Contract de vânzare-cumpărare. Neplata preţului vânzării. Consecinţe
C.civ., art. 1361-1370
Principala obligaţie a cumpărătorului este de a plăti preţul în ziua şi la locul determinat prin contract, această obligaţie a cumpărătorului fiind de esenţa contractului de vânzare-cumpărare.
În caz de neplată a preţului în condiţiile stipulate, vânzătorul are la dispoziţie mai multe mijloace juridice: a) executarea silită a obligaţiei de plată; b) excepţia de neexecutare; c) acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare.
În caz de neplată a preţului în condiţiile stipulate, vânzătorul are la dispoziţie mai multe mijloace juridice: a) executarea silită a obligaţiei de plată; b) excepţia de neexecutare; c) acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare.
Dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul, vânzătorul poate cere rezoluţiunea vânzării, el putând solicita rezoluţiunea atât în cazul în care cumpărătorul nu a plătit deloc preţul sau numai o parte din preţ, cât şi atunci când nu s-au plătit dobânzile convenite, dreptul de opţiune aparţinând numai vânzătorului. Deşi art. 1366 şi 1367 din Codul civil se referă numai la bunurile imobile, cele două texte de lege sunt aplicabile atât vânzărilor de bunuri imobile, cât şi vânzărilor de bunuri mobile.
În ceea ce priveşte efectele rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare, dacă rezoluţiunea s-a pronunţat împotriva cumpărătorului, atunci ea operează retroactiv până în momentul vânzării. Datorită acestui fapt, cumpărătorul va restitui vânzătorului bunul vândut, împreună cu fructele acestuia, şi va putea fi obligat şi la daune-interese.
În ceea ce priveşte efectele rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare, dacă rezoluţiunea s-a pronunţat împotriva cumpărătorului, atunci ea operează retroactiv până în momentul vânzării. Datorită acestui fapt, cumpărătorul va restitui vânzătorului bunul vândut, împreună cu fructele acestuia, şi va putea fi obligat şi la daune-interese.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 607 din 9 septembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 652/J.S. din 5 aprilie 2007 pronunţată în dosarul nr. 3744/115/ 2006 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraş-Severin a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta S.C.P. I S.P.R.L. Timişoara, în calitate de lichidator judiciar al pârâtei debitoare S.C. A S.A. Bozovici, societate aflată în procedura falimentului reglementată de Legea nr. 85/2006, împotriva pârâţilor S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin, S.C. B S.A. – Sucursala Caraş-Severin şi M.G., şi a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta S.C. A S.A. Bozovici, în calitate de vânzător, şi pârâta S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin, în calitate de cumpărător, autentificat sub nr. 3223/ 08.11.2002 la B.N.P. I.M. din Drobeta Turnu Severin, având ca obiect imobilul situat în loc. Bozovici, compus din suprafaţa de 18.355 mp. teren şi construcţiile edificate pe acesta ce alcătuiesc o fabrică de cherestea, întabulat în C.F. nr. 839 Bozovici, şi utilajele care se află în aceasta: un gater, un post trafo, precum şi imobilul situat în loc. Borlovenii Noi, compus din teren intravilan în suprafaţă de 22.494 mp. teren şi construcţiile edificate pe acesta ce alcătuiesc o fabrică de cherestea, întabulat în C.F. nr. 123 Borlovenii Noi, şi trei gatere, centrală termică, patru instalaţii de aburire lemn, diverse utilaje de profil, un post trafo, pompă de apă etc., iar ca o consecinţă a acestei măsuri, tribunalul a obligat pârâta S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin să restituie debitoarei bunurile menţionate, autorizând, totodată, practicianul să se adreseze Biroului de Carte Funciară în vederea efectuării rectificărilor şi înscrierea titlurilor de proprietate cu privire la imobilele în litigiu potrivit celor dispuse de judecătorul-sindic. Totodată, prima instanţă a respins capetele de cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3223/08.11.2002 şi a actelor de vânzare prin licitaţie a imobilului înscris în C.F. 839 Bozovici, constând în teren intravilan cu casă nr. 953, în suprafaţă de 18.355 mp., potrivit actului de adjudecare din data de 17 noiembrie 2004 al executorului bancar M.D. al pârâtei S.C. B S.A. – Sucursala Caraş-Severin, întocmit în dosarul executorului nr. 32/2004 şi dosarul execuţional nr. 13/2001 al Judecătoriei Bozovici, în favoarea adjudecatarului pârât M.G., respectiv de obligare a pârâtei S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin să restituie bunurile prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare menţionat, aferente activului debitoarei S.C. A S.A. Bozovici, „Fabrica de cherestea Bozovici”, înscris în C.F. nr. 839 Bozovici, intravilan cu casă nr. 953, în suprafaţă de 18.355 mp., bunuri asupra cărora s-a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare prin adjudecare de către pârâtul M.G., precum şi cererea referitoare la daune cominatorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii introductive şi precizatoare ca fiind neîntemeiate şi nefondate.
Prin decizia civilă nr. 607 din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta S.C. SW Industries S.R.L. Drobeta Turnu Severin împotriva sentinţei comerciale nr. 652/J.S. din 5 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 3744/115/2006.
În acest sens s-a reţinut că, deşi cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta intimată S.C.P. I S.P.R.L. Timişoara, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. A S.A. Bozovici, astfel cum a fost ea precizată ulterior, nu a fost admisă decât în parte de către judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraş-Severin, hotărârea nu a fost atacată cu recurs decât de pârâta S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin, astfel că instanţa de recurs va analiza legalitatea şi temeinicia hotărârii tribunalului numai sub aspectul capetelor de cerere admise, referitoare la rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între societatea debitoare, în calitate de vânzător, şi recurentă, în calitate de cumpărător, autentificat sub nr. 3223/ 08.11.2002 la B.N.P. I.M. din Drobeta Turnu Severin, având ca obiect imobilul situat în loc. Bozovici, compus din suprafaţa de 18.355 mp. teren şi construcţiile edificate pe acesta ce alcătuiesc o fabrică de cherestea, întabulat în C.F. nr. 839 Bozovici, şi utilajele care se află în aceasta: un gater, un post trafo, precum şi imobilul situat în loc. Borlovenii Noi, compus din teren intravilan în suprafaţă de 22.494 mp., şi construcţiile edificate pe acesta ce alcătuiesc o fabrică de cherestea, întabulat în C.F. nr. 123 Borlovenii Noi, şi trei gatere, centrală termică, patru instalaţii de aburire lemn, diverse utilaje de profil, un post trafo, pompă de apă etc., la obligarea societăţii pârâte să restituie debitoarei bunurile menţionate şi la autorizarea dată practicianului să se adreseze Biroului de Carte Funciară în vederea efectuării rectificărilor şi înscrierea titlurilor de proprietate cu privire la imobilele în litigiu potrivit celor dispuse de judecătorul-sindic.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă fără putinţă de tăgadă că între debitoarea S.C. A S.A. Bozovici şi recurenta S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin la data de 8 noiembrie 2002 a intervenit un contract de vânzare-cumpărare atât a imobilelor situate în localităţile Bozovici şi Borlovenii Noi, întabulate în C.F. nr. 839 Bozovici şi în C.F. nr. 123 Borlovenii Noi, cât şi a utilajelor care se află în cele două fabrici de cherestea, respectiv: un gater şi un post trafo în cazul primului teren, şi trei gatere, o centrală termică, patru instalaţii de aburire lemn, diverse utilaje de profil, un post trafo, pompă de apă etc. în cazul celuia din urmă, contractul fiind autentificat de un notar public.
Preţul acestei tranzacţii a fost stabilit de cele două părţi contractante la suma de 299.999 U.S.D., inclusiv T.V.A., reprezentând contravaloarea a 10.063.166.456 lei, sumă care urma să fie achitată astfel: societatea cumpărătoare va plăti sau va prelua până la data de 30 noiembrie 2002 creditul de aproximativ 179.999 U.S.D. către S.C. B S.A. – Sucursala Caraş-Severin, credit ce a fost acordat societăţii vânzătoare, imobilele fiind ipotecate în favoarea băncii sub nr. 37 şi 38/2000 în cartea funciară, restul de 120.000 U.S.D. urmând să fie achitat de către cumpărător conform filelor cec cu nr. B.G. 30300295129 pentru suma de 2.012.640.000 lei şi B.G. 30300295131 pentru suma de 2.012.640.000 lei, scadente la data de 20 ianuarie 2003, cu menţiunea că sunt valabile cu ştampilele societăţii cumpărătoare, aşa cum au fost completate şi înmânate reprezentantului vânzătoarei.
Cu toate acestea, societatea cumpărătoare nu a achitat preţul vânzării, aspect recunoscut, de altfel, de către pârâta S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin prin însăşi cererea de recurs, dar privitor la care susţine fără nici temei că datorită nerespectării de către vânzător o obligaţiei asumate prin contractul referitor la radierea din cartea funciară somaţiilor de plată ale S.C. D S.A. până la data întabulării dreptului de proprietate pe numele societăţii cumpărătoare, singura sarcină care putea trena asupra imobilelor dobândite fiind ipoteca înscrisă în favoarea S.C. B S.A. – Sucursala Caraş-Severin, precum şi radierea notării făcute în baza încheierii nr. 166/2002 cu privire la suprafaţa de 1581 mp., pentru care s-a obţinut sentinţa civilă nr. 289/2002 a Judecătoriei Bozovici, debitoarea trebuie „să-i plătească” daune constând în transmiterea dreptul de proprietate asupra terenului celor două fabrici cu titlu gratuit.
Potrivit art. 1361 din Codul civil, principala obligaţie a cumpărătorului este de a plăti preţul în ziua şi la locul determinat prin contract, alături de aceasta cumpărătorul mai având şi obligaţia de a lua în primire bunul vândut, precum şi pe aceea de a suporta cheltuielile vânzării, dacă nu s-a prevăzut altfel în contract.
Obligaţia cumpărătorului de plată a preţului este foarte importantă şi este de esenţa contractului de vânzare-cumpărare. Regulile prevăzute de Codul civil în art. 1361-1370 sunt supletive, părţile putând conveni după voinţa lor, însă dacă nu prevede nimic în contract sau dacă părţile trimit la dispoziţiile legale, atunci sunt aplicabile prevederile menţionate.
Regula generală în materie de obligaţii este că, în lipsa stabilirii unui termen, plata se poate cere imediat. Totuşi, în materie de vânzare-cumpărare plata se poate cere numai în momentul predării lucrului vândut, astfel încât termenul prevăzut pentru predarea lucrului profită şi cumpărătorului în privinţa plăţii preţului, fiind posibil ca părţile să stipuleze la încheierea contractului ca preţul să fie plătit la diferite termene succesive, în mod fracţionat.
Cum în mod corect a arătat şi lichidatorul debitoarei prin întâmpinarea depusă la dosar, cea mai importantă posibilitate legală a vânzătorului este acţiunea în rezoluţiunea contractului, prevăzută de art. 1365 din Codul civil: dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul, vânzătorul poate cere rezoluţiunea vânzării, el putând solicita rezoluţiunea atât în cazul în care cumpărătorul nu a plătit deloc preţul sau numai o parte din preţ, cât şi atunci când nu s-au plătit dobânzile convenite, dreptul de opţiune aparţinând numai vânzătorului.
Deşi art. 1366 şi 1367 din Codul civil se referă numai la bunurile imobile, atât practica cât şi literatura de specialitate au arătat că cele două texte de lege sunt aplicabile atât vânzărilor de bunuri imobile, cât şi vânzărilor de bunuri mobile. Într-adevăr, având în vedere că art. 1366 reprezintă aplicarea în materie de vânzare a prevederilor art. 1021 din acelaşi cod, rezultă că în contractele sinalagmatice, fără a se distinge între bunurile mobile şi imobile, se poate acorda termen de graţie pentru plata preţului.
Faţă de cele de mai sus, având în vedere că societatea cumpărătoare nu a plătit preţul bunurilor cumpărate de la debitoare şi nici nu a făcut dovada existenţei vreunei cauze care să înlăture obligaţia sa de plată a preţului, în raport de clauzele stipulate prin contract, Curtea constată că judecătorul-sindic în mod judicios a dispus rezoluţiunea contractului autentic de vânzare-cumpărare în litigiu, neexistând nicio raţiune pentru menţinerea lui în fiinţă atâta timp cât recurenta nu şi-a îndeplinit principala obligaţie prevăzută de lege în sarcina sa.
Sub acest aspect sunt relevante atât actele de executare silită întocmite de executorul bancar M.D., procedură în urma căreia imobilul constând în casă cu nr. 953, situată în loc. Bozovici, înscrisă în C.F. nr. 839 Bozovici a fost adjudecat de pârâtul intimat M.G. tocmai ca urmare a faptului că societatea cumpărătoare nu a achitat datoria bancară preluată de la vânzătoare şi pentru care intimata S.C. B S.A. – Sucursala Caraş-Severin şi-a dat acordul prin adresa nr. 15098/08.11.2002 cu condiţia preluării ipotecii, urmând ca în cazul în care cumpărătoarea nu va achita datoria până la 31 noiembrie 2002, instituţia creditoare să poată să continue măsurile de vânzare a imobilelor pentru a-şi încasa creanţa prin executare silită, cât şi împrejurarea, relevată de către practician, că nici cecurile emise de recurentă nu au fost încasate, la dosar neexistând înscrisuri care să dovedească contrariul.
Chiar şi dacă se admite o executare parţială a obligaţiei de plată a preţului (aspect afirmat de societatea cumpărătoare în pagina 4 a cererii de recurs), în mod corect tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor legale privitoare la rezoluţiunea vânzării deoarece neachitarea unei părţi din preţ de aproximativ 60% constituie o neexecutare a principalei obligaţii a cumpărătorului, care ţine de esenţa contractului de vânzare cumpărare, vânzătorul fiind singurul care are drept de opţiune între a cere desfiinţarea convenţiei sau menţinerea ei, cu despăgubiri.
Critica recurentei privitoare la faptul că instanţa de fond, în rejudecare, nu ar fi apreciat asupra cererii precizatoare depusă de lichidatorul debitoarei prin a face încadrarea acesteia, nefiind menţionat nici unde dacă judecătorul-sindic urmează să o mai analizeze sau nu, în raport de data la care aceasta a fost făcută, în condiţiile în care s-a depăşit primul termen de judecată, este nefondată.
Astfel, trebuie menţionat faptul că precizarea de acţiune (în realitate, fiind vorba despre o completare la cererea de chemare în judecată, aşa cum, de altfel, a şi intitulat-o reclamanta) a fost depusă la dosarul nr. 2131/COM/2005 al Tribunalului Caraş-Severin la termenul din 5 mai 2005. Este adevărat că, potrivit art. 132 din Codul de procedură civilă, la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune noi dovezi, caz în care, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării. Cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă: 1. când se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii; 2. când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii; 3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; 4. când înlocuieşte cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită. Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune întâmpinare la cererea reconvenţională şi a propune dovezile în apărare.
Cu toate acestea, niciunul dintre pârâţi nu s-a opus modificării cererii introductive, caz în care judecătorul ar fi putut dispune disjungerea completării de acţiune şi soluţionarea ei separată. Pe de altă parte, recurenta face confuzie între primul termen de judecată şi prima zi de înfăţişare, această din urmă noţiune fiind definită prin art. 134 din acelaşi cod, astfel: este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii. Or, primul termen de judecată a fost fixat la data de 8 aprilie 2005, când s-a luat măsura transpunerii cauzei la judecătorul-sindic, din eroare aceasta fiind înregistrată la un alt complet, la acest prim termen şi pârâta S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin solicitând amânarea judecăţii pentru a-şi angaja un apărător. Ulterior, la termenul din 21 aprilie 2005 judecătorul-sindic, constatând că s-a depus la dosar o nouă cerere de amânare din partea aceleiaşi pârâte pe motiv că avocatul societăţii se află în imposibilitate de a se prezenta la tribunal, a dispus amânarea cauzei pentru data de 5 mai 2005, termen la care, aşa cum s-a învederat mai sus, reclamanta a formulat completarea de acţiune.
Ca atare, este evident faptul că în speţă nu poate fi vorba de nerespectarea momentului procedural limită până la care partea reclamantă are dreptul de a-şi modifica cererea de chemare în judecată, cu atât mai mult cu cât recurenta a fost cea care a provocat, în ambele cazuri, amânarea judecăţii. Mai mult decât atât, abia în recurs societatea pârâtă a invocat pretinsa nerespectare a dispoziţiilor art. 132 din Codul de procedură civilă de către prima instanţă, astfel că aplicarea prevederilor art. 315 din acelaşi cod, potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, după casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată nu prezintă nici o relevanţă.
De asemenea, în condiţiile în care prima instanţă s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere formulate de către reclamantă este evident faptul că tribunalul „a apreciat” asupra cererilor lichidatorului din cuprinsul precizării de acţiune, nemaifiind necesar, cum eronat susţine recurenta, ca judecătorul fondului să indice faptul că urmează sau nu a mai analiza aceste solicitări.
Şi a doua critică în sensul că tribunalul ar fi dat mai mult decât s-a cerut, deoarece neexistând un astfel de petit, a autorizat practicianul să se adreseze biroului de carte funciară în vederea radierii bunurilor de pe numele societăţii cumpărătoare şi înscrierea lor pe numele debitoarei S.C. A S.A. Bozovici nu este întemeiată pentru simplul motiv că în cuprinsul acţiunii introductive din 10 martie 2005, la pct. 5, pagina 3, există un asemenea capăt de cerere prin care s-a solicitat revenirea la situaţia anterioară de carte funciară în sensul înscrierii societăţii debitoare ca şi proprietar al terenurilor în suprafaţă de 18.355 mp. din C.F. nr. 839 Bozovici şi în suprafaţă de 22.494 mp. din C.F. nr. 123 Borlovenii Noi.
Nici cazul de recurs privitor la nemotivarea hotărârii atacate sub aspectul dispunerii rezoluţiunii contractului autentic de vânzare-cumpărare contestat (art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă) nu poate fi primit, judecătorul-sindic arătând pe larg atât motivele de fapt care l-au determinat să ajungă la această soluţie, cât şi temeiurile de drept care au format convingerea instanţei, nemulţumirea pârâtei recurente pentru modul în care este motivată sentinţa neputând să ducă la admiterea acestei căi extraordinare de atac. De altfel, considerentele sentinţei comerciale nr. 652/J.S./05.04.2007 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 3744/115/2006 se întind pe aproape 12 pagini, iar aspectul criticat de recurentă se regăseşte, după cum a arătat şi lichidatorul judiciar prin întâmpinarea la recurs, în principal în pagina 9 a hotărârii atacate.
Afirmaţiile societăţii recurente privitoare la faptul că la momentul în care s-a prezentat la Judecătoria Bozovici pentru înscrierea „contractului în cartea funciară” ar fi constatat că intimata debitoare nu şi-a respectat obligaţia asumată, astfel că a intrat în proprietatea terenului, nu au fost dovedite în niciun fel. Aceasta, cu atât mai mult cu cât Curtea, în baza rolului activ, prin încheierea de la termenul din 27 mai 2008 i-a pus în vedere reprezentantului S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin să prezinte dovezi în sensul celor susţinute prin cererea de recurs referitoare la transferarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, cu titlu gratuit, de la debitoare la societatea cumpărătoare, ca urmare a nerespectării de către vânzător a obligaţiilor asumate prin contractul autentic contestat, precum şi cu privire la „învestirea cu titlu executoriu a contractului de vânzare-cumpărare” şi actele care au stat la baza întabulării dreptului său real în cartea funciară. Totuşi, la termenele următoare, recurenta nu a prezentat instanţei de control judiciar decât copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3223/ 08.11.2002 la B.N.P. I.M. din Drobeta Turnu Severin (înscris care se regăseşte şi în dosarul de fond la filele 5-7), încheierea de carte funciară din dosarul nr. 187/05.05.2003 prin care s-a dispus ca asupra imobilului intravilan cu casă nr. 953, înscris în C.F. nr. 839 a localităţii Bozovici la A1, proprietatea S.C. A S.A., să se întabuleze dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare asupra terenului în favoarea S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin, precum şi un extras de carte funciară nr. 123 Bozovici, incomplet la partea de sarcini (filele 42-46).
Susţinerile sale în sensul că banca intimată ar fi început în mod ilegal executarea silită împotriva construcţiilor edificate pe terenul menţionat, neţinând cont de faptul că recurenta este proprietara acestui teren, întregul imobil având un singur număr cadastral, nu prezintă nici o relevanţă juridică în condiţiile în care tribunalul a respins capătul de cerere referitor la anularea actelor de vânzare prin licitaţie a imobilului înscris în C.F. 839 Bozovici, intravilan cu casă nr. 953, în suprafaţă de 18.355 mp., potrivit actului de adjudecare din data de 17 noiembrie 2004 al executorului bancar M.D. al pârâtei S.C. B S.A. – Sucursala Caraş-Severin întocmit în dosarul executorului nr. 32/2004 şi dosarul execuţional nr. 13/2001 al Judecătoriei Bozovici, în favoarea adjudecatarului pârât M.G., iar reclamanta nu a declarat recurs împotriva acestei soluţii, astfel că hotărârea judecătorului-sindic a rămas irevocabilă sub acest aspect, intrând în puterea de lucru judecat.
În fine, nici criticile referitoare la faptul că prima instanţă ar fi obligat societatea recurentă să restituie bunuri care nu i-au aparţinut niciodată, respectiv: gater şi post trafo din fabrica de cherestea aflată pe teren, trei gatere, centrala termică, patru instalaţii aburire lemn, diverse utilaje de profil (fără a fi enumerate), pompe apă, etc., cu toate că la dosar nu au fost depuse documente din care să rezulte că acestea ar fi intrat în proprietatea societăţii, respectivele bunuri nefiind nici înregistrate în contabilitatea persoanei juridice, nu pot fi primite întrucât din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare în litigiu rezultă fără dubiu că obiectul vânzării îl constituie nu numai imobilele înscrise în cele două cărţi funciare, ci şi aceste bunuri mobile, la pct. 1 şi 2 din contract ele fiind enumerate expres.
Sub acest aspect, apărările invocate de lichidatorul debitoarei în sensul că, faţă de prevederile contractuale stipulate de părţi, nu se mai impunea administrarea unor probe suplimentare din care să rezulte că respectivele bunuri mobile au intrat în proprietatea recurentei, singura dovadă concretă şi suficientă fiind chiar actul autentic de vânzare-cumpărare, al cărui obiect este clar determinat, sunt pertinente şi concludente, lipsa înregistrării lor contabile la societatea cumpărătoare fiind lipsită de relevanţă în cauză. Mai mult, prin însăşi cererea de recurs pârâta S.C. S S.R.L. Drobeta Turnu Severin a arătat că, în opinia sa, judecătorul-sindic putea constata cel mult, în cazul în care i s-ar fi cerut aceasta, o nulitate parţială a contractului, în sensul că terenul să rămână la această societate, iar celelalte bunuri să se întoarcă la debitoarea intimată. Pe de altă parte, în dispozitivul sentinţei pronunţate tribunalul a menţionat că societatea cumpărătoare este obligată să restituie debitoarei S.C. A S.A. Bozovici bunurile prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare rezolvit, în măsura în care se va face dovada predării-primirii efective a acestor bunuri.
Faţă de cele arătate, sentinţa tribunalului fiind temeinică şi legală, iar recursul nefondat, raportat la prevederile art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă Curtea a dispus respingerea căii de atac, în speţă nefiind incident nici unul dintre motivele de recurs invocate de societatea pârâtă (art. 304 pct. 7 şi 9).
