Conflict de munca. Nelegalitatea deciziei de sanctionare disciplinara decurgând din nerespectarea conditiilor impuse prin prevederile art. 87 alin. 2 din Legea nr. 567/2004. Sanctiunea aplicabila din perspectiva dreptului substantial.
Nu poate fi primita sustinerea recurentului în sensul ca nu puteau fi desfasurate doua cercetari disciplinare în aceeasi cauza (una de catre judecatorul inspector si una de catre judecatorul desemnat de presedintele curtii de apel) si ca cercetarea a fost efectuata de catre organul ierarhic superior atât cu privire la magistrat, cât si cu privire la grefier, având în vedere atât prevederile legale mai sus citate, cât si dispozitiile art.44 din Legea nr.317/2004 potrivit carora, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste, prin sectiile sale, rolul de instanta de judecata în domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor, pentru faptele prevazute în Legea nr.303/2004 republicata.
Nu poate fi primita sustinerea recurentului în sensul ca nu puteau fi desfasurate doua cercetari disciplinare în aceeasi cauza (una de catre judecatorul inspector si una de catre judecatorul desemnat de presedintele curtii de apel) si ca cercetarea a fost efectuata de catre organul ierarhic superior atât cu privire la magistrat, cât si cu privire la grefier, având în vedere atât prevederile legale mai sus citate, cât si dispozitiile art.44 din Legea nr.317/2004 potrivit carora, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste, prin sectiile sale, rolul de instanta de judecata în domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor, pentru faptele prevazute în Legea nr.303/2004 republicata.
Rezulta asadar, ca în cazul intimatei-reclamante cercetarea prealabila trebuia efectuata, astfel cum dispun prevederile art.87 al.2 din Legea nr.567/2004, respectiv de catre un judecator desemnat de presedintele curtii de apel, verificarile si constatarile Inspectiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii neputând suplini aceasta cercetare, în conditiile în care, asa cum am aratat, Consiliul Superior al Magistraturii nu are atributii în ceea ce priveste stabilirea raspunderii disciplinare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti.
Rezulta asadar, ca în cazul intimatei-reclamante cercetarea prealabila trebuia efectuata, astfel cum dispun prevederile art.87 al.2 din Legea nr.567/2004, respectiv de catre un judecator desemnat de presedintele curtii de apel, verificarile si constatarile Inspectiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii neputând suplini aceasta cercetare, în conditiile în care, asa cum am aratat, Consiliul Superior al Magistraturii nu are atributii în ceea ce priveste stabilirea raspunderii disciplinare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti.
Decizia civila nr. 338/R din 22 ianuarie 2010
Prin sentinta civila nr.5738/29.06.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale în dosarul nr.49427/3/LM/2008, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta S.L. în contradictoriu cu pârâtul T.B. si, în consecinta, s-a dispus anularea deciziei de sanctionare nr.81/24.11.2008 emisa de Presedintele T.B. si radierea din carnetul de munca al reclamantei a eventualelor mentiuni înscrise în baza deciziei anulate.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca prin decizia contestata Presedintele T.B a sanctionat disciplinar reclamanta cu aplicarea sanctiunii “avertisment” prevazuta de art.85 lit.a din Legea nr.567/2004, art.149 al.3 din Regulamentul de Ordine Interioara a Instantelor Judecatoresti si art.264 al.1 lit.a din Codul muncii, retinându-se ca, reclamanta, în calitate de grefier în cadrul instantei, a savârsit fapta prevazuta de art.149 lit. k si al.3 din Regulament, respectiv omisiunea grava de a îndeplini atributiile ce-i revin potrivit legii.
Prima instanta a constatat ca procedura urmata pentru sanctionarea reclamantei nu este conforma dispozitiilor legale, conducând în atare conditii la finalitatea actului final emis.
S-au retinut în acest sens prevederile art.87 din Legea nr.567/2004 cu referire la art.63 al.1 si art.267 din Codul muncii, considerându-se ca pentru a se realiza cercetarea disciplinara prealabila este necesara citarea si ascultarea persoanei în cauza, impunându-se prin urmare convocarea în scris a acesteia.
Totodata, s-a retinut si ca o alta conditie necesara pentru legalitatea actului de sanctionare este aceea ca, cercetarea disciplinara sa fie efectuata de judecatori desemnati de catre Presedintele Curtii de Apel iar nu de Inspectia Judiciara din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care are atributii doar în ceea ce priveste raspunderea disciplinara a judecatorilor si procurorilor.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs în termen si motivat pârâtul T.B, aratând ca în mod gresit instanta de fond a retinut ca lipsa convocarii în scris echivaleaza cu neefectuarea cercetarii disciplinare, având în vedere faptul ca finalitatea prevederii legale privind necesitatea convocarii scrise, consta în aceea ca salariatul sa cunoasca efectiv ca s-a initiat o verificare în ceea ce-l priveste si sa aiba posibilitatea de a face o aparare eficienta.
Recurentul a precizat ca în speta, cu toate ca reclamanta nu a fost convocata în scris, cercetarea disciplinara a fost efectuata, reclamanta fiind audiata si având astfel posibilitatea de a-si face apararea. Ori, atât timp cât exista dovada audierii reclamantei (nota explicativa întocmita de aceasta fiind atasata la dosarul cauzei), neîndeplinirea formalitatilor privind convocarea scrisa nu mai prezinta importanta, cerinta legii fiind îndeplinita.
Referitor la împrejurarea ca cercetarea disciplinara ar fi fost efectuata de un organ necompetent, recurentul a mentionat faptul ca Inspectia Judiciara din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a efectuat verificari cu privire la modalitatea de judecare a dosarului nr.46417/3/2007, la plângerea Procurorului General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti, acesta reclamând faptul ca instanta de recurs s-a aflat în situatia de a constata încetata de drept masura arestarii preventive a inculpatului Maracine Nicolae, ca urmare a înaintarii cu întârziere a dosarului, peste termenul legal, la data solutionarii caii de atac durata masurii arestarii preventive fiind deja expirata.
A mai aratat recurentul ca în urma verificarilor efectuate de singurul organ care are competenta de a efectua verificari cu privire la cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata, respectiv Inspectia Judiciara – Sectia Judecatori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost retinut vinovatia reclamantei constând în nerespectarea termenului în care trebuie înaintat dosarul la instanta de recurs.
În aceste conditii, recurentul a aratat ca nu se mai impunea o noua verificare care sa fie efectuata de un judecator desemnat de Presedintele Curtii de Apel, întrucât concluziile rapoartelor sau a notelor de inspectie încheiate de judecatorii-inspectori din cadrul Inspectiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii sunt obligatorii, ele neputând fi contestate. Prin urmare, nu puteau fi desfasurate doua cercetari disciplinare paralele în aceeasi cauza, una de catre judecatorul inspector iar alta de catre un judecator desemnat de Presedintele Curtii de Apel, cercetarea fiind efectuata atât cu privire la magistrat cât si cu privire la grefier de catre organul ierarhic superior.
Prin întâmpinarea formulata intimata S.L. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs formulate si în raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
În speta, decizia de sanctionare contestata a fost emisa în raport de constatarile Inspectiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a verificarilor efectuate de aceasta în dosarul nr.147/CDJ/2008 al Comisiei de Disciplina pentru judecatori.
În aceste conditii, în mod corect instanta de fond a retinut nelegalitatea deciziei de sanctionare emisa de recurent, având în vedere prevederile art.87 al.2 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor de pe lânga acestea, care impun ca cercetarea disciplinara a personalului auxiliar de specialitate sa fie efectuata de un judecator sau procuror desemnat de conducatorul curtii de apel sau al parchetului de pe lânga aceasta, finalizându-se printr-un act de constatare.
Alin.4 al art.87 din Legea nr.567/2004 prevede ca în cadrul cercetarii prealabile se vor stabili faptele si urmarile acestora, împrejurarile în care au fost savârsite, existenta sau inexistenta vinovatiei, precum si oricare alte date concludente, iar potrivit alin.5 al aceluiasi text de lege, citarea si ascultarea persoanei în cauza si verificarea apararilor acesteia sunt obligatorii.
Din aceasta perspectiva, este corecta retinerea instantei de fond în sensul ca pentru a se realiza cercetarea este necesara citarea si ascultarea persoanei în cauza, prin convocarea în scris a acesteia.
Ori, în cauza intimata-reclamanta nu a fost convocata în scris în cadrul unei cercetari prealabile efectuate în conditiile art.87 al.2 din Legea nr.567/2004, nota explicativa data de aceasta în cadrul procedurii de verificare efectuata de catre Inspectia Judiciara din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori, nefiind rezultatul aplicarii art.87 al.5 din Legea nr.567/2004.
Pentru considerentele aratate, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civila, va respinge recursul ca nefondat.
