UZUCAPIUNE.
REVENDICARE SI GRANIŢUIRE (reconvenţionala)
SENTINŢA CIVILĂ nr. 10031/07.10.2011
AUTOR – POPESCU AURA DANIELA
Prin sentinţa civilă nr.10031/07.10.2011 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr.19890/281/2009, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâta COMUNA B. prin PRIMAR si intervenienţii S. P. si S. V. a constatat că reclamantul este proprietarul terenului în suprafaţă de 145 mp situat în intravilanul comunei B., tarlaua 17, identificat intre punctele 5-6-9-10, identificat conform raportului de expertiză topo întocmit de expertul Tavaru Bogdan Gheorghe ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată, a admits cererea de intervenţie in interes propriu formulată de intervenienţii S. P. si S. V., a obligat reclamantul sa lase in deplina proprietate si posesie intervenienţilor suprafaţa de 565 mp identificat prin punctele 9-6-7-8 conform raportului de expertiza Tavaru Bogdan Gheorghe, a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului şi proprietatea intervenientilor pe aliniamentul 9-6, a dispus, în temeiul art. 54 al.2 din Legea 7/1996, ca in termen de 3 zile, hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă să fie transmisă la O.J C.P.I . Prahova – Biroul de Carte Funciară Ploieşti, iar în temeiul art.771 din Codul fiscal, in termen de 30 zile hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă si documentaţia aferenta să fie transmisă la organul fiscal competent.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul P. I. a chemat in judecata civila parata Comuna B. prin Primar solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se constate ca este titularul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafaţa de circa 700 mp situat in comuna B., învecinat cu .., drept de proprietate dobândit prin uzucapiunea de lunga durata.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat ca este proprietarul terenului in suprafaţa de 500 mp situat in comuna B., strada L., nr., jud. Prahova in baza contractului de schimb autentificat sub nr.22934/09.12.1994 de fostul Notariat de Stat Judeţean Prahova (încheiat cu fosta sa soţie, numita E. E. – fost P.). Arata reclamantul ca pe acest teren sunt amplasate locuinţa si anexele gospodăreşti (proprietatea sa exclusiva in baza aceluiaşi contract de schimb), edificate încă din anul 1969, in timpul convieţuirii cu fosta sa soţie. Aceste imobile (teren in suprafaţa de 500 mp, locuinţa si anexele gospodăreşti) au fost atribuite in procesul de partaj fostei sale soţii, devenind proprietatea sa exclusiva in baza contractului de schimb nr.22934 din 1994 si s-au aflat in posesia si folosinţa sa continua, încă din anul 1969.
Precizează reclamantul ca, încă din acea perioada a stăpânit si suprafaţa de cca. 700 mp teren aflat in continuarea terenului de 500 mp pe care sunt amplasate locuinţa si anexele gospodăreşti, fără ca intre cele doua suprafeţe de teren sa existe gard.
Se mai arata de către reclamant ca terenul in suprafaţa de cca. 700 mp a fost plantat cu vita de vie si pomi fructiferi (culturi aflate pe rod şi in prezent), delimitat de vecini prin gard despărţitor (ce nu a fost modificat niciodată ca aliniament), din perioada 1969 fiind stăpânit de reclamant continuu, public, paşnic si sub titlu de proprietar, nefiind vreodată tulburat in posesia si folosinţa lui.
Reclamantul apreciază ca sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra acestui teren prin uzucapiunea de lunga durata si întrucât terenul nu a făcut obiectul legii 18/1991 solicita admiterea cererii aşa cum a fost formulata.
In drept au fost invocate disp. art.1890 raportat la art.1846 si urm cod civil, art.111 c.pr.civ.
Numiţii S. P. si S. V. au formulat cerere de intervenţie in interes propriu, prin care au solicitat admiterea in principiu a cererii de intervenţie si sa se constate ca sunt proprietarii terenului asupra căruia părţile se judeca urmând ca părţile sa fie obligate sa le respecte dreptul de proprietate si posesia asupra lui. Solicita intervenienţii sa se stabilească linia de hotar care desparte proprietatea lor de cea a reclamantului prin compararea titlurilor de proprietate, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, paratul sa fie obligat sa le respecte dreptul de proprietate si posesie asupra terenului pe care l-a acaparat din proprietatea sa. Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, intervenienţii arata ca sunt moştenitorii lui S.A Dumitru si S.F. aşa cum rezulta din certificatul de moştenitor nr.95/2005 întocmit de Notar Public B.F.. Precizează intervenienţii ca autorii lor au înstrăinat prin contractul de vânzare nr.1194/03.03.1962 către E.I. căsătorit cu E.M. un teren viran in suprafaţa de 1000 mp situat in comuna B. iar in prezent terenul ce a făcut obiectul înstrăinării este situat in tarlaua 17, parcelele 1334/1 si 1334.
Ulterior apariţiei Legii 18/1991 autorul lor, S. D. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si ca răspuns la solicitarea acestuia, Comisia Locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei B. a validat cererea si a emis titlul de proprietate pentru suprafeţele de teren pentru care era îndreptăţit, astfel, in titlul de proprietate nr.55/03.09.2003 la poziţia 1 in tarlaua 17, parcela 1334/2 autorul lor a primit in posesie suprafaţa de 2600 mp.
Ulterior anului 199, după căderea regimului comunist si desfiinţarea CAP -urilor, reclamantul in mod abuziv a acaparat o suprafaţa de teren care de drept aparţinea autorilor lor S.F. si S.A.D., ridicând cu aceasta ocazie si un gard. Intervenienţii au solicitat respingerea acţiunii formulata de reclamant
In drept au fost invocate disp. art. 49 – 56 c.pr.civ., 481 c.civ.
Instanţa a încuviinţat in principiu cererea de intervenţie formulata de S. P. si S. V. in calitate de intervenienti in interes propriu.
Parata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii întrucât, in fapt, in anul 1962, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1194/03.03.1962 de către Notariatul de Stat Regional Ploieşti, numita S.F. a înstrăinat suprafaţa de 1000 mp lui E.I. (autorul reclamantului P.I.) teren care ulterior a intrat in patrimoniul CAP.
Arată parata ca pe terenul menţionat se găsesc doua gospodarii una a numitei E.J. (fiica numitului E.I.), a doua a reclamantului (ginerele lui E.I.) si arata ca reclamantul a dobândit terenul de 500 mp prin cumpărare de la CAP B., in anul 1971, iar in urma Contractului de schimb cu E.E. (fosta soţie), contract autentificat sub nr.22934/09.12.1994 de către Notariatul de Stat Judeţean Prahova, terenul i-a revenit in întregime reclamantului P.I..
Reclamantul formulează întâmpinare la cererea de intervenţie in interes propriu prin care solicita ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se admite doar in parte, respectiv doar in ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect grăniţuirea proprietăţilor vecine.
Arata reclamantul ca nu a acaparat nici o suprafaţa de teren proprietate a intervenienţilor in interes propriu întrucât terenul in suprafaţa de 701 mp situat in comuna B., identificat prin raportul de expertiza specialitatea topografie I.G. este proprietatea sa, in baza uzucapiunii de lunga durata urmând a fi respinsa cererea in revendicare formulata de aceştia.
Precizează reclamantul ca, urmare a admiterii acţiunii principale si a constatării dreptului sau exclusiv de proprietate asupra acestui teren, este de acord cu delimitarea lui si cu stabilirea liniei de hotar despărţitoare de terenurilor proprietatea intervenienţilor in interes propriu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să constate dobândirea de către acesta a dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafaţă de 700 mp, situat în comuna Blejoi, judeţ Prahova.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, apare ca o sancţiune împotriva adevăratului proprietar, care, dând dovada de o anumita neglijenta, a delăsat bunul timp îndelungat, conducând la recunoaşterea de efecte juridice aparenţei de proprietate create în persoana celui care se comporta timp îndelungat ca proprietar al bunului, deşi poate să fie numai un posesor.
Conform contractului de schimb autentificat sub nr.22934 din 9.12.1994 de Notariatul de Stat Judeţean Prahova (fila 7.8 dosar), reclamantul P.I. a dobândit de la E.Elena (fosta P.) dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 500 mp situat în comuna B. strada L. nr.870 judeţul Prahova, având ca vecinătăţi E.J., strada L., G.Ghe. şi teren rest proprietate P.I..
Conform contractului de schimb sus menţionat, terenul a fost dobândit, prin cumpărare de la fostul CAP B. în baza chitanţei nr.3082/1971 în timpul căsătoriei cu fostul soţ, P.I., iar prin sentinţa civilă de partaj bunuri comune nr.7048/1990 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul civil nr.3036/1990, imobilul a fost atribuit în exclusivă proprietate copermutantei E.E..În cuprinsul aceluiaşi contract de schimb, reclamantul declară că are cunoştinţă de cele menţionate mai sus cu privire la provenienţa terenului şi ştie că sunt adevărate.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul T.B.Ghe. terenul stăpânit de reclamant, se compune din suprafaţa de 500 mp teren identificat între punctele 1-2-3-4-5-10-11-12-13 deţinut conform contractului de schimb autentificat sub nr.22934 din 9.12.1994 de Notariatul de Stat Judeţean Prahova, suprafaţa de 145 mp identificat intre punctele 5-6-9-10-5 teren şi teren în suprafaţă de 565 mp, identificat între punctele 9-6-7-8, teren ce se suprapune cu terenul din titlul de proprietate nr.55/2003, teren asupra căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate intervenienţilor din prezenta cauză.
Pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani este necesara conform dispoziţiilor art.1847 Cod Civil, exercitarea unei posesii utile si neîntrerupte in termenul prevăzut de lege.
Reclamantul solicită să se constate, în contradictoriu cu pârâta Comuna B. prin primar că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 145 mp, identificat prin punctele 5-6-9-10-5 şi în contradictoriu cu intervenienţii S.P. şi S.V., că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 565 mp identificat prin punctele 9-6-7-8-9, drept dobândit prin uzucapiunea de lungă durată.
Cu privire la suprafaţa de 565 mp identificată prin punctele 9-6-7-8-9 în raportul de expertiză topo efectuat în cauză, instanţa reţine că nu s-a făcut dovada exercitării de către reclamant a unei posesii utile asupra acestei suprafeţe de teren timp de 30 de ani.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamantul stăpâneşte în prezent suprafaţa de 1210 mp din care suprafaţa de 500 mp o deţine în baza contractului de schimb autentificat sub nr.22934 din 9.12.1994 de Notariatul de Stat Judeţean Prahova.
Martorii audiaţi în cauză au arătat că terenul a fost împrejmuit prin gard prin anii 1970, după ce tatăl soţiei reclamantului (numitul E. I.) a cumpărat de la autoarea intervenienţilor (S.F.) suprafaţa de 1000 mp.
Martora E.M. a declarat că la momentul în care s-a vândut acea suprafaţă de teren s-a confecţionat un gard de nuiele, care nu este acelaşi cu cel din prezent. În prezent fiind îngrădită o suprafaţă mai mare decât cea îngrădită de gardul de nuiele. Şi martora M.A. a declarat ca gardul a fost edificat din anul 1970.
Aceeaşi martoră a declarat că au existat discuţii cu privire la acest teren între moştenitorii lui S.F. şi ai lui E.I.. Aceasta discuţie a avut loc între anii 1995-2000 între P.I. şi S.F..
Mai mult decât atât, prin formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate după apariţia legilor fondului funciar de către S.D. (autorul intervenienţilor – conform certificatului de moştenitor nr.95/2005 eliberat de Biroul Notarului Public B. F.), finalizate prin emiterea titlului de proprietate nr.55/2003 a fost întrerupt cursul prescripţiei invocată de către reclamant.
Susţinerile reclamantului în sensul în care terenul cumpărat de la fostul CAP prin chitanţa 3082 este în continuarea terenului pe care îşi amplasase construcţiile nu sunt întemeiate şi sunt contrazise de probele administrate în cauză.
Martora M.A. a declarat că reclamantul a primit ca zestre de la fostul socru suprafaţa de 500 mp pe care şi-a construita casa (în anul 1970) şi cam în acelaşi an a cumpărat de la fostul CAP suprafaţa de 600-700 mp vecin cu terenul menţionat. Această declaraţie nu se coroborează cu restul probatoriului administrat.
Conform chitanţei nr.3082 din 13.11.1971 reclamantul P.I. a cumpărat de la CAP B. suprafaţa de 500 mp cămin de casa (nu 600mp şi nu 700 mp). La data achiziţionării terenului reclamantul era căsătorit (astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de schimb – fila 7 verso). Acest teren a fost ulterior menţionat în contractul de schimb încheiat între reclamant şi fosta soţie E. (P.) E..
Din analiza probatoriului menţionat rezultă că terenul cumpărat prin chitanţa este cel pe care reclamantul îşi are edificată casa de locuit, şi nu este în continuarea terenului pe care se afla casa. Nu este de crezut că fostul CAP ar fi vândut ca loc de casa un loc înfundat, care se afla în spatele terenului aparţinând unei alte persoane (astfel cum susţine reclamantul terenul pe care si-a construit casa era al fostului socru).
Concluzionând, cu privire la terenul în suprafaţă de 565 mp identificat prin punctele 9-6-7-8-9, teren ce se suprapune cu terenul din titlul de proprietate nr.55/2003 (emis pe numele autorului intervenienţilor) instanţa reţine că asupra acestui teren reclamantul nu a făcut dovada exercitării unei posesii utile timp de 30 de ani astfel încât nu se poate constata că acesta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Cu privire la suprafaţa de teren de 145 mp, identificat prin punctele 5-6-9-10-5 în raportul de expertiză topo T.B.G., teren ce se află între proprietatea reclamantului şi terenul proprietatea intervenienţilor din prezenta cauză, instanţa reţine că din probele administrate (declaraţiile martorilor audiaţi menţionaţi mai sus şi acte), rezultă reclamantul a exercitat asupra lui o posesie utilă timp de 30 de ani, neexistând nici un fel de tulburare din partea vreunei persoane, apreciind astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.1890 Cod civil.
Având în vedere considerentele arătate, instanţa va admite în parte acţiunea precizată, în sensul că va admite acţiunea cu privire la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani cu privire la terenul în suprafaţă de 145 mp, identificat prin punctele 5-6-9-10-5 în raportul de expertiză topo T.B.G. şi va respinge în rest acţiunea precizată, în sensul că va respinge acţiunea cu privire la constatarea dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 565 mp identificată prin punctele 9-6-7-8-9 în raportul de expertiză topo efectuat în cauză.
Cu privire la cererea de intervenţie formulată de S.P şi S.V., instanţa a apreciat-o ca fiind întemeiată.
Astfel, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că reclamantul stăpâneşte în prezent, fără a avea un drept asupra lui, o suprafaţă de teren de 565 mp identificată prin punctele 9-6-7-8-9 din terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele autorului intervenienţilor, teren ce se regăseşte în titlul de proprietate nr.55/2003.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, şi actele depuse, din care rezultă că intervenienţii sunt proprietarii terenului, revendicat, instanţa apreciază cererea de intervenţie ca fiind întemeiată, o va admite şi pe cale de consecinţă va dispune obligarea reclamantului să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de teren de 565 mp identificată prin punctele 9-6-7-8-9 în raportul de expertiză topo T.B.G..
Prin cererea de intervenţie formulată s-a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietate reclamantului şi cea a intervenienţilor.
Conform dispoziţiilor art.584 Cod Civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa. În principiu grăniţuirea reprezintă o operaţiune de determinare a limitelor dintre două proprietăţi vecine, şi este menită să apere dreptul de proprietate. Grăniţuirea se poate dispune atât în cazul inexistenţei unei delimitări între proprietăţi, cât şi în cazul în care delimitarea există, dar este contestată de părţi.
În cauza de faţă, având în vedere actele de proprietate depuse la dosar şi măsurătorile efectuate cu ocazia întocmirii raportului de expertiză, măsurători confirmate şi de expertul parte desemnat de reclamant (D.L.M.) instanţa stabileşte linia de hotar dintre proprietatea reclamantului şi proprietatea intervenienţilor pe aliniamentul 9-6.
1
