Clauza de dezicere. Caractere. Efectele ei asupra contractului
C. civ., art. 969
Potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar în cazul în care părţile au cuprins într-un antecontract de vânzare-cumpărare o clauză de dezicere, oricare dintre ele are posibilitatea de a-şi retrage consimţământul dat cu consecinţa desfiinţării antecontractului.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,
Decizia civilă nr. 812 din 8 octombrie 2009
Prin Decizia civilă nr. 531/08.04.2009, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de pârâta P.M. împotriva Sentinţei civile nr. 10548/09.09.2008 a Judecătoriei Timişoara.
Astfel, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanţe, care a admis acţiunea principală formulată de reclamantul P.O. şi P.C., sens în care a dispus desfiinţarea promisiunii unilaterale de vânzare-cumpărare legalizată sub nr. 3748/12.04.2001 şi radierea din C.F. a notării în cartea funciară a acestei promisiuni.
Soluţia Tribunalului a fost menţinută de către instanţa de recurs Curtea de Apel Timişoara care, prin Decizia civilă nr. 812/08.10.2009, a respins recursul declarat de pârâta P.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a avut în vedere argumentele ce succed.
Prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, încheiată la BNP Asociaţia Dănilă- Maghiaru-Ciorâcă şi legalizată sub nr. 3748/12.04.2001, reclamanţii, în calitate de proprietari, au promis să vândă pârâţilor imobilul înscris în CF ind. nr. 126288 Timişoara, dobândit de reclamanţi prin cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, cu suma de 55.000 DM, din care la data încheierii promisiunii s-a achitat suma de 5.000 DM, urmând ca diferenţa să fie achitată de 01.08.2001.
Prin acelaşi act, avându-se în vedere că imobilul este grevat de interdicţia de înstrăinare pe o perioadă de 10 ani de la data cumpărării, părţile de comun acord au stabilit ca transmiterea proprietăţii să se efectueze prin încheierea unui act autentic, după expirarea termenului de la data cumpărării, intrarea în posesia de fapt a imobilului urmând să se facă de către promitenţii cumpărători de la data încheierii promisiunii.
De asemenea, prin aceeaşi promisiune, părţile de comun acord au stabilit că, pentru ipoteza în care promitenţii vânzători se vor răzgândi cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, se naşte obligaţia acestora de a plăti promitenţilor cumpărători dublul preţului achitat, iar pentru ipoteza în care promitenţii cumpărători se vor răzgândi, efectul va fi pierderea de către aceştia din urmă a avansului achitat.
Prin Notificarea nr. 69/21.09.2007 emisă de B.E.J. Milici Gheorghe, pârâţii sunt notificaţi de către reclamanţi că la data de 24.09.2007, ora 14,00 să se prezinte la B.N.P. Topală Florin, pentru rezilierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate la data de 12.04.2001 ca urmare a revenirii vânzătorilor asupra intenţiei de a vinde imobilul, urmând să achite cumpărătorilor dublul preţului achitat, respectiv echivalentul în euro a sumei de 110.000 DM conform clauzei de dezicere contractuale.
Cum pârâţii nu au dat curs notificării, reclamanţii au procedat la oferta reală de plată prev. de art. 586 – 590 Cod procedură civilă, consemnând suma datorată la CEC pe numele pârâţilor.
Aşadar, s-a constatat astfel, că, prin promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare părţile au cuprins o clauză de dezicere, în temeiul căreia s-a conferit ambelor părţi contractante dreptul de a denunţa (desfiinţa) unilateral contractul pe care l-au încheiat în schimbul unei sume de bani, denumită dezicere, achitată cocontractantului său.
Desfiinţarea unilaterală a unui contract prin dezicere este un drept potestativ care îşi are izvorul în acordul iniţial de voinţă al părţilor, astfel încât nu mai depinde, în nici un fel, de voinţa celeilalte părţi contractante, aceasta neputând împiedica, în nici un mod desfiinţarea contractului.
Esenţa clauzei de dezicere constă în faptul că beneficiarul acesteia are la dispoziţie un timp de reflecţie pentru analizarea consecinţelor contractului încheiat, în final având dreptul de a-şi retrage unilateral consimţământul dat, desfiinţând astfel, contractul, ea neconstituind o excepţie de la principiul irevocabilităţii unilaterale a contractelor sinalagmatice, avându-şi originea chiar în voinţa părţilor, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost stipulată în mod neechivoc de către părţi în contract.
Totodată, facultatea de dezicere este discreţionară, putând fi exercitată fără a fi necesară justificarea ei, ea neputând fi privită nici ca o condiţie suspensivă şi nici ca o condiţie rezolutorie, fiind parte integrantă a consimţământului, adică a unui element esenţial (de validitate) al contractului, fără de care acesta nu putea lua naştere în mod valabil.
Deşi pârâţii reclamanţi reconvenţionali invocă executarea clauzelor anticipatorii ale promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare (predarea lucrului promitentului cumpărător, plata preţului) arătând că această executare face ineficientă clauza de dezicere în mod abuziv, invocată cu rea-credinţă de către reclamanţi, ambele instanţe corect au constatat ca simplă executare a unor clauze anticipatorii stipulate în contract, iar nu a obligaţiei principale (aceea de a parafa în faţa notarului contractul promis) nu are forţa necesară pentru a naşte prezumţia de renunţare la clauza de dezicere, fiind unanim admis ca părţile, chiar în prezenţa clauzei de dezicere, pot stipula în tot sau în parte executarea obligaţiilor contractate fără ca aceasta să afecteze eficacitatea clauzei.
Rezultă deci că facultatea de dezicere priveşte global şi direct mai mult contractul(consimţământul) însuşi, decât obligaţiile beneficiarului, de unde mai rezultă că simpla executare a unor clauze anticipatorii nu poate pune în discuţie clauza de dezicere stipulată de părţi, adică facultatea de asumare sau respingere a contractului promis.
De asemenea este bine stabilit în dosar că beneficiarul clauzei de dezicere are o alegere între posibilitatea de a executa contractul promis şi posibilitatea de a denunţa unilateral contractul cu obligaţia dezicerii, astfel încât acesta nu este debitorul nici a unei obligaţii alternative şi nici a unei obligaţii facultative, care sunt modalităţi de executare a unor obligaţii contractuale.
În cazul exercitării dezicerii nu se pune problema executării contractului, ci problema desfiinţării acestuia.
