Prin sentinta civila nr. 2462/18.02.2009 a Judecatoriei Iasi, instanta a admis a admis cererea formulata de reclamanta P.M in contradictoriu cu paratii BV si SI si a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare auntentificat sub nr. 238/2007 .
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca la data de 22.10.1994 reclamanta PM s-a casatorit cu paratul BV, iar la data de 19.10.1995, paratul BV a cumparat un teren in suprfata de 2010 mp de la numitul BC, astfel cum rezulta din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 32399/1995 .Totodata instanta a mai retinut ca paratul BV a declarat in cadrul acestui contract de vanzare cumparare ca este necasatorit, iar ulterior, la data de 12.09.2006, instanta a dispus desfacerea castoriei dintre el si reclamanta .
De asemenea, instanta a mai constat ca ulterior desfacerii casatoriei, respectiv la data de 05.02.2007, paratul BV a instrainat din suprafata initial cumparata in anul 1995 o suprafata de 1927 mp paratului SI, astfel cum rezulta din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 238/2007 .
In drept, potrivit art. 30 alin. 1 C.fam.”bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor”, iar conf. alin. 2 “ calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita” .
Astfel, instanta a retinut ca suprafata de teren ce a facut obiectul contractului supus litigiului reprezinta bun comun, acesta fiind dobandit in anul 1995 dupa incheierea casatoriei dintre reclamanta si paratul BV, iar imprejurarea ca paratul a declarat cu ocazia incheierii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 32399/1995 ca este necasatorit nu are nici o relevanta juridica in sensul schimbarii naturii juridice a bunului din bun comun in bun propriu .
Astfel, instanta retine ca regula este comunitatea de bunuri, iar exceptiile privind bunurile proprii sunt limitative prevazute de lege si de stricta interpretare, conform art. 31 C.fam., comunitatea de bunuri reprezentand dealtfel un regim matrimonial stabilit prin lege si obligatoriu, legea presupunand ca ambii soti au avut o contributie la dobandirea lor .
Totodata instanta retine ca odata cu desfacerea castoriei intre reclamanta si paratul BV, regimul lor matrimonial al comunitatii de bunuri a a incetat, iar proprietatea lor in devalmasie s-a transformat intr-o proprietate de drept comun, respective intr-un drept de coproprietate, dreptul fiecarui fost sot fiind determinabil pana la iesirea lor din indiviziune, iar regulile care carmuiesc in consecinta acest drept de coproprietate nu mai sunt cele prevazute de regimul matrimonial, ci regulile de drept comun privind proprietatea comuna pe cote parti .
In consecinta, instanta retine ca ulterior desfacerii casatoriei paratul BV a instrainat terenul fara a avea consimtamantul fostei sale sotii, desi potrivit dispozitiilor legale acesta avea nevoie de consimtamantul expres al reclamantei in vederea instrainarii bunului, conform principiului unanimitatii, in sensul ca actele de dipozitie( in speta de fata vanzare cumpararea terenului) asupra unui bun sau a unei parti dintr-un bun aflat in coproprietate nu pot fi facute decat cu acordul tuturor coproprietarilor .
Astfel, avand in vedere ca paratul BV a instrainat un bun comun, aflat in coprorietate cu reclamanta fara a avea consimtamantul sau expres, instanta apreciaza ca actul este lovit de nulitate absoluta, nefiind indeplinita una dintre conditiile generale si esentiale de valabilitate ale unui act juridic, prevazute de art. 948 c.civ. respectiv consimtamantul .
