R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A II – A PENALĂ
DOSAR NR.1270/2010
Î N C H E I E RE
Şedinţa publică din data de 02 Februarie 2010
Tribunalul constituit din :
PREŞEDINTE : CAMELIA BOGDAN
GREFIER : PETER FODOR
Cu participarea Ministerului Public reprezentat de PROCUROR RĂDESCU MIREL din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală
S-a întrunit în şedinţă publică astăzi, data de mai sus, luând spre examinare cauza penală de faţă ce are ca obiect soluţionarea plângerii împotriva ordonaţei procurorului privind prelungirea duratei măsurii preventive de a nu părăsi ţara potrivit disp. art.140/2 C.pr.pen. formulată de inculpatul MAC.
La apelul nominal făcut in sedinţă publică se prezintă inculpatul, personal şi asistat de apărător ales (cu delegaţie aflată la fila nr.15 dosar)
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează Tribunalului ataşarea dosarului de urmărire penală Nr.78/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepţii procesuale de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra cererii formulate.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, solicită admiterea cererii, arătând că, inculpatul a fost arestat de instanţa de fond şi pus în libertate de instanţa de recurs, instanţă care dealtfel a instituit şi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. Parchetul a prelungit această măsură prin ordonanţă, ordonanţă prin care s-a adăugat la dispoziţia instanţei de recurs prin instituirea în mod nelegal a unei noi interdicţii, şi anume obligaţia de a nu exercita profesia, meseria şi de a nu desfăşura activitatea în considerarea căreia a săvârşit faptele. Mai arată că, ordonanţa nu este motivată şi că, procurorul poate impune o nouă obligaţia doar dacă apar temeiuri noi, or acestea nu există dacă ne raportăm la data la care măsura a fost instituită de instanţă. Totodată, interdicţia impusă este nu numai nelegală ci şi nejustificată întrucât încalcă dreptul inculpatului la muncă, drept garantat de Constituţie. Dealtfel, singurul inculpat cu care petentul a avut legătură se află în stare de arest iar faptele săvârşite nu au legătură cu profesia inculpatului. Solicită admiterea plângerii, desfiinţarea în parte a ordonanţei în sensul înlăturării obligaţiei de a nu exercita profesia, meseria şi de a nu desfăşura activitatea în considerarea căreia a săvârşit faptele.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a cererii ca inadmisibilă întrucât, potrivit dispoziţiilor legale incidente în materie, instanţa, în cazul în care admite plângerea, dispune revocarea măsurii; or în cauza de faţă inculpatul nu solicită acest lucru.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică., arată că, inculpatul are dreptul de a formula plângere iar atât timp cât instanţa poate revoca măsura, poate face şi mai puţin adică să o modifice doar cu atât mai mult cu cât măsura a fost instituită de o instanţă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii arătând că doreşte să lucreze.
În baza ansamblului actelor şi a lucrărilor existente la dosarul cauzei precum şi a concluziilor formulate în şedinţă publică, Tribunalul rămâne în pronunţare asupra cererii.
.
T R I B U N A L U L ,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a Ii-a Penală, la data del4.01.2010, sub nr. 1270/3/2010 inculpatul Maliu Angelo-Cristian a solicitat infirmarea în parte a Ordonanţei emisă în dosarul nr. 78/D/P/2009 al DIICOT – Structura Centrală, prin care la data de 12.01.2010 s-a dispus prelungirea faţă de acesta a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, în sensul că înlăturării noii obligaţii a cărei respectare incumbă inculpatului MAC, şi anume obligaţia de a nu exercita profesia, meseria şi de a nu desfăşura activitatea în considerarea căreia a săvârşit faptele.
În drept, nu au fost invocate dispoziţii legale.
În cuprinsul cererii introductive de instanţă, inculpatul a arătat că respectiva ordonanţă este nelegală, întrucât nu este motivată şi că, procurorul poate impune o nouă obligaţie în sarcina inculpatului doar dacă apar temeiuri noi, or acestea nu există în prezenta cauză.. Totodată, interdicţia impusă este nu numai nelegală ci şi nejustificată întrucât încalcă dreptul inculpatului la muncă, drept garantat de Constituţie. De altfel, singurul inculpat cu care petentul a avut legătură se află în stare de arest, iar faptele săvârşite nu au legătură cu profesia inculpatului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că:
Prin încheierea de şedinţă din data de 10.10.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor Ş.D., S.C.G,, V.J.Z., S.V., M.A.C. şi Ş.G., emiţându-se M.A.P. nr.236,237,238,239, 240, 241/10.10.2009, recursurile inculpaţilor fiind respinse, de Curtea de Apel Bucureşti.
Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 04.11.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaţilor pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 08.11.2009 până la data de 07.12.2009 inclusiv, recursurile fiind de asemenea respinse de către instanţa de control judiciar.
în ceea ce-1 priveşte pe inculpatul MAC se reţine că acesta aderat la grupul de criminalitate organizată iniţiat şi constituit de inculpatul Ş.D. împreună cu inculpatul T.V., inculpatul S.C.G. şi inculpatul S.L., în scopul obţinerii unor importante resurse financiare, prin operaţiuni de spălare a banilor, contrafacere şi punere în circulaţie de produse contrafăcute, înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor şi prin folosirea de marcaje false la marcarea produselor accizabile supuse marcării. Astfel, inculpatul MAC, angajat al tipografiei aparţinând SC E.A. SRL, a preluat şi onorat comenzile făcute de inculpatul Ş.D. şi de alţi membrii ai grupului infracţional privind confecţionarea de etichete şi banderole de marcare fiscală false, necesare îmbutelierii diverselor mărci de băuturi alcoolice contrafăcute. In dosarul nr. nr. 78/D/P/2009 al DIICOT – Structura Centrală, inculpatul MAC, este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de infracţiunea de tipărire şi punere în circulaţie cu ştiinţă, de timbre şi banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. 2 din Legea 241/2005, complicitate la infracţiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp., rap. la art. 2961 lit. h din Legea 571/2003 cu modific, şi complet, ulterioare (Codul Fiscal); complicitate la infracţiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Legea 571/2003 cu modific, şi complet, ulterioare (Codul Fiscal); complicitate la infracţiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, şi respectiv punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului, prev. de art. 26 Cp., rap. la art. 5 lit. a şi b din Legea 11/1991 modific, şi republic; infracţiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor la care se referă marca, prev. de art. 83 lit. a din Legea 84/1998 modific, şi republicată; complicitate la infracţiunea de punere în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp., rap. la art. 83 lit. b din Legea 84/1998 modific, şi republicată; complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp., rap. la art. 297 alin. 1 Cp.; infracţiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a şi b din Legea 656/2002; infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp., în concurs real şi ideal, prev. de art. 33 lit. a şi b Cp., toate cu aplicarea art. 13 Cp. .
Inculpatul MAC a fost pus în libertate de Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a II-a Penală, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 14.12 .2009 până la data de 12.01.2010 inclusiv.
DIICOT – Structura Centrală a prelungit această măsură prin ordonanţa din 12.01.2010, ordonanţă prin care a fost modificat controlul judiciar, în sensul că s-a adăugat la dispoziţia instanţei de recurs instituirea a unei noi obligaţii a cărei respectare incumbă inculpatului MAC, şi anume obligaţia de a nu exercita profesia, meseria şi de a nu desfăşura activitatea în considerarea căreia a săvârşit faptele.
Analizând plângerea inculpatului, astfel cum aceasta a fost precizată şi în faţa instanţei de judecată în şedinţa din 2.02.2010, instanţa urmează să constate inadmisibilitatea introducerii acesteia în temeiul art. 1402 C.proc.pen., deoarece aceasta vizează exclusiv obligaţia de a nu exercita profesia, meseria şi de a nu desfăşura activitatea în considerarea căreia a săvârşit faptele inculpatului MAC, dispusă prin Ordonanţa din data de 12.01.2010, emisă în dosarul nr. 78/D/P/2009 al DIICOT – Structura Centrală, prin care s-a dispus prelungirea faţă de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara.
Or, legea procesual-penală a determinat coerent şi exhaustiv desfăşurarea procesului penal, pe faze şi etape procesuale, stabilind totodată şi conduita subiecţilor procesuali.
Acest sistem al procesului penal, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii identice, determinat prin norme imperative este de natură a răspunde exigenţelor noii perspective asupra protecţiei judiciare a drepturilor subiective, determinată de dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, potrivit art. 1 C proc. pen. „procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune, să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”.
In acest context, cu referire la prima fază a procesului penal, prin art. 200 C proc. pen., s-a stabilit că „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.
Din ansamblul dispoziţiilor cuprinse în titlul IV cap. I secţiunea I-IV din Codul de procedură penală rezultă că soluţiile ce pot fi dispuse cu privire la măsurile preventive sunt: luarea, prelungirea, înlocuirea, revocarea şi menţinerea acestora.
Potrivit art. 136 alin. (4) din Codul de procedură penală, măsurile preventive prevăzute în alin. (1) lit. b) (obligarea de a nu părăsi localitatea) şi c) (obligarea de a nu părăsi ţara) “se pot lua de procuror sau de judecător în cursul urmăririi penale, şi de instanţa de judecată, în cursul judecăţii”.
Potrivit prevederilor art. 145 ind 1 al.2 Cod procedură penală, dispoziţiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul obligării de a nu părăsi ţara.
Potrivit art. 145 al. 2 Cod procedură penală în cursul urmăririi penale durata măsurii preventive prev. de al. 1 nu poate depăşi 30 zile afară de cazul în care este prelungită în condiţiile legii măsura obligării de a nu părăsi ţara poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat.
în acest context, este lipsită de relevanţă calificarea dată de petent cererii sale, atâta timp cât acesta nu contestă prelungirea duratei măsurii obligării de a nu părăsi ţara, ci a unei noi măsuri dispuse de organul de urmărire penală prin ordonanţa prin care s-a dispus prelungirea.
Argumentul de interpretare logico-juridică „ a majori, ad minus”- dacă legea permite mai mult, implicit permite si mai puţin – ” a majori ad minus” nu fi invocat ca temei pentru încălcarea principiului separării funcţiilor judiciare în procesul penal, căci daca legea penală interzice mai puţin, implicit ea interzice şi mai mult – “a majori ad majus”.
A raţiona altfel, ar însemna lipsirea de eficienţă a dispoziţiilor art.275-278 C. pr. pen. şi nerealizarea scopului în care acestea au fost edictate, referitor la conţinutul fiecărei faze procesuale şi la competenţa organelor cu atribuţii în procesul penal.
Faţă de aceste considerente, în temeiul disp. art. 1402 Cod procedură penală, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de inculpatul MAC, împotriva obligaţiei de a nu exercita profesia, meseria şi de a nu desfăşura activitatea în considerarea căreia a săvârşit faptele, dispusă prin Ordonanţa din data de 12.01.2010, emisă în dosarul nr. 78/D/P/2009 al DIICOT – Structura Centrală, prin care s-a dispus prelungirea faţă de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
D I S P U N E
În baza art. 140ind.2 Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de inculpatul MAC, împotriva obligaţiei de a nu exercita profesia, meseria şi de a nu desfăşura activitatea în considerarea căreia a săvârşit faptele, dispusă prin Ordonanţa din data de 12.01.2010, emisă în dosarul nr. 78/D/P/2009 al DIICOT – Structura Centrală, prin care s-a dispus prelungirea faţă de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 Februarie 2010.
PREŞEDINTE. GREFIER,
CAMELIA BOGDAN PETER FODOR
