncă a şomerilor .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/ 2001 instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea şi va menţine ca legal şi temeinic procesul verbal contestat.
