Prin sentinţa civilă nr. 16200/16.11.2010 pronunţată în dosarul nr. 10670/245/2009 al Judecătoriei Iaşi s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi s-a respins şi pe fond acţiunea formulată de reclamantul C.D. în contradictoriu cu pârâta SC R. Iaşi pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic şi plata de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune nu este incidentă deoarece reclamantul a solicitat plata unor daune aferente ultimilor 3 ani, acţiunea fiind formulată în termenul de prescripţie.
Privitor la fond, s-a arătat că expertiza topometrică efectuată de expertul P. A. a evidenţiat terenurile din extravilanul Comunei G., sectorul cadastral 29/1, terenul din contractul de vânzare-cumpărare nr. 237/2006 şi cel din T.P. nr. 6/435/1947 prin raportare şi la documentaţiile cadastrale şi prin raportare şi la planul parcelar.
Pe baza expertizei sus menţionate instanţa a reţinut că suprafaţa de 26 m.p. ocupată de pârâtă prin instalarea releului este în imediata vecinătate a terenului proprietatea pârâtei identificat între punctele: 2,3,4,5,2. Suprafaţa cumpărată de SC R. potrivit contractelor de vânzare-cumpărare nr. 874/1999 şi 2537/207/1998 a reţinut instanţa de fond că se identifică pe punctele 2,3,4,5,2, suprafaţă pe care se află releul.
Raportat la terenul reclamantului, s-a reţinut că acesta a fost identificat pe punctele : A, B, C, D, A ( planşa 1) iar expertul R.D. a arătat că amplasamentul pe care este antena R. a fost avut în vedere la momentul vânzării de către proprietarul iniţial şi schiţele pe baza cărora s-au întocmit tranzacţiile au fost greşite.
În consecinţă, instanţa a reţinut că pârâta deţine acte de proprietate intabulate în Cartea Funciară pe terenul în litigiu şi chiar dacă ar exista suprapunere cu terenul reclamantului nu sunt îndeplinite condiţiile O.U.G. nr. 79/2002 care să atragă pronunţarea unei hotărâri în sensul solicitat şi nu există temei nici pentru acordarea de daune.
Raportat la dispoziţiile art. 170 C.pr civ. şi Legea nr. 18/2000 părţile au fost obligate şi la plata diferenţelor de onorarii de experţi iar cererea reclamantului, de restituire a taxei de timbru, a fost respinsă raportat la dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Pentru apelul promovat de apelantul-reclamant acesta datora o taxă judiciară de timbru de 3725 lei şi timbru judiciar de 5 lei, dar prin încheierea din 30.05.2011 a Tribunalului Iaşi, prin admiterea cererii de reexaminare s-a admis cererea de ajutor public şi s-a dispus scutirea de la plata ei.
În ceea ce priveşte apelul promovat de pârâtă, prin raportare la obiectul apelului s-a arătat că acesta e scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În motivarea apelului său, apelantul-reclamant a arătat că a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de convenţie a părţilor potrivit dispoziţiilor art. 23 alin.2 pct. c şi art. 26 alin.1 şi 4 din OUG nr. 79/2002 şi obligarea pârâtei la plata daunelor în sumă de 334.000 lei, daune rezultate din lipsa de folosinţă a terenului ocupat de releul societăţii pârâte.
A arătat reclamantul că sentinţa civilă este o înşiruire de date tehnice din care nu se poate desprinde convingerea pe care şi-a făcut-o instanţa pentru a respinge acţiunea, că reţinerea instanţei privind inexistenţa unei suprapuneri de terenuri este greşită deoarece expertiza P. A. contrazice, practic, constatările sentinţei civile nr. 8937/2009 a Judecătoriei Iaşi, sentinţă irevocabilă, fiind în contradicţie cu reţinerile expertului, şi pe cale de consecinţă, şi cu reţinerile instanţei.
A arătat apelantul că există 3 expertize (expertiza C., expertiza S. şi expertiza A. care poziţionează suprafaţa de 168 m.p. în stânga proprietăţii reclamantului şi care vin în contradicţie cu expertiza P.. În consecinţă, raportat la soluţia dată în cererea în grăniţuire se impune a se constata că suprafaţa de 168 m.p. se suprapune pe terenul proprietatea reclamantului.
Privitor la reţinerile instanţei legate de neîndeplinirea condiţiilor din OUG nr. 79/2002, R. neconstruind pe terenul reclamantului, apelantul a arătat că, analizând situaţia de fapt din cauză prin raportare la dispoziţiile art. 22 din OUG nr. 79/2002, sunt incidente dispoziţiile legale invocate deoarece pârâta a instalat şi întreţine un releu de telecomunicaţii pe o suprafaţă care este proprietatea apelantului-reclamant.
În susţinerea apelului s-au depus înscrisuri şi s-a dispus ataşarea dosarului nr. 18081/245/2008 al Judecătoriei Iaşi.
Privitor la apelul reclamantului, apelanta-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului deoarece instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, apelanta-pârâtă cumpărând, iniţial, 144 m.p. şi apoi 24 m.p., în 1999, ambele suprafeţe fiind cumpărate de la acelaşi proprietar – P.M.. Pe suprafaţa cumpărată -168 mp, s-a instalat un pilon de telecomunicaţii şi terenul a fost intabulat în Cartea Funciară conform încheierii din 04.10.2004, încheiere neatacată.
A arătat apelanta-pârâtă că documentaţiile cadastrale pentru suprafeţele cumpărate s-au făcut ulterior ţinându-se seama de realitatea din teren de la momentul vânzării cumpărării şi de faptul că autorul pârâtei nu a avut nici un litigiu cu privire la amplasamentul suprafeţelor vândute.
S-a arătat că expertiza nu a fost contestată decât prin prezentul apel şi că astfel cum a arătat şi instanţa de fond nu sunt îndeplinite condiţiile OUG nr. 79/2002.
Privitor la apelul său, apelanta-pârâtă SC R. Iaşi a arătat că, în mod greşit instanţa a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că a obligat pârâta la plata unor diferenţe de onorarii; pe de altă parte, în mod greşit instanţa de fond nu le-a acordat cheltuieli de judecată deşi a respins acţiunea reclamantului.
Privitor la apelul pârâtei, reclamantul-apelant, prin apărător a solicitat respingerea acestuia, ca o consecinţă a admiterii, de altfel a apelului promovat de reclamant.
În cursul soluţionării apelurilor înregistrate sub nr. 10670/245/2009 la Tribunalul Iaşi, s-a dispus prin încheierea nr. 5762/05.07.2011 a I.C.C.J., strămutarea cauzei de la Tribunalul Iaşi la Tribunalul Bacău, apelurile fiind înregistrate sub nr. 10670/245/2009 la Tribunalul Bacău, la 18.10.2011.
Raportat la dispoziţiile OUG nr. 79/2002, instanţa de apel a pus în vedere ambelor părţi să precizeze modalitatea de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor conferite de art. 22 şi 23 prin raportare la art. 26 din OUG nr. 79/2002.
Referitor la precizările solicitate, reclamantul-apelant a arătat că accesul la releu urmează a fi permis de către reclamant doar raportat la suprafaţa care face parte din terenul reclamantului, accesul va fi permis pe toată durata existenţei releului în suprafaţa îngrădită. Până la suprafaţa ocupată, accesul va fi realizat în baza unei servituţi pe terenul reclamantului, metodele de lucru şi condiţiile de intervenţie trebuie să respecte dispoziţiile OUG nr. 79/2002 şi Legii nr. 239/2005, preţul contractului este cel reprezentat de contravaloarea folosinţei şi despăgubiri pentru prejudiciul adus prin efectuarea lucrărilor şi acest preţ va avea în vedere expertiza G.G. şi va fi 8 euro/mp/lună cu titlu de chirie, 209 lei pe an producţie agricolă şi 11.100 lei pe an cu titlu de indemnizaţie decurgând din poluarea şi expunerea la radiaţia câmpurilor electromagnetice. Raportat la aceste elemente urmează a fi făcută şi plata despăgubirilor pe ultimii trei ani.
Prin precizările depuse de societatea-pârâtă s-a arătat că nu există suprapunere de teren, dar nici nu există condiţiile stabilite de OUG nr. 79/2002, deoarece construcţia era deja edificată la momentul apariţiei acestei ordonanţe. Pe de altă parte, instanţa nu poate pronunţa o sentinţă în acest sens ci poate, eventual, să oblige părţile la încheierea unui contract. Cât priveşte preţul contractului, aşa cum îl solicită apelantul-reclamant, acesta este unul exagerat, preţul solicitat neavând un fundament legal, el trebuind să acopere doar contravaloarea folosinţei şi despăgubirile rezultate din efectuarea unor lucrări. Nu există un fundament pentru o chirie de 8 euro/mp pentru un teren agricol extravilan şi nici pentru producţia agricolă, cu atât mai mult pentru poluarea cu radiaţii electromagnetice.
Raportându-se şi la preţul de cumpărare al terenului de către reclamant şi la valoarea în sine a terenului se impune a se aprecia asupra unor sume exagerate solicitate de reclamant.
Analizând motivele de apel invocate şi precizările depuse la dosar, tribunalul reţine:
Privitor la apelul declarat de reclamant, tribunalul reţine că, prin sentinţa civilă nr. 8937/29.06.2009 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 18081/245/2008, s-a admis acţiunea formulată de pârâta în cauză în contradictoriu cu reclamantul pentru grăniţuirea proprietăţilor, stabilindu-se că linia de hotar este cea pe aliniamentul: 3-17-20-19 astfel cum a fost identificat pe schiţa anexă la expertiza topografică- C. V. (f. 102) (f.183).
La stabilirea liniei de hotar, s-au avut în vedere: contractul de vânzare-cumpărare nr.2537/1998 , contractul nr. 874/1999-titluri ale SC R. şi contractul de vânzare-cumpărare nr. 442/2006, care reprezintă titlul reclamantului C.D..
Aceleaşi titluri au fost invocate şi în prezenta cauză, astfel încât, prin efectul pozitiv al puterii de lucru judecat pe care îl are sentinţa civilă nr. 8937/2009, nu se poate reţine, actualmente, un alt amplasament al terenului proprietatea reclamantei decât cel stabilit prin această hotărâre, prin care s-a realizat grăniţuirea, această linie de hotar rămânând stabilită irevocabil.
În aceste condiţii, releul şi suprafaţa de teren aferentă delimitată în expertiza P. A. între punctele 2-3-4-5-2 (f.144 dosar fond) o suprafaţă de 168 mp, se suprapune pe terenul proprietatea reclamantului.
Privitor la solicitarea reclamantului de a se pronunţa o hotărâre raportat la dispoziţiile art. 23 lit.c şi art. 27 al.2 din OUG nr. 79/2002 şi în considerarea pretenţiilor solicitate, tribunalul reţine că potrivit art. 26 alin.4 din OUG nr. 79/2002, contractul trebuie să prevadă obligaţia de a plăti titularului dreptului de proprietate un preţ reprezentând contravaloarea folosinţei şi despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de lucrările efectuate.
Potrivit art. 26 alin.4 lit b preţul trebuie să acopere doar prejudiciile directe şi certe cauzate prin efectuarea lucrărilor.
Ca urmare solicitarea reclamantului privind plata unor despăgubiri de 11.100 lei pe an în considerarea radiaţiei câmpurilor electromagnetice este neîntemeiată, nefăcându-se nici o dovadă concretă în sensul că reclamantul şi familia acestuia sunt expuşi acestor radiaţii.
În ceea ce priveşte acordarea unei chirii lunare de 8 euro/mp/lună şi a unei producţii agricole de 209 lei/an tribunalul reţine că nu ne putem raporta exclusiv, nici la categoria de teren-spaţiu comercial şi nici la unul cu destinaţie agricolă chira dacă una din părţi este comerciant şi foloseşte terenul pentru activităţile sale.
Este de reţinut că dispoziţiile art.26 alin.4 din OUG nr. 79/2002 face referire la un preţ care trebuie să acopere contravaloarea folosinţei şi despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin efectuarea lucrărilor.
Aşadar nu se plăteşte contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului în considerarea unui teren-spaţiu comercial astfel cum solicită reclamantul, preţul convenţiei urmând a avea în vedere contravaloarea folosinţei terenului de intimată.
Ca urmare, în considerarea pe de o parte a categoriei terenului: extravilan agricol ( valoarea terenului fiind de 0,801 euro/mp, f. 194 dosar) iar pe de altă parte având în vedere că terenul este folosit de un comerciant pentru desfăşurarea activităţilor sale comerciale lucrative, este rezonabil a se lua în calcul o valoare a folosinţei terenului de 3 euro/m.p..
Raportat la această valoare a folosinţei terenului urmează ca intimata-pârât să plătească apelantului-reclamant suma de 18.144 euro pentru perioada 19.10.2004-19.10.2007 şi 25704 euro pentru perioada 19.10.2007-10.02.2012, iar în continuare câte 504 euro/lunar, contravaloarea în lei la data plăţii efective.
Cererile reclamantului privind acordarea unor alte despăgubiri vor fi respinse întrucât nu s-a făcut dovada unor prejudicii certe suportate de reclamantul apelant. Instanţa reţine totodată că cererea reclamantului şi precizările din apel au vizat exclusiv pronunţarea unei hotărâri privitoare la daune.
În ceea ce priveşte apelul formulat de societatea pârâtă, tribunalul reţine că, prin admiterea apelului reclamantului în sensul mai sus-arătat, pe cale de consecinţă, apelul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat, apelul pârâtei vizând exclusiv obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată în raportat de soluţia pronunţată de instanţa de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Cum, prin admiterea apelului reclamantului sentinţa civilă urmează a fi schimbată în sensul admiterii, în parte, a acţiunii reclamantului, pârâta devine parte căzută în pretenţii în condiţiile art. 274 alin.1 C.p.c, ea fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5481 lei.
Raportat la dispoziţiile art. 18 din OUG nr.51/2008, apelanta-pârâtă va fi obligată la plata către stat a sumei de 2257 lei reprezentând taxa de timbru de care apelantul-reclamant a fost scutit în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar.
În temeiul art. 50 ind.2 din OUG nr. 51/2008, apelantul-reclamant va fi obligat la plata către stat a sumei de 1468 lei taxă de timbru.
În consecinţă, raportat la art. 296 C.p.c , apelul reclamantului va fi admis, iar sentinţa civilă va fi schimbată în parte, în sensul sus-menţionat, iar apelul apelantei-pârâte va di respins.
