Vânzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic aflate în proprietatea privata a statului. Norme juridice cu caracter special. Conditii neîndeplinite.
Legea 346/14 iulie 2004; art.69 din O.G 39/14 iulie 2005.
Este irelevanta admiterea exceptiei nelegalitatii Ordinului Ministerului Culturii si Cultelor nr.2258/05.09.2005, prin sentinta civila 414/07.02.2007 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia Contencios Administrativ si Fiscal dosar7453/3/2006 raportat la prev. Lg.346/2004 fata de textul de lege aplicabil în speta, art.67 O.G.39/2005 – potrivit caruia diminuarea participatiei statului la unitatile aflate sub autoritatea Ministerului Culturii Cultelor inclusiv RADEF România Film (art.66), precum si vânzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, a terenurilor aferente acesteia, aflate în proprietatea privata a statului si administrarea RADEF România Film, se pot realiza numai în temeiul unor strategii specifice, elaborate de Ministerul Culturii si Cultelor pentru fiecare societate în parte si aprobate prin hotarâre de Guvern.
Reclamanta nu se poate prevala de prevederile ordinului M.C.C 2461/2004, ulterior adoptarii normelor speciale prevazute de art. O.G 39/2005.
(Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala; Decizia Comerciala Nr.519 din 12.11.2008)
Prin cererea înregistrata sub nr.7453/3/2006, pe rolul Tribunalul Bucuresti, reclamanta SC M.C. SRL a chemat în judecata pârâta R.A.D.E.F. solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa constate ca reclamanta îndeplineste conditiile prevazute de lege pentru cumpararea actului denumit Cinematograful “Modern”, prin negociere directa; obligarea pârâtei la executarea în natura a obligatiei, încheierea contractului de vânzare-cumparare a activului denumit Cinematograful “Modern” detinut de reclamanta în calitate de locator, cu cheltuieli de judecata.
S-a aratat, în motivarea cererii ca reclamanta detine si exploateaza activul numit Cinematograful “Modern” în temeiul contractului de închiriere nr.42/17.07.2003 înregistrat la RADEF România Film filiala interjudeteana Brasov, sub nr.1262/17.07.2003, contract al carui termen de valabilitate expira la 28.07.2008, prin care s-a transmis folosinta salii “b” cinematograf, hol parter; grup sanitar; camera acumulatori; camera personal etaj; cabina proiectie.
S-a sustinut întrunirea conditiilor impuse de art.12 Legea nr.346/2004, reclamanta înscriindu-se în categoria întreprinderilor mici si mijlocii conform adresei emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala nr.17418/04.11.2005, prin efectul dispozitiilor susmentionate s-a stipulat obligatia regiilor autonome de a încheia contracte de vânzare-cumparare, prin negociere directa, cu privire la activele aflate în patrimoniul sau, cu respectarea dreptului de preferinta al locatarilor la cumpararea activelor, cu posibilitatea negocierii pretului, determinat prin expertiza întocmita de un expert acceptat de ambele parti.
Prin întâmpinarea, formulata la 05.04.2006, pârâta SC RADEF România Film a invocat exceptia prematuritatii introducerii actiunii, invocând lipsa mandatului emis de catre acelasi minister, sustinându-se ca solutia ce se va pronunta în cauza este determinata de actul administrativ unilateral prin care s-a suspendat procedura vânzarii activelor detinute de întreprinderile mici si mijlocii.
În esenta au fost invocate dispozitiile art.9 din Legea nr.346/2004 potrivit carora ministerele au obligatia de a elabora si asigura masuri si actiuni menite sa contribuie la protejarea întreprinderilor mici si mijlocii în raporturile lor cu statul; disp. art.12 si art.14 Legea nr.346/2004.
S-a sustinut, de asemenea, încalcarea dispozitiilor art.4 alin.3 Legea 24/2000 raportat la art.67 alin.1 O.G 39/2005, prin care nu s-a prevazut obligarea Ministerului Culturii si Cultelor de a emite un ordin pentru abrogarea ordinului 2461/2004 ci s-a reglementat posibilitatea elaborarii strategiei de privatizare prealabil al institutiei publice sub a carei autoritate functioneaza, în conformitate cu prevederile Legii nr.15/1990, art.27 alin.1 O.U.G nr.88/1997 Legea nr.99/1990 si ale art.105 H.G 577/2002.
Au fost invocate si dispozitiile art.67. O.G 39/2005 potrivit carora vânzarea activelor aflate în proprietatea privata a statului si administrarea RADEF România Film nu se poate efectua decât în temeiul unei strategii emise de Ministerul Culturii si Cultelor aprobate prin hotarâre a Guvernului.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii învederându-se ca reclamanta are un drept de folosinta numai asupra unei sali de cinematograf, din cele trei ale activului “Complexul Cinematografic Modern” asa cum acesta figureaza înscris în anexa la O.G 39/2005.
Prin cererea înregistrata la 28.06.2006, reclamanta a invocat exceptia nelegalitatii ordinului 2258/05.09.2005, emis de Ministerul Culturii si Cultelor prin care s-a abrogat ordinul 2461/2004.
Prin întâmpinarea formulata la 9.08.2006, pârâta RADEF România Film, în ceea ce priveste exceptia de nelegalitate a ordinului 2258/2005 s-a învederat prin adresa nr.1774/28.03.2005 (2761/2005) Ministerul Culturii si Cultelor a solicitat sistarea procedurilor de închiriere, concesionare sau vânzare a salilor si gradinilor de cinematograf pâna la stabilirea patrimoniului RADET România Film; în temeiul art.67 O.G 39/2005 Ministerul Culturii si Cultelor a emis ordinul nr.2462/2005, abrogând ordinul prin care s-a declansat procedura de vânzare actiuni, act administrativ anulat implicit prin efectul art.67 O.G 39/2005.
În cauza, prin sentinta civila nr.414/07.02.2007 Curtea de Apel Bucuresti Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis exceptia de nelegalitate, constatând ca nelegal ordinul 2258/2005.
Prin sentinta comerciala nr.11550/17.10.2007, pronuntata în dosar 7453/3/2007, Tribunalul Bucuresti a admis cererea; a constatat ca reclamanta îndeplineste conditiile prevazute de lege pentru cumpararea activului denumit Cinematograful “Modern”, situat în Brasov, str.Grivita nr.65, bl.47, Jud.Brasov, prin negociere directa; obliga pârâta la executarea în natura a obligatiei, respectiv la încheierea contractului de vânzare-cumparare a activului mentionat.
Pentru a hotarî astfel, instanta a apreciat ca reclamanta întruneste cerintele Legii nr.346/2004, face parte din categoria întreprinderilor mici si mijlocii; activul a carei vânzare-cumparare solicitata este disponibil, aflându-se în folosinta reclamantei.
Împotriva sentintei a formulat apel reclamanta RADEF România Film, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea apelului, în care s-a invocat în esenta gresita aplicare a legii si eronata apreciere a materialului probator administrat.
S-a sustinut ca în conformitate cu dispozitiile în vigoare în domeniul privatizarii Legi 15/1990; art.27 indice 1 O.U.G 88/1997 si Legea nr.346/2004, regiile autonome pot vinde activele aflate în administrarea lor, prin negociere directa, cu acordul institutiei publice sub autoritatea careia functioneaza.
S-a mai aratat ca reclamanta nu beneficiaza de disp. ordinului Ministerului Culturii si Cultelor nr.2461/2004, întrucât între parti nu s-au purtat negocieri directe în temeiul si cu respectarea procedurii prevazute de acesta; de asemenea, prin adresa nr.1779/28.03.2005 Ministerul Culturii si Cultelor a solicitat sistarea oricaror proceduri de închiriere, concesionare sau vânzare a salilor si gradinilor de cinematograf, pâna la stabilirea patrimoniului RADET, în raport cu fostul ca pâna la momentul suspendarii nu au fost initiate procedurile de negociere, actiunea este neîntemeiata.
S-a sustinut, în ceea ce priveste vânzarea activelor aflate în administrarea RADET nu pot fi ignorate efectele art.67 O.G 39/2005 prin care legiuitorul a impus adoptarea unei proceduri speciale privind privatizarea acestor active, procedurii speciale rap. la dispozitiile generale continute de Legea nr.346/2004, faptul ca pâna în prezent aceasta strategie nu a fost adoptata ca urmare a admiterii exceptiei nelegalitatii ordinului 2258/05.09.2005 si a anularii HG 1792/2006 si a HG 1874/21 decembrie 2006 prin decizia 2579/20.06.2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie dosarul 1620/2/2007, îndreptateste masura suspendarii procedurilor de privatizare în conformitate cu disp. adresei 1779/28.03.2005 a Ministerului Culturii si Cultelor.
Prin întâmpinarea formulata la 25.01.2008, intimata SC M.C. SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat, mentinerea sentintei atacate.
S-a învederat ca prin notificarea 2119/25.11.2005 s-a solicitat cumpararea activului detinut în temeiul contractului de închiriere nr.42/14.07.2007, în conformitate cu art.12 alin.1 lit.b Legea nr.346/2004, fiind întrunite toate conditiile de admitere prevazute de textul de lege.
S-a învederat ca potrivit art.14 Legea nr.346/2004, nu este necesar mandatul institutiei în subordinea careia functioneaza apelanta, consiliului de administratie al regiei, care adopta hotarârea privind vânzarea activului, revenindu-i doar obligatiile de informare cu privire la operatiune, a ministerului de resort; au fost invocate si disp. art.2 H.G 1874/2006 apreciate ca incidente în cauza.
Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
În fapt, între SC M.C. SRL reclamanta si R.A.D.E.F “România Film” a intervenit contractul de închiriere nr.42/17.07.2003 (1262/17.07.2003), cu termen la 28.07.2008, prin care s-a transmis dreptul de folosinta asupra salii “B” cinematograf; hol parter; grup sanitar; camera acumulatori; camera personal etaj; cabina proiectie.
Prin adresa nr.17418/04.11.2005 Agentia Nationala a Administrare Fiscala atesta ca reclamanta se încadreaza în categoria întreprinderilor mici si mijlocii.
Din analiza sentintei atacate, prin prisma motivelor de apel invocate rezulta ca prima instanta s-a raportat în pronuntarea solutiei exclusiv la Legea nr.346/2004 apreciind ca aplicabile în cauza dispozitiile art.12 alin.1 lit.b din lege, fara a supune cenzurii argumentele invocate de catre pârâta prin întâmpinare.
Reclamanta, a învederat prin notificarea nr.2119/25.11.2005 pârâtei necesitatea încheierii unui nou act aditional la contractul de închiriere nr.42/17.07.2003, în sensul completarii obiectului acestuia, prin includerea terenului aferent cinematografului Modern în temeiul art.65 O.G39/2005, precum si încheierea contractului de vânzare-cumparare a activului Cinematografului Modern situat în Brasov str.Grivitei nr.65, bl.47, jud.Brasov; au fost invocate si dispozitiile O.G 88/1997 si art.12 alin.1 lit.b Legea nr.346/2004.
Cu privire la dispozitiile legale incidente în speta apreciem ca Legea nr.346/14 iulie 2004, privind stimularea înfiintarii si dezvoltarii întreprinderilor mici si mijlocii reprezinta cadrul legislativ general în raport cu care, O.G 39/14 iulie 2005 publicata în Monitorul Oficial nr.704/04.08.2005 privind cinematografia, art.69 constituie norma speciala de stricta aplicare.
Întrucât solicitarea începerii negocierilor a fost formulata ulterior intrarii în vigoare a O.G 39/2005, principiul tempus regit actum nu ridica probleme deosebite de interpretare.
De asemenea, apreciem ca irelevanta admiterea exceptiei nelegalitatii ordinului Ministerului Culturii si Cultelor 2258/05.09.2005, prin sentinta civila nr.414/07.02.2007 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal dosar nr.7453/3/2006 fata de textul de lege aplicabil, art.67 O.G 39/2005 potrivit caruia diminuarea participatiei statului la unitatile aflate sub autoritatea Ministerului Culturii si Cultelor inclusiv RADEF România Film art.66, precum si vânzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privata a statului si în administrarea RADEF România Film, se pot face pe baza unor strategii specifice, emise de Ministerul Culturii si Cultelor, pentru fiecare societate si aprobate prin hotarâre a Guvernului.Procesul de privatizare, în acest domeniu reglementat distinct s-a desfasurat în temeiul actelor de autoritate, emise conform dispozitiilor legale sus-amintite, acte de autoritate constatate nelegale sau anulate.
Astfel, asa cum au retinut s-a admis exceptia nelegalitatii ordinului Ministerului Culturii si Cultelor nr.2258/05.09.2005; prin decizia nr.2579/20 iunie 2008 dosarul nr.1620/2/2007 ÎCCJ a dispus anularea HG 1792/20 octombrie 2006 si a HG 1874/21 decembrie.
În considerarea imposibilitatii stabilirii strategiei specifice de catre Ministerul Culturii si Cultelor, a cadrului general si potrivit art.67 O.G 39/2005 pentru fiecare societate în parte cu aprobarea Guvernului, prin adresa 1779/28.03.2005 (2761/2005 – în evidentele pârâtei) anterior notificarii acesteia de catre reclamanta, s-a dispus de catre Ministerul Culturii si Cultelor, suspendarea oricaror proceduri de închiriere, concesionare sau vânzare a salilor si gradinilor de cinematograf administrate pâna la inventarierea patrimoniului RADEF România Film.
În consecinta, întemeiat pârâta a declinat solicitarea reclamantei privind începerea negocierilor pentru vânzarea activului, aceasta procedura fiind suspendata pâna la adoptarea unei strategii specifice aprobate prin hotarâre a Guvernului, conform art.67 alin.1 O.G 39/2005 în vigoare la data solicitarii înstrainarii actiunii.
Apreciem ca irelevanta constatarea nelegalitatii ordinului Ministrului Culturii nr.2258/2005 prin care a fost abrogat O.M.C. 2461/2004, si pentru ca acesta nu îsi mai producea efecte întrucât fusese adoptat în temeiul legii generale Legea nr.346/2004, care în virtutea principiului “specialia generalibus derogant” nu mai este aplicabila înstrainarii activelor aflate în patrimoniul RADEF România Film.
Reclamanta nu se poate prevala de prevederile ordinului M.C.C 2461/2004, ulterior adoptarii normelor speciale continute de O.G 39/2005.
De asemenea, refuzul înstrainarii activului este justificat si în temeiul O.G 39/2005, întrucât a rezultat ca reclamanta nu este titulara unui contract de închiriere al întregului activ asa cum a afirmat în cererea introductiva, prin contractul de închiriere nr.42/2003 fiindu-i închiriata sala “B” de cinematograf, din cele trei sali ale complexului cinematografic cu 3 sali Modern, asa cum figureaza în anexa la O.G 39/2005 pozitia 61/705; mai mult, reclamantei nu i-a fost închiriat si terenul aferent complexului, prin notificarea nr.2119/25.11.2005 prin care a solicitat înstrainarea activului solicitând si modificarea contractului de închiriere prin act aditional, în sensul închirierii si a terenului aferent.
În raport cu acestea, în mod gresit instanta de fond a retinut ca reclamanta îndeplineste conditia de locatar al activului supus privatizarii.
În consecinta apreciind nelegala si neîntemeiata sentinta atacata, în temeiul art.296 C.pr.civ., a admis apelul, a schimbat în tot sentinta atacata respingând actiunea ca nefondata. (C.S)
