UZUCAPIUNE –RESPINGEREA CERERII
Asupra cauzei civile de faţă.
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.3050/324/2010 din 22.06.2010, reclamanţii C G şi C I, domiciliaţi în comuna D, sat M A, jud.G au chemat în judecată pe pârâţii E N, B S, T M, P V şi A T pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se constate că au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, un drept de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 700 m.p., ulterior majorată câtimea obiectului la suprafaţa de 988 m.p. , teren situat în intravilanul com.D, sat M A şi pe care se află edificată casa de locuit construită în anul 1972.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă următoarele:
In fapt, motivează reclamanţii că după încheierea căsătoriei, au edificat în anul 1972 o casă de locuit pe terenul primit în acest scop de la părinţii reclamantei E T şi E M, suprafaţă de teren ce se învecinează cu terenul pe care se afla casa bătrânească a părinţilor şi care este delimitată de gard încă din anul 1972.
De la acea dată şi până acum ei figurează în evidenţele fiscale ale Primăriei com.D cu o casă de locuit şi cu o suprafaţă de 600 m.p. teren aferent curţi, construcţii, pentru care plătesc, de peste 38 de ani, impozit anual, aşa cum reiese şi din adeverinţa nr.4471/01.11.2005 emisă de primăria com.D.
De mai bine de 38 de ani deţin posesia continuă, neîntreruptă, netulburată şi publică a suprafeţei de teren de peste 700 m.p. pe care este construită casa de locuit şi suprafaţa aferentă acesteia, îngrădită cu gard al cărui amplasament a rămas neschimbat în tot acest timp.
S-au comportat ca nişte buni proprietari, ceea ce presupune pe lângă plata taxelor şi impozitelor şi întreţinerea în bune condiţii a imobilului, folosinţa terenului în conformitate cu destinaţia sa naturală şi legală, în mod regulat fără intermitente, în decursul celor 38 de ani .
La data de 03.02.1998 s-a emis titlul de proprietate nr.14792-23 ( anexa nr.2), prin care a fost reconstituit, pe numele tatălui reclamantei, E T, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3,5 ha, din are 2000 m.p. intravilan, suprafaţă care cuprinde şi terenul aflat în posesia efectivă şi administrarea reclamanţilor, încă din anul 1972.
Cum ambii părinţi ai reclamantei, E T şi E M, au decedat la data de 27.01.2000 şi respectiv 22.07.2003, au chemat în judecată ceilalţi moştenitori ai acestora, fraţi ai reclamantei , pentru ca instanţa să constate dreptul de proprietate, dobândit ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei achizitive de 30 de ani, pentru care nu se cere existenţa unui just titlu .
In drept, se invocă disp.art.1837, art.1846, art.1847 şi art.1890 C.civ.
In susţinerea cererii, reclamanţii au depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie : adeverinţa nr.4471/1.11.2005 eliberată de Primăria com.D, titlul de proprietate nr.14792-23/3.02.1998 eliberat de Comisia Judeţeană Galaţi pe numele autorului E I. T.
Pârâta B S a formulat întâmpinare ( filele 20, 21 dosar) solicitând respingerea acţiunii pentru următoarele motive:
– în anul 1998 s-a emis titlul de proprietate nr.14792-23 pentru suprafaţa totală de 2000 m.p. teren intravilan , pe numele autorilor E T, iar din această suprafaţă reclamanţii susţin că au dobândit o parte prin uzucapiune;
– la data de 4 iulie 2000 s-a eliberat certificatul de moştenitor nr.144, în care s-a dezbătut succesiunea după E T, iar reclamanta a confirmat situaţia; acest certificat de moştenitor nu a fost atacat;
– la data de 10.02.2004 s-a eliberat certificatul de moştenitor nr.35, iar reclamanta a venit şi a cules cota sa de moştenire ;
– la data de 29.04.2009, tocmai valorificând titlul de proprietate, certificatul de moştenitor nr.144/2000 şi certificatul de moştenitor nr.35/2004, coindivizara C I a cerut ieşirea din indiviziune şi a obţinut sentinţa civilă nr.279/18.12.2009;
– după ce a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.279/2009, reclamanta îşi dă seama că îi foloseşte să uite de indiviziune şi cere să se constate că a uzucapat.
In susţinerea întâmpinării, pârâta a depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie. titlul de proprietate pe numele E T , certificatul de moştenitor nr.35/10.02.2004, certificatul de moştenitor nr.144/4 iulie 2000 , sentinţa civilă nr.2791/18.12.2009 a Judecătoriei Tecuci .
Pârâţii E N, E V, B S, T M au formulat întâmpinare ( fila 29 dosar) solicitând respingerea acţiunii, ei fiind de acord cu cele dispuse prin hotărârea judecătorească de partaj.
Pârâtele A T şi P V au formulat întâmpinare ( fila 34 dosar) solicitând respingerea acţiunii, ca nefondate.
În cauză s-au administrat următoarele probe: înscrisuri, declaraţiile martorilor P M, C C – propuşi de către reclamanţi, C E – propusă de către pârâta B S, proba cu expertiză topometrică de identificare a suprafeţei de teren aferentă casei de locuit a reclamanţilor, proba cu cercetare locală ( proces verbal fila 96 dosar).
Reclamanţii – soţi au solicitat să se constatate că au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de – iniţial 700 m.p., ulterior 1000 m.p. teren aferent casei lor de locuit, situat în intravilanul comunei D, satul M A, casă în care locuiesc din anul 1972.
Această suprafaţă de 1000 m.p. face parte din suprafaţa de 2000 m.p. ( 600 m.p. + 1400 m.p. din T.5/2), înscrisă în titlul de proprietate nr.14792-23/3.02.1998 eliberat pe numele autorilor E T. T pentru suprafaţa totală de 3 ha 5000 m.p. , de către Comisia Judeţeană G, în aplicarea Legii 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate ( fila 6 dosar).
La data de 4 iulie 2000, în faţa notarului public Al. M din Tecuci, s-a dezbătut succesiunea defunctului E T, eliberându-se certificatul de moştenitor nr.144/4 iulie 2000 în care se enumera moştenitorii, printre care şi C I şi faptul că a cules o cotă de moştenire, inclusiv din cota de ½ din suprafaţa de 2000 m.p. teren intravilan ( fila 25 dosar).
La data de 10 februarie 2004 s-a eliberat cel de-al doilea certificat de moştenitor nr.35/10.02.2004, în urma dezbaterii succesiunii defunctei E M, în care se constata calitatea de moştenitoare a reclamantei asupra unei cote legale din masa succesorală reprezentată din cota de 30/48 din suprafaţa totală de 33.000 m.p. teren arabil extravilan ( fila 24 dosar).
La data de 18.12.2009 s-a pronunţat sentinţa civilă nr.2791 a Judecătoriei Tecuci ( nedefinitivă) în cauză având ca obiect partaj succesoral după defuncţii E T şi E M, acţiune promovată de reclamanta C I împotriva pârâţilor – moştenitori legali , având la bază şi expertiza terenului intravilan efectuată de expertul M D ( filele 53-66 dosar fond), iar în urma procesului de partaj reclamantei i-a fost atribuită suprafaţa de 710 m.p. situată în intravilanul satului M A, comuna D, din T.5/2, sentinţa este recurată.
Mai mult, în timpul vieţii E M a vândut fiicei – pârâte B T. S dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 30/48 din imobilul situat în intravilanul com.D , jud.G care se compune în totalitate din suprafaţa de 2026 m.p. ( actul de la filele 39-40 dosar).
Instanţa reţine în baza probatoriului administrat, că reclamanţii au construit casa pe terenul părinţilor reclamantei în anul 1972 ( adeverinţa de la fila 5 dosar) şi au plătit impozitul anual.
Dar instanţa apreciază că posesia exercitată de reclamanţi a fost precară, iar precaritatea este mai mult decât un viciu, este lipsa însăşi a posesiei .
Actele şi faptele materiale de folosinţă s-au săvârşit, nu pentru sine, ci pentru altcineva.
Din anul 1972 şi până în anul 1998 ( momentul eliberării titlului de proprietate pe numele autorului E T, reclamanţii au fost acceptaţi de către părinţi, respectiv socri, să-şi construiască casa pe o parte din terenul proprietatea lor. După eliberarea titlului de proprietate, prin reconstituirea dreptului de proprietate, reclamanţii nu au efectuat nici o manifestare exterioară, nici o rezistenţă prin care să demonstreze că au înţeles să transforme posesia din comună în exclusivă, adică să se producă o intervertire de fapt a posesiei.
Ba dimpotrivă, prin actele juridice pe care le-au întreprins ( cele două certificate de moştenitor – acceptarea succesiunii după părinţi, introducerea acţiunii de partaj succesoral), reclamanta a dovedit că a exercitat o posesie comună şi nu exclusivă. Un act de rezistenţă care să fi putut fi invocat ca intervertire a precarităţii ar fi putut fi spre exemplu – o solicitare de eliberare a titlului de proprietate în baza Legii 18/1991, o acţiune de constatare a nulităţii titlului de proprietate emis pe numele autorului E T, etc.
Ca atare, pentru considerentele expuse mai sus, instanţa în temeiul art.1890 C.Civ. rap. la art.1847 C.civ., urmează a respinge acţiunea ca nefondată.
Văzând şi disp.art.274 C.p.c.
