Dosar nr. 50664/3/2009
R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A V A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1214 A
Şedinţa publică din data de 15.12.2011
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: STĂNESCU MIHAELA
JUDECĂTOR: OPRIŢA STELIANA
GREFIER: VASILACHE NICOLETA MIRELA
Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea apelului civil declarat de apelanta
L. O. D. G. împotriva Hotărârii nr. 118/19.05.2009 a Comisiei de Reexaminare Mărci, în contradictoriu cu intimaţii D. C. LTD şi OSIM, având ca obiect „marcă”.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns apelanta prin avocat şi intimata D. C. LTD prin avocat, lipsind intimatul OSIM.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Apelanta prin avocat depune la dosar decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepţii de invocat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat, consideră că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind decăderea din mărcile internaţionale invocate, constituie un reper pentru soluţionarea cauzei. Solicită să se aibă specificitatea celor două mărci, arătând că prin hotărârea depusă la acest termen s-a statuat cu privire la decădere. În consecinţă, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii comisiei de reexaminare pentru motivele expuse în scris. Totodată arată că acţiunea în decădere este calculată cu 5 ani anterior cererii de chemare în judecată introdusă în instanţă, respectiv din data de 26.01.2008. Consideră că trebuie avută în vedere împrejurarea dacă mărcile au fost utilizate pe altă perioadă conform Regulii 19 (8) din H.G. nr. 833/1998. Având în vedere cei 5 ani de la publicarea mărcilor, respectiv 30.11.2007 există precizări ale OSIM fila 137 din care rezultă că intervalul relevant pentru utilizarea mărcii îl constituie perioada 30.11.2002-30.11.2007. În consecinţă, apreciază că nu există autoritate de lucru judecat faţă de decizia depusă la acest termen. Totodată solicită să se analizeze probele administrate şi dacă mărcile au fost folosite conform legii. Arată că dovezile relevă faptul că marca J. a fost folosită în mod corect, a fost aplicată pe produse în raport de specificul produsului. Consideră că este o premisă greşită aceea că în factură trebuie să apară marca J., din hotărârile Curţii Europene rezultând în mod evident că pe produs a fost aplicată marca J.. Învederează că probele administrate în cauză privesc situaţia vânzărilor pe aspectul identificării produselor ce poartă marca J.. De asemenea, prin analiza materialului probator se poate constata că produsul a fost comercializat conform facturilor depuse la dosar. Arată că simpla marcă nu a fost preluată pentru un anumit moment comercial, că s-a apreciat şi în funcţie de menţiunile referitoare la celelalte mărci. Consideră că aplicarea mărcii pe produse cosmetice este suficientă pentru a asigura protecţia în comparaţie cu celelalte produse. În consecinţă, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii, cu interzicerea intimatei societate comercială de a folosi marca în litigiu. Îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata D. C. LTD prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu menţiunea că îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată pentru următoarele considerente: intimata a depus o marcă, iar în paralel au fost folosite şi alte 3 mărci internaţionale. Ulterior s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă privind decăderea din dreptul de a se folosi cele 3 mărci, însă sancţiunea decăderii a operat ca urmare a hotărârii irevocabile pronunţate, astfel că marca nu mai produce efecte pe teritoriul României. Solicită ca apelanta să se prevaleze de înregistrarea mărcii ce aparţine intimatei, apreciind că nu există autoritate de lucru judecat care să conducă la incontestabilitatea aspectelor dezlegate de instanţă, considerate cele mai decisive pe baza probelor administrate şi care nu fac dovada folosirii mărcii în litigiu. Consideră că au fost opuse aceleiaşi probe ( etichete, facturi, poze) privind folosirea mărcii, însă pentru a exista opunere la înregistrarea mărcii, trebuie apreciate în mod diferit, instanţa neputând încălca procedura legală.
Tribunalul verificând, aduce la cunoştinţă părţii că la dosar nu există o dovadă a folosirii mărcilor la care se face referire. În raport de susţinerile de la fond, constată că s-au analizat produsele cosmetice, pe care nu sunt aplicate marca J., având un aspect ilizibil şi despre care se susţine că marca folosită cu titlu de marcă ca M. este asociată produsului ce aparţine altor 3 producători. Astfel că era imposibil pentru producătorul mărcii L O. să folosească marca.
Apelanta prin avocat, arată că niciodată nu a susţinut că celelalte mărci nu au titlu de marcă. Menţionează că identificarea după marcă se face după inscripţia de la baza produsului şi că nu există hotărâre cu putere de lucru judecat, din considerentele hotărârii nerezultând că există un inventar al probelor.
Tribunalul reţine apelul spre soluţionare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de faţă reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă, sub nr. 50664/3/2009 L O. D. G. a formulat apel, în contradictoriu cu D. C. LTD şi Oficiul de Stat Pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) împotriva hotărârii 118/19.05.2009 a Comisiei de Reexaminare Mărci (CRM) din cadrul OSIM, prin care s-a dispus respingerea cu majoritate de voturi a contestaţiei formulate de reclamanta L O. cu menţinerea deciziei OSIM nr. 2621/15.07.2008, privind continuarea procedurii de înregistrare a mărcii individuale combinate G. nr. 85574, având drept titular societatea pârâtă.
Reclamanta solicită admiterea apelului, desfiinţarea ce nelegală şi netemeinică a hotărârii 118/3.07.2008 pronunţată de CRM din cadrul OSIM; faţă de necercetarea motivului prevăzut de art. 6 lit. c din Legea 84/1998, trimiterea cauzei la Comisia de Examinare Mărci – OSIM, pentru cercetarea cauzei pe fond, având în vedere toatele considerentele prezentate de reclamantă pe parcursul procedurilor de opoziţie şi contestaţie în susţinerea acestui motiv; faţă de greşita reţinere a situaţiei de fapt privind folosinţa efectivă a mărcilor opuse, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii contestaţiei şi respingerea cererii de înregistrare a mărcii G. nr. 85574.
În motivarea apelului, se arată, cu privire la drepturile reclamantei asupra mărcii J., că reclamanta este titulară a mărcilor J. protejate pentru clasa 3 de produse, începând din anul 1954.
La 18.05.2006, pârâta a solicitat OSIM înregistrarea ca marcă a semnului G. pentru produse din clasa 3. În baza art. 6 lit. c din Legea 84/1998, titularul mărcilor J. a formulat opoziţie la înregistrarea mărcii G..
Comisia de Examinare a dispus continuarea procedurii de înregistrare a mărcii pârâtei pe considerentul lipsei de folosinţă a mărcilor J. pe teritoriul României.
Reclamanta a formulat contestaţie care a fost respinsă de CRM prin Hot. Nr. 118/19.05.2009 pe lipsa de probe privind folosirea efectivă a mărcilor J., pentru produse desemnate prin înregistrare pe teritoriul României.
Soluţia CRM este netemeinică şi nelegală, întrucât au fost administrate dovezi de folosire a mărcii J. pe perioada prevăzută de dispoziţiile Regulii nr. 19 (8), lit. a. Folosirea mărcii J. numai pentru o parte din produsele din clasa 3 este suficientă pentru a consolida situaţia juridică a acesteia, pentru produse cosmetice.
Dovezile de folosire a mărcii J. se situează în perioada prevăzută de dispoziţiile Regulii 19 (8) lit. a, respectiv în anii 2003-2007, perioadă care se încadrează în limita inferioară a intervalului 30.11.2002 şi limita superioară a acestuia 30.11.2007.
Textul legal incident face referire la caracterul neîntrerupt al pasivităţii în exploatare pentru intervenirea sancţiunii şi nu la caracterul neîntrerupt al exploatării mărcii.
Produsele ale căror imagini se află la dosarul cauzei pot fi identificate în facturile din perioada 2003-2007, prin intermediul corespondenţei dintre coduri şi denumirea comercială, dar CRM a motivat că aceste produse nu pot fi identificate de publicul consumator.
Consumatorul nici nu trebuie să facă vreun raţionament privind legătura dintre produs şi marcă, mediată de coduri numerice, întrucât acest raţionament este destinat CRM. Se pot identifica volumele de vânzări ale produselor ce poartă marca J. din documentele comerciale ce nu conţin marca aplicată pe produs, dar identifică produsul prin codul său şi prin denumirea sa comercială. Potrivit practicii europene, este normal ca în facturi să nu apară mărcile aplicate pe produse, ci tipul de produse comercializate. CRM nu a coroborat probele, respectiv facturi, situaţii centralizate, declaraţii, corespondenţa denumire/descriere comercială a produsului, cod exact – cod de bare, probe prezentate în faţa CRM.
În acestei condiţii, autorul opiniei divergente a stabilit corect că s-a făcut dovada folosirii mărcii J., prin coroborarea probelor depuse la dosar.
J. a fost folosit cu funcţia de marcă. Aplicarea mărcii J. pe o etichetă, la baza produsului, cu caractere foarte mici, nu transformă funcţia de marcă a acesteia în funcţia de nume comercial.
Publicul identifică produsele dorite pe baza mărcii aplicată pe acestea, dar şi prin intermediul mostrelor de prezentare- testele expuse pe panouri de prezentare unde produsul este identificat de publicul consumator şi companiilor concurente poartă mărcile inscripţionate pe produse în acelaşi mod cu al reclamantei.
CRM nu a analizat aceste argumente.
J. nu este şi nu a fost în perioada relevantă un nume comercial şi nu s-au administrat nici un fel de probe în acest sens.
Alăturarea marcă- oraş de origine nu modifică funcţia de marcă a lui J.. Sunt multe exemple în care mărcile sunt înregistrate prin alăturarea oraşului cu care au o puternică legătură.
Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene consacră această interpretare în sensul că proba folosirii unei mărci anterioare naţionale sau comunitare este şi proba folosirii mărcii alături de alte semne, în măsura în care o asemenea folosire nu alterează caracterul distinctiv al mărcii. CRM nu a analizat acest argument.
Folosirea mărcii J. numai pentru o parte din produsele din clasa 3 este suficientă pentru a consolida situaţia juridică a acesteia, pentru produse cosmetice. Legătura unora cu altele este determinată de aceeaşi destinaţie (îngrijire şi înfrumuseţare) şi de aşteptarea consumatorului. Produsele, reprezentând ulei şi cremă pentru piele, pastă de dinţi şi apă de gură, produsele de parfumerie, săpunurile de toaletă şi cosmeticele, sunt produse în strânsă legătură. În raport cu rujurile pentru care s-a probat folosinţa, legătura strânsă este evidentă, toate produsele cosmetice având aceeaşi destinaţie, înfrumuseţarea sau îngrijirea corpului uman în general, consumatorii finali, cărora li se adresează, nefiind diferiţi. Proba folosirii mărcii, doar pentru o parte de produse, aparţinând unei categorii mai cuprinzătoare, în speţă produse cosmetice, nu este de natură să limiteze protecţia numai la produse pentru care a fost dovedită folosirea, în condiţiile în care toate celelalte produse au o destinaţie identică, îngrijirea corpului uman.
O coexistenţă a doi concurenţi pe marca J., în cadrul cosmeticelor, nu ar fi posibilă din perspectiva riscului de confuzie. O marcă folosită iniţial pentru o subcategorie de produse poate să acopere produse chiar diferite, prin destinaţia acestora, având în vedere canalele de distribuţie şi consumatorii finali.
Din acest punct de vedere, produsele sunt complementare conform practicii comunitare.
Se solicită instanţei admiterea apelului şi desfiinţarea Hot. 118 din 3.07.2008.
La 19.03.2010, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii apelate, ca temeinică şi legală.
Deşi, reclamanta solicită trimiterea cauzei la CRM pentru cercetarea cauzei pe fond, în raport de disp. art. 297 C.pr.c., când instanţa de apel găseşte întemeiat apelul formulat, potrivit art. 297 alin. 2 C.pr.c., instanţa anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată poate reţine procesul spre rejudecare.
Pe cale de consecinţă, în ipoteza admiterii apelului, instanţa va trebui să reţină cauza spre rejudecare, urmând să analizeze dacă este incident motivul prevăzut de art. 6 lit. c din Legea 84/1998, invocată în cuprinsul opoziţiei.
La 18 mai 2006, pârâta a solicitat înregistrarea mărcii G., individuală combinată, cu element figurativ pentru clasa 3 de produse, săpunuri, parfumerie, uleiuri esenţiale, cosmetice, loţiuni pentru păr, conform depozitului nr. M 200605649. A fost emis Avizul de Refuz Provizoriu nr. 236678 din 26.04.2007, în baza art. 6 lit. c, având în vedere mărcile internaţionale 175101 şi 331705- J. ale Companiei germane L, O. H. und P. G. et Co. În urma argumentelor depuse, marca G. a fost admisă la înregistrare sub nr. 85574 şi publică în B.O.P.I. – Secţiunea Mărci nr. 11/2007, examinatorul considerând că prevederile art. 6 lit. c, în raport cu mărcile J., nu mai sunt aplicabile.
Firma germană a depus opoziţie la înregistrarea mărcii G. în baza art. 6 lit. c şi e, invocând anterioritatea mărcilor sale J.- CTM nr. 003625043, IR nr. 175101, IR 331705.
În cadrul procedurii de opoziţie, Comisia de Examinare Opoziţii a emis Decizia 2621 din 15 iulie 2008, prin care opoziţia introdusă a fost respinsă şi a dispus continuarea procedurilor de înregistrare a mărcii 85574 G..
La 4 noiembrie 2008, o altă entitate juridică decât oponentul, respectiv L, O. D. G., a contestat Decizia 2621 pe motiv că nu a fost apreciat corect probatoriul depus în sprijinul mărcilor J., aceste mărci ar fi fost folosite prin intermediul unui terţ în temeiul art. 246 alin. 1; se invocă reaua credinţă a solicitantului înregistrării mărcii G. şi opozabilitatea mărcii comunitare J. CTM 003625043/6.02.2004. CRM a respins contestaţia formulată prin Hot. 118/2009 şi a menţinut Decizia 2621/2008. S-a reţinut în acest sens că nu s-a făcut dovada folosirii efective pe teritoriul României a mărcilor anterioare J. potrivit Regulii 19 (8) din HG 833/1998, deoarece documentele depuse la dosarul cauzei nu constituie dovezi eficiente de utilizare a mărcii J. pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani, întrucât fie nu face referire la teritoriul României, fie nu fac referire la oponent, fie sunt poze nedatate sau poze ale unor reviste fără referire la oponent şi nu îndeplinesc condiţiile Regulii 19 (8), lit. a şi 19 (10) din HG 833/1998. Se invocă netemeinicia apelului formulat. În raport de mărcile în conflict, se subliniază că marca J. CTM nr. 003625043 este valabilă pe teritoriul României de la 1.01.2007, ulterior datei depozitului pârâtei şi nu întruneşte condiţia de anterioritate pentru a fi opusă mărcii pârâtei; dovezile de folosire a mărcilor opuse IR 175101 J. şi IR 331705 J. trebuie să acopere toate produsele protejate de aceste mărci şi care sunt protejate şi de marca pârâtei, respectiv săpunuri, parfumerie, uleiuri esenţiale, cosmetice. Nici una din cele două mărci opuse nu protejează produsele loţiuni pentru păr, astfel că nu sunt întrunite condiţiile de opozabilitate pentru aceste produse, în raport cu marca pârâtei.
Dovezile de folosire a mărcii J. administrate nu acoperă perioada continuă de 5 ani prevăzută de Regula 19(8) lit. a. Lipsa oricăror dovezi cu privire la perioada de 1 an cuprinsă între 20.11.2002- 30.11.2003 ; apelanta nu a făcut dovada folosirii mărcii J.. Identificarea produselor purtând marca J. nu se face pe baza elementelor de identificare fiscală a produsului, exterioare funcţiei mărcii, respectiv prin codul de bare, codul exact şi denumirea/descrierea comercială.
Apelanta-contestatoare trebuia să demonstreze cunoaşterea mărcii şi a produselor J. de către consumatorii din România, prin comercializarea produselor cu acest nume şi nu prin coduri de bare, coduri exacte sau prin denumirea/descriere comercială. Susţinerile apelantei sunt eronate, întrucât singurele două produse prezentate de pârâtă şi despre care se menţionează că poartă marca J., respectiv G. luciu de buze J. W. sunt de fapt produse M., aşa cum rezultă din imaginea produselor prezentate. Dintre toate înscrisurile depuse de contestatoare, facturile şi situaţiile centralizatoare ale vânzărilor 2003-2007 reprezintă singurele probe cu privire la perioada şi teritoriul în care contestatoarea pretinde utilizarea mărcilor J.. Aceste documente nu provin de la contestatoare şi nu s-a făcut dovada raporturilor dintre titularul mărcii şi firma din România, astfel că probele nu pot fi luate în considerare; facturile nu prezintă menţiunea unora produse marca J., ci se referă la alte entităţi juridice. În acest sens actele nu pot face dovada utilizării mărcii J.. Reclamanta nu a făcut dovada că menţiunea J. pe produsele comercializate împreună cu alte denumiri a fost folosită cu funcţia de marcă. Celelalte denumiri reprezintă numele comerciale ale unor companii producătoare de produse cosmetice. În această situaţie, demonstrează că nu s-a folosit real marca J. în România pentru identificarea produselor cosmetice. Nici un consumator avizat nu poate identifica produsele marca J., cât timp marca nu este ataşată pe produs sau în condiţiile în care apar alături de denumirile altor producători distribuitori şi de locul în care se produc cosmeticele. Compania L O. are o strategie de marketing bine coordonată care include amenajarea standurilor sale şi identificarea produselor prin marca L O. alături de alte mărci înregistrate, distribuite de reţelele comerciale ale acestei companii. Rujurile au inscripţionată marca în relief pe produse, la loc vizibil şi nu pe partea inferioară a tubului de ruj. Astfel că, este surprinzătoare strategia companiei reclamante de a avea alte strategii de marketing diferite de ale companiei mamă. Pretinsa dovadă a utilizării mărcii J. doar pentru o categorie dintre produsele din clasa protejată nu îndeplineşte criteriul folosirii mărcii pentru toate produsele; mărcile J., obiect al acţiunii în decădere, dau naştere unor drepturi subiective individuale şi autonome.
Pentru aceste considerente se solicită respingerea apelului formulat.
S-au depus alăturat Hot. CRM 118/19.05.2009, Tabel cu situaţia vânzărilor de rujuri, G. Paris/J. Dusseldorf/M. New York pentru 2008-2009, W. extras din Registrul Internaţional de Date netradus, planşe fotografice cu produsele a căror folosinţă se revendică, purtând marca J., facturi privind situaţia vânzărilor de produse ale firmei reclamante, planşe foto privind codurile de bare folosite pentru produse purtând mărcile M., O. G., Decizia nr. 5868 din 8.05.2009 pronunţată de Tribunalul Administrativ Superior al Republicii Bulgaria, Hotărârea Tribunalului Civil de pe lângă Tribunalul Regional din Riga din 5.01.2009, prin care este invalidată înregistrarea mărcii pârâtei, Hotărârea Oficiului de Proprietate Industrială din Praga privind admiterea opoziţiei formulate de reclamantă şi respingerea înregistrării mărcii G., lămuriri suplimentare depuse de reclamantă la Registratura Generală OSIM la 6.05.2009, în care se pune în discuţie categoria de dovezi privind folosirea mărcii J. ce trebuie avut în vedere la pronunţarea soluţiei, gama de produse acoperită de dovezile de utilizare a mărcilor J., raţiunea asocierii mărcii J. cu oraşul Dusseldorf, garanţia că există corespondenţă între cod exact cod de bare se referă la produse purtând marca J., note scrise, formulată de pârâtă, prin reprezentant legal privind problemele puse în dezbatere de către CRM pentru soluţionarea cauzei, planşe foto privind produse ale reclamantei şi modul de aplicare a mărcii, încheierea de şedinţă din 31.03.2009, pronunţată de CRM în dosarul nr. 335/2008, planşe foto privind produse ale pârâtei purtând marca G., concluzii scrise depuse de reclamantă în dosarul CRM 335/2008 la 27.03.2009, certificat de înregistrare pentru marca G., purtând număr naţional 043267280 pentru produse sau servicii din clasa 3, set de documente care atestă înregistrarea mărcii G. în alte jurisdicţii conform listei ataşate, încheiere pronunţată de Tribunalul Bucureşti- Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 8085/3/2008, din care s-a constatat transmiterea calităţii procesuale pasive pârâtei din prezenta cauză de la firma L O. H. Und P. G. et Co, planşe cu rujuri produse de companii concurente, documente în limba engleză netraduse. Completarea contestaţiei formulată de către reclamanta din prezenta cauză în dosarul CRM 335/2008, motive suplimentare de contestaţie depuse de reclamantă în dosarul CRM 335/2008, Încheiere din 16.12.2008 pronunţată de CRM, cerere de chemare în judecată formulată de pârâta din prezenta cauză, în contradictoriu cu SC U. C. SRL înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 44531/3/2008, Încheierea din 8.10.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti- Secţia a III-a Civilă în dosarul 31633/3/2008, cerere de chemare în judecată formulată de L O. H. Und P. G. et Co în contradictoriu cu SC U. C. SRL, înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 20364/3/2008, certificat de grefă eliberat de T.B.-Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 8085/3/2008, prin care s-a recunoscut lipsa capacităţii de folosinţă a pârâtei-reclamante L O. H. Und P. G. et Co, întâmpinare formulată de D. C. LTD la contestaţia formulată de L O. D. împotriva Deciziei 2621 din 15.07.2008 a Comisiei de Examinare, Extras din Registrul A al Tribunalului din Mannheim emis la cererea din 10.09.2008, contestaţie formulată de reclamantă împotriva deciziei 2621 din 15.07.2008 a Comisiei de Examinare OSIM, traduceri ale facturilor privind comercializarea în România a produselor din portofoliul L O. în perioada de sfârşit de an 2007, început de an 2008, printre care se numără şi cele purtând mărcile J., anexele P 11(t), P 12 a (t) şi b(t) şi P 13 (t) – traduceri ale facturilor privind comercializarea produselor din gama J. în perioada 2004-2006 în spaţiul comunitar, traducerea chitanţei referitoare la cheltuieli privind produsele J. în anul 2006, document ce atestă situaţia distribuţiei produselor J. în perioada ianuarie- decembrie 2006, traducerea documentului referitor la cifra de afaceri pentru gama de produse J. în luna aprilie 2007, corespondenţă internă privind comercializarea produselor J. în 2006, argumente suplimentare depuse la CEM de pârâta din prezenta cauză, planşe foto privind folosirea mărcii M., privind reviste publicate în străinătate, care fac referire la marca J., Decizia Civilă 144 A pronunţată de CAB- Secţia a IX-a Civilă în dosarul nr. 276/2005, Decizia nr. 248537 privind înregistrarea mărcii cu nr. de depozit M 200605649, argumente în urma avizului de refuz provizoriu nr. 236678 din 26.04.2007 depuse la OSIM la 26.10.2007, Sentinţa civilă 871/9.06.2009 pronunţată de T.B.-Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 8085/3/2008, prin care reclamanta din prezenta cauză a fost decăzută din drepturile conferite pe teritoriul României de mărcile internaţionale 175101 J. pentru produse din clasa 3, 331705 J. pentru produse din clasa 3, nr. 409373 J. pentru produse din clasa 3, Decizia Civilă 1073/14.07.2011 pronunţată de Curtea Constituţională în dosarul 4326/2010, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate invocată de L O. D. şi Decizia civilă 120 R/11. mai 2010 pronunţată de CAB – Secţia a IX a Civilă în dosarul nr. 8085/3/2008, prin care a fost menţinută sentinţa civilă nr. 871/2009 a Tribunalului Bucureşti privind decăderea reclamantei din drepturile conferite pe teritoriul României de mărcile internaţionale J..
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că prin acţiunea formulată SC L O. D. G. a formulat apel, în contradictoriu cu D. C. LTD şi OSIM împotriva Hotărârii 118/19.05.2009 a Comisiei de Reexaminare Mărci prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă şi s-a menţinut Decizia OSIM 2621/15.07.2008, privind continuarea procedurii de înregistrare a mărcii individuale combinate GA-DE nr. 85574, având ca titular pe SC D. C. LTD.
Mărcile J. invocate de L O. D. au aparţinut anterior unei alte firme L O. H. Und P. G. et Co.
Reclamanta nu depune la dosarul cauzei nici un document din care să rezulte dobândirea drepturilor asupra mărcii J.. Pârâta D. C., prin întâmpinarea de la fila 115 vol. 3 dosar, arată că ,, Din datele din Registrul Comerţului din Germania şi depuse şi în prezenta cauză, rezultă că L O. H. Und P. G. et Co a fost dizolvată şi radiată, fără lichidare la 31.03.2008, fără nicio specificaţie că dreptul asupra mărcilor J. a fost transferat împreună cu drepturile judicioase existente la acea dată,,. Tot în vol. 3 al dosarului cauzei, fila 8, s-a depus o cerere în limba franceză netradusă privind înregistrarea unui transfer de titular urmată de o adresă expediată din Geneva la 14.07.2008, privind înregistrările internaţionale J. 0175101, 0331705, 036617, 0409373 şi 0435479 tot în limba franceză, folosind apelativul ,, Madame, monsieur,, fără să se precizeze numele persoanei căreia i se adresează prin care informează schimbarea totală a titularului descris, înscris în Registrul Internaţional, fără a se preciza, de asemenea, care registru şi la ce număr. Actul nu este tradus şi chiar dacă limba franceză este de circulaţie internaţională, actul nu a fost semnat pentru conformitate cu originalul sau eventual legalizat. La dosarul cauzei nu s-au depus certificatele de înregistrate a mărcilor internaţionale J. şi a mărcii comunitare pentru ca instanţa să poată verifica legalitatea drepturilor invocate de reclamantă, validitatea lor în timp, dat fiind faptul că se invocă mărci din anul 1954, când firma reclamantă nu fusese înfiinţată, modul în care au fost transferate reclamantei aceste drepturi (franciză, know how, licenţă, etc.) şi caracterul mărcii, verbală combinată, pentru a putea fi analizate prin comparaţie cu marca în litigiu. Nu se poate verifica, de principiu, folosirea mărcii invocate de reclamant în România, fără să se cunoască modul în care această marcă a fost înregistrată, forma grafică protejată, dacă vizează numai termenul J. sau mai este însoţită şi de alţi termeni, cum ar fi Dusseldorf. Având în vedere că în dreptul românesc sarcina probei incumbă reclamantei, aceasta era obligată să depună la dosarul cauzei toate documentele care îi legitimează dreptul de folosinţă exclusivă asupra mărcii J.. Prin apelul formulat se face referire la probele administrate, respectiv la facturi din perioada 2003-2007, prin care se dovedeşte folosinţa mărcii reclamantei, prin intermediul corespondenţei dintre coduri şi denumirea comercială, dar tocmai stabilirea acestei corespondenţe nu a fost dovedită pe ce bază şi cum poate verifica instanţa că acel cod înscris în facturile prezentate vizează în mod legitim marca J. şi nu este un fals sau o contrafacere.
La fila 383 vol. 2 dosar, 50664/3/2009 se află lămuriri suplimentare depuse de reclamantă, prin care se arată, referitor la corespondenţa dintre menţiunile ce sunt inscripţionate pe produs şi cele care se regăsesc în facturi, că aceasta poate fi uşor verificată prin exemplele oferite de reclamantă în preambulul materialului probator. Comisia de Reexaminare poate să urmărească şi să verifice susţinerile reclamantei, privind folosirea mărcii J., aplicate pe produsele regăsite în facturi. Verificând codul de bară, prin intermediul corespondenţei, pot fi identificate în facturile din perioada 2003-2007 produsele din imagini. Reclamanta trimite instanţa la metoda intuitiv concretă, deşi, în realitate nu poate fi verificată corespondenţa. Se arată , în continuare, în aceleaşi note de dosar, că ,, Metoda deductivă la care se apelează prin demonstraţia reclamantei face parte din logica juridică, chiar dacă uneori este mai inginerească,,. Codurile de bare, codurile exacte sau denumirile/descrierile comerciale sunt elemente de identificare pentru comercianţi, ele nu se adresează consumatorilor care au la dispoziţie un singur element de identificare a produselor marca J.. Cu toate aceste lămuriri, instanţa de judecată, pentru a pronunţa o soluţie legală, are nevoie de date concrete, din care să rezulte pe ce bază s-a stabilit un corp de bare pentru marca J., pentru a se verifica riguros dacă efectiv codurile din facturi reprezintă marca J.. Acest lucru nu poate fi verificat cu câteva mostre ataşate la dosarul cauzei pentru că un cod de bare aplicat pe 2-3 mostre nu poate crea convingerea instanţei că acesta este codul real şi corespunzător celor din facturi. Există o politică de marketing, o bază de calcul a codului de bară pentru fiecare produs comercializat, care pentru instanţă trebuie să fie transparentă, ori în speţă, prin probele administrate nu s-a asigurat această transparenţă. Se face vorbire de terţul importator autorizat L O. România SRL, care aparţine ca şi reclamanta aceluiaşi grup recunoscut la nivel mondial L O., dar la dosarul cauzei nu s-a depus nici un document cu care să se dovedească această apartenenţă. Reclamanta solicită instanţei pur şi simplu să apeleze la prezumţii, să prezume consimţământul reclamantei la folosirea mărcii de către L O. R. SRL, în condiţiile în care la dosar nu s-au depus documente care să legitimeze pe adevăratul titular al mărcii J. şi cum s-au transmis drepturile asupra acestei mărci la firmele care le folosesc efectiv. Nu s-au depus dovezi nici cu privire la faptul că reclamanta alături de L O. R. SRL îşi desfăşoară activitatea ,, sub aceeaşi umbrelă,, aşa cum afirmă reclamanta.
Dincolo de aceste aspecte, inscripţionarea cuvântului J. pe produse nu demonstrează că acesta are caracter de marcă. Exploatarea semnului trebuie să fie reală, neechivocă, cu titlu de marcă, astfel încât să nu se confunde cu numele comercial sau emblema. Semnul J. pe produsele cosmetice comercializate de reclamantă, rujuri, fond de ten, luciu de buze este aplicat la baza produsului cu caractere ilizibile, neputând astfel să îndeplinească funcţia de identificare a produsului. Dimpotrivă, folosirea acestui cuvânt alături de M. New York G. Paris, sau Dusseldorf şi niciodată J. pur şi simplu, face trimitere mai degrabă la locul de provenienţă care, alături de cuvintele J. M., îl duc cu gândul pe consumator la denumiri de firme comerciale din Paris, Dusseldorf sau New York. Cu alte cuvinte, folosirea mărcii verbale şi creează confuzii pentru consumator, dar nu pentru instanţă, aşa cum s-a invocat prin motivele de apel. Modul de folosire a cuvântului J. nu demonstrează aptitudinea mărcii de a fi un semn distinctiv folosit pentru diferenţierea produselor şi serviciilor. Prin diferenţierea produselor şi serviciilor se garantează provenienţa şi calitatea acestora, se urmăreşte atragerea clientelei, se organizează piaţa, se realizează reclama şi se asigură protecţia consumatorului. Modul în care este folosită marca J. de reclamantă nu corespunde criteriilor impuse de lege, putând fi confundată foarte uşor cu numele comercial. Pentru produsul ruj de buze, singura categorie de produse cu privire la care s-au depus anumite dovezi de comercializare, nu există nicio dovadă de folosire a mărcii J., întrucât nici imaginile de pe paginile din adresa de prezentare nu prezintă aplicarea mărcii pe produse pentru identificarea şi diferenţierea lor, de alte produse de origine diferită. Nici una din planşele fotografice prezentate de reclamantă nu prezintă marca J., astfel încât consumatorul să poată identifica produsul ruj de buze, ca aparţinând firmei L O.. Nu s-au depus planşe cu panouri de prezentare, din care să rezulte că titularul de marcă a inscripţionat semnele distinctive în locuri accesibile privirii consumatorului.
Apelanta-contestatoare trebuia să demonstreze cu probele administrate cunoaşterea mărcii şi a produselor J. de către consumatorii din România, prin comercializarea produselor cu acest nume, ceea ce nu s-a demonstrat.
Criteriile simultane de aprecierea dovezilor de folosirea mărcii vizează folosirea reală şi neechivocă a acesteia cu titlu de marcă şi nu cu nume comercial sau emblemă, întrucât numai aplicarea mărcii pe produse şi punerea lor în acest mod în circulaţie are menirea de a asigura funcţia mărcii de distingerea produselor oferit spre vânzare. Folosirea mărcii trebuie să fie publică şi serioasă şi să fie efectuată pentru produsele pentru care marca a fost înregistrată; dovezile de folosire a mărcii trebuie să vizeze teritoriul României a cărui jurisdicţie trebuie să o respecte mărcile la înregistrare, dovezile de folosire trebuie să acopere o perioadă de 5 ani anterioară de publicare a mărcii contestate. Dovezile de folosire pot consta în etichete, ambalajul produselor pe care este inscripţionată marca, liste de preţuri în car este menţionată marca, cataloage, broşuri, reclame, în care este prezentată marca în legătură cu produsele protejate în segmentul de timp prevăzut de lege în condiţiile Regulii 22(2) din Regulamentul CTM. Din facturile şi documentele contabile prezentate de reclamantă nu rezultă folosirea mărcii pe teritoriul României pentru produse din clasa 3 în condiţiile art. 5 din Legea 84/1998. Pe acest aspect, de altfel, s-a pronunţat Tribunalul Bucureşti- Secţia a IV-aCivilă în dosarul nr. 8085/3/2008, prin sentinţa civilă 871/9.06.2009 menţinută de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia 120 R din 11 mai 2010, prin respingerea apelului şi care reprezintă în prezenta speţă putere de lucru judecat. Prin hotărârile de mai sus s-a dispus decăderea pârâtei L O. din drepturile conferite de mărcile J., înregistrate pe calea aranjamentului de la Madrid pentru înregistrarea internaţională a mărcilor cu extindere şi pe teritoriul României.
Analizând cele două mărci în litigiu, în raport de disp. art. 297 al. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine că gradul de distinctivitate al mărcii pârâtei este suficient de mare pentru a nu exista nici risc de confuzie şi de asociere în condiţiile reglementate de disp. art. 6 lit. c din Legea 84/1998.
Din punct de vedere fonetic numele mărcilor sunt percepute de consumatorul mediu ca total diferite.
Marca pârâtei este compusă din două silabe distincte sonor, pe când marca reclamantei este compusă dintr-o singură silabă.
Din punct de vedere semantic, marca reclamantei sugerează o piatră semipreţioasă în timp ce marca pârâtei este o marcă pur fantezistă. Marca reclamantei este exclusiv verbală, cu scriere standard, în timp ce marca intimatei este combinată, termenul GA-DE având o grafică specială stilizată.
Documentele depuse de contestatoare se referă exclusiv la două produse cosmetice complementare, ruj şi luciu de buze, în timp ce subclasa de produse cosmetice cuprinde mult mai multe tipuri (farduri de obraz, farduri de pleoape, creioane dermatografe, rimel, pudră, creme pentru faţă, creme pentru corp, şampoane, vopsea de păr, lac fixativ, loţiuni de faţă, etc.). Contestatoarea pretinde că a dovedit utilizarea mărcilor sale numai pentru una din cele trei categorii de produse din clasa 3 pentru care beneficiază de protecţie. Intimata, în schimb, a solicitat înregistrarea mărcii GA-DE pentru 5 produse din clasa 3, cosmeticele fiind unul dintre ele. În aceste condiţii, contestatoarea nu-şi poate justifica interesul pentru produse pentru care mărcile opuse, ca anteriorităţi, nu beneficiază de protecţie. Contestaţia n-ar putea fi admisă decât pentru produsele în legătură cu care s-a făcut dovada utilizării mărcilor opuse ca anteriorităţi, iar nu pentru toate cele pentru care beneficiază de protecţie fără a face dovada utilizării.
Având în vedere dispoziţiile Regulii 19 pct. 9 din HG 833/1998, potrivit cărora titularul mărcii opuse va prezenta la OSIM dovada că în cursul unei perioade de 5 ani, care precede publicării mărcii asupra căreia s-a format opoziţia, marca anterioară a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produse şi servicii pentru care aceasta a fost înregistrată, ţinând seama şi de soluţia pronunţată prin sentinţa civilă 811/9.06.2009, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti- Secţia a IV-a Civilă, instanţa va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelului civil declarat de apelanta L O. D. G., cu sediul în …….împotriva Hotărârii nr. 118/19.05.2009 a Comisiei de Reexaminare Mărci, în contradictoriu cu intimaţii D. C. LTD, cu sediul în ……….. şi OSIM, cu sediul în Bucureşti, Sector 3, str. Ion Ghica, nr. 3-5.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.12.2011.
Preşedinte, Judecător, Grefier,
Stănescu Mihaela Opriţa Steliana Vasilache Mirela
Red. S.M.
Dact. E.P./5 ex./10.02.2012
